2025. Credulii proeuropeni și sărăcia eternă. România plătește cu sânge iluzia europeană: vine, vine, vine, calcă totul în picioare tăvălugul austerității marca Bolojan.
I. Europa visată vs. Europa reală: iluzia care ne-a adus în genunchi.
Într-o țară în care „valorile europene” au fost transformate în religie de stat, iar fiecare aberație fiscală, socială sau ideologică venită de la Bruxelles este înghițită fără murmur, vine acum nota de plată.
O notă de plată usturătoare, impusă de cel mai disciplinat servitor al birocrației UE – premierul Ilie Bolojan. Omul care taie în carne vie, nu pentru a salva România, ci pentru a o înregimenta definitiv într-un model de sclavie fiscală, în care statul pedepsește populația pentru greșelile clasei politice.
Austeritatea intră oficial în vigoare de la 1 august. TVA mărit, accize în sus, CASS pe pensii, înghețarea salariilor și a pensiilor, limitarea burselor pentru copii, creșterea normei didactice.
O execuție bugetară cu sânge rece, în numele „disciplinei financiare” impuse de Comisia Europeană. România nu mai este un stat – e o colonie, administrată după tabele
Excel și grafice cu „deficit excesiv”. În tot acest timp, credulii proeuropeni, cu ochii holbați la Paris și Berlin, aplaudă ca niște sclavi fericiți că li se pun lanțuri noi.
II. Bolojan, portarul austerității globale: slugă la FMI, Bruxelles și bănci austriece.
Ilie Bolojan nu guvernează România. O administrează în numele creditorilor străini. A angajat răspunderea Guvernului în Parlament nu pentru reforme reale, nu pentru eliminarea jafului din companiile de stat, nu pentru combaterea evaziunii mari, ci pentru a tăia în stânga și-n dreapta din puținul pe care îl mai au cetățenii.
TVA crescut de la 19% la 21% – lovitură directă pentru toate produsele și serviciile. Accize mărite – benzina, motorina, alcoolul și tutunul se scumpesc brusc. CASS pe pensii de peste 3000 lei – ca și cum românii care au muncit zeci de ani ar fi o povară. Toate acestea sub lozinca ipocrită a „responsabilității”.
Dar unde era Bolojan când România împrumuta zeci de miliarde fără cap, când se aruncau bani în contracte trucate, când se semnau PNRR-uri toxice care obligau țara la tăieri?
Unde era când băncile austriece raportau profituri record, dar nu plăteau impozite decente în România? Acum, când țara e la pământ, ni se predică morală fiscală. Așa arată „Europa valorilor”: austeritate pentru popor, miliarde pentru corporații.
III. Europa 2025: Nu mai e visul din anii ’90. E dictatura fiscală a birocraților globaliști.
Fraierii care încă visează la Europa anilor ’60–’90 trebuie treziți brutal: acea Europă nu mai există. A murit. Acum avem o Uniune Europeană de inspirație neocomunistă, condusă de tehnocrați nealeși, complet rupți de realitatea socială, care impun reguli fiscale, cote de migranți, ideologie woke și „neutralitate climatică” în plină criză energetică.
Europa de azi nu mai înseamnă prosperitate, ci birocrație, control, inflație, sărăcie planificată. Nu mai este despre libertăți, ci despre conformare.
Nu mai este despre solidaritate, ci despre jefuirea estului și salvarea corporațiilor din vest. România e doar o rotiță în acest mecanism: dă muncă ieftină, resurse brute, și înghite orice aberație venită pe canalul „recomandărilor”.
IV. Sărăcie cu acte în regulă. Ce urmează: taxe mai mari, pensii înghețate, viitor blocat.
Ceea ce va începe la 1 august nu este un episod izolat. Este prima fază a unei campanii de devalizare sistematică a populației. În 2026, se va îngheța tot: salarii, pensii, angajări.
Se vor plafona sporurile, se va restricționa accesul la burse pentru elevi. Se va tăia peste tot, cu excepția banilor alocați în continuare pentru clientela de partid, ONG-urile „utile” și războiul din Ucraina.
Copiii din familii sărace vor primi burse doar dacă au media peste 9. Cei mediocri, dar ambițioși, vor fi excluși. Normele didactice cresc, profesorii vor munci mai mult, pe bani mai puțini. Totul „ca în Europa”. Adică prost, sec, nedrept și rece.
Și peste toate, Bolojan cere „înțelegerea românilor”. Pentru ce? Pentru faptul că guvernează o țară ca pe o fermă de porci: îngrădești, numerotezi, hrănești la minim și tai când ai ordin.
V. Habarniștii proeuropeni: ultimii apărători ai jafului cu față de reformă.
România nu este în criză pentru că cetățenii nu plătesc taxe. E în criză pentru că timp de 35 de ani s-a furat în numele „reformelor europene”, în numele „valorilor occidentale”, în numele „ajustării fiscale”.
Și de fiecare dată, în spatele jafului a stat un cor de dobiproști care spuneau: „Asta e Europa, trebuie să ne aliniem”.
Acești profitori – ziariști, ONG-iști, miniștri, profesori de buzunar – sunt ultimii lachei ai unui sistem care disprețuiește poporul român și îl tratează ca pe o colonie ieftină.
Ei nu vorbesc despre deficitul creat de pensiile speciale, despre furtul din companiile de stat, despre redevențele de 1% plătite de austrieci. Ei vorbesc despre „cultura responsabilității fiscale”. În realitate, sunt complici la o crimă economică în masă.
Concluzie – Europa lor e iadul nostru. Globaliștii aplaudă, România moare.
Bolojan și trupa lui de tehnocrați nu reformează nimic. Ei execută un plan: sărăcirea planificată a poporului, pentru a livra „stabilitate” pe hârtie și control extern absolut.
România nu are nevoie de reforme fiscale, ci de recuperarea banilor furați, anularea PNRR-ului toxic, tăierea pensiilor speciale și scoaterea țării din coloniatul economic.
Adevărata problemă nu sunt pensionarii, nici TVA-ul. Problema sunt dobitocii utili, care, în prostia lor măreață, cred că „Europa ne vrea binele”. Europa de azi nu vrea binele nimănui. Vrea doar control, docilitate și profit. Și, din păcate, România oferă exact asta.
Această perioadă dificilă va fi doar permanent – temporară!
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
