2025. Fluieratul în biserica Sistemului și executarea pentru alegerile din București.

2025. Fluieratul în biserica Sistemului și executarea pentru alegerile din București.

PIEDONE, ÎNGENUNCHIAT DE PUTEREA DIN UMBRĂ.

INTRODUCERE – Cine suflă în lumânarea lui Piedone?

Cristian Popescu Piedone, omul care „s-a întors din pușcărie și a câștigat Sectorul 5 la pas”, este din nou sub tirul Sistemului. Nu pentru că ar fi amenințat statul de drept, nu pentru că ar fi pus în pericol siguranța națională, nu pentru că ar fi furat sute de milioane prin contracte cu statul, ca alții.

Ci pentru că a deranjat. A atins nervii rețelelor de interese care controlează România reală.

Într-un stat normal, Piedone ar fi fost un candidat redutabil la Primăria Capitalei, poate chiar favorit. În România reală, în schimb, Sistemul a tras semnalul de alarmă:

„Atenție! Omul ăsta scapă de sub control!”.

Și cum reacționează Sistemul când cineva nu mai ascultă comenzile? Exact cum știe: descinderi DNA, stenograme „scurse” în presă, percheziții spectaculoase și demiteri strategice.

Așa a început operațiunea de îngenunchere. Nu cu mitralierele, ci cu ce știe mai bine mafia de stat: dosarul penal și controlul judiciar. Suficient cât să îl țină în afara cursei pentru București.

PIEDONE – INFRACȚIUNEA DE A DERANJA.

Cristian Popescu Piedone nu e vreun sfânt. A fost condamnat în dosarul „Colectiv”, a plătit prețul și a revenit. Așa cum un stat democratic ar trebui să permită.

Doar că, după revenire, a comis o crimă simbolică: a început să deranjeze Puterea din Umbră chiar din postura de „funcționar disciplinat”. Iar asta nu se iartă în România.

Cât a fost la conducerea ANPC, Piedone a făcut exact ce n-ar fi trebuit din perspectiva „rețelei”:

• A aplicat controale dure unor hoteluri și restaurante din zone de lux.
• A dat amenzi în locuri unde „nu se intră fără aprobarea de sus”.
• A criticat public patroni protejați de „partide și servicii”.
• Și, fatal, a câștigat în sondaje. A început să devină o amenințare reală pentru alegerile din toamnă.

Nu fura, nu făcea combinații cu firme paravan, ci fluiera în biserica Sistemului. Adică făcea fix ceea ce nu trebuie să faci dacă nu ești unul de-al lor. Piedone nu era în barca globaliștilor, nici în vreo frăție ocultă. Era… prea liber. Și România nu suportă oamenii liberi.

III. DNA, PRESA, STENOGRAMELE – TRINITATEA EXECUTĂRII.

Atacul împotriva lui Piedone a fost tipic: manual de uz intern pentru statul paralel.

1. DNA a intrat în scenă, cu o acuzație „tehnică”, de tip sfert-doză: a divulgat data unui control ANPC la un hotel. Nu s-au pierdut bani, nu a fost afectat interesul național, nu a fost cerut vreun folos. Dar s-a comis „crima”: Piedone a vorbit prea mult și prea repede.
2. Percheziții cu presă la poartă, în trei județe, doar pentru a crea imaginea de „mare infractor”. Mamaia, Bragadiru, Sinaia – rețea de acoperire media perfectă. În realitate, nimic periculos. Totul doar „ca să se știe”.
3. Stenogramele. Scurse „accidental”, bineînțeles, din interiorul anchetei. Conversații private, inclusiv cu soția. Statul român își exhibă lipsa de respect față de intimitate, într-un mod grotesc, pentru că știe că nimeni nu va pedepsi scurgerea. Când vrei să distrugi un om, dai în tot ce are: reputație, familie, echilibru.

Piedone nu a fost anchetat, ci linșat preventiv. Cu mâna DNA-ului, gura presei și tăcerea „garanților democrației”. Niciun ONG, niciun deontolog, nicio asociație „pentru drepturile omului” nu a sărit să întrebe: de ce i-a fost făcut publică viața privată unui om care nu a fost nici măcar trimis în judecată?

ALEGERILE DIN BUCUREȘTI – MOTIVUL REAL.

Dar tot acest circ nu a fost despre un hotel din Sinaia. Nu a fost despre etica funcționarului public. A fost despre alegerile din București. A fost despre frică.

După ce Nicușor Dan a fost NUMIT președinte în mai 2025, Bucureștiul a rămas fără primar general. Urmează alegeri anticipate în toamnă. Și cine era în capul listei cu șanse reale să câștige?

Exact. Piedone.

De ce era Piedone periculos:

• Nu era susținut de Sistem, dar avea susținere populară.
• Nu era legat de partide mari, dar mobiliza vot.
• Nu era obedient, dar era eficient.
• Avea imagine, notorietate și un electorat disciplinat.

Și mai presus de toate: nu era din „echipa bună”. Nu era globalist. Nu vorbea limba „diversității”, ci limba omului simplu. Nu promova Woke-ul, ci munca. Nu dansa pe lângă progresiști, ci era un produs autentic al mahalalei românești, care vrea doar să nu-i fure nimeni pâinea.

Așa că trebuia scos din joc. Și au găsit modalitatea perfectă: o înscenare morală, nu legală. Control judiciar, interdicții, imagine pătată. Totul calculat la milimetru, exact cât să nu poată candida, dar nici să nu poată spune că e interzis oficial.

CONCLUZII – România, o țară în care votul contează doar când e controlat.

Cristian Popescu Piedone nu este o victimă inocentă, dar nici un criminal de stat. E un politician care a înțeles că, în România, dacă vrei să te ridici fără binecuvântarea Puterii din Umbră, ești terminat.

DNA, presa și structurile oculte de comandă nu sunt „gardienii democrației”, ci executorii ei. Execută la ordin, elimină pe cine trebuie, protejează pe cine li se spune. Piedone a fost oprit nu pentru ce a făcut, ci pentru ce putea deveni: primar general al Capitalei fără să ceară voie de la Sistem.

Acesta e adevărul dur al anului 2025: alegerile nu mai contează dacă nu sunt conforme. Candidații reali sunt eliminați prin dosare. Restul e „stat de drept” pentru fraieri.

Piedone a fost îngenunchiat. Dar nu de justiție, ci de justițiarii cu legitimație de clan politic. O execuție lentă, mediatică, legală doar la suprafață, dictată din aceleași birouri în care se decide cine trăiește politic și cine moare.

Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.

Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.