2025. Legea cenzurii Progresist-Bolșevice.
Legea pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență nr. 31/2002 privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război, precum și pentru modificarea Legii nr. 157/2018 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului.
Suveraniștii, următorii proscriși ai României. George Simion avertizează:
„Este o lege foarte periculoasă. Se vor folosi de ea pentru a ne băga la închisoare”!
Capitolul I. Legea cenzurii: învelită în vorbe frumoase, născută din ură.
Parlamentul României a adoptat una dintre cele mai periculoase legi din ultimii ani. Prezentată publicului sub masca nobleței morale – combaterea urii, rasismului și extremismului – proiectul de lege vizează, de fapt, interzicerea gândirii alternative.
O armă juridică subtilă, dar devastatoare, pusă în mâinile unui sistem care deja își împinge cu ură adversarii politici în afara legii.
Proiectul modifică reglementările privind interzicerea discursului de ură, simbolurilor și organizațiilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob. Nimic mai corect, la prima vedere.
Doar că lipsa unor definiții clare deschide ușa abuzului. Cine stabilește ce este fascist? Cine decide ce este ură? Cine interpretează ce este xenofob sau discriminatoriu?
Răspunsul: statul. Mai precis, statul controlat de o ideologie progresist-globalistă care vede în fiecare suveranist un potențial „nazist rebranduit”.
George Simion, liderul AUR, a fost primul care a tras semnalul de alarmă.
„Este o lege extrem de periculoasă și subiectivă. Tot ce a făcut Călin Georgescu poate fi încadrat în această lege. Tot ce ați făcut voi, cei care protestați împotriva globalismului, poate fi declarat discurs de ură”, a spus Simion.
Capitolul II. Când libertatea de exprimare devine infracțiune.
Această lege nu este despre protecția minorităților sau despre combaterea fascismului. Este despre reducerea la tăcere a vocilor incomode. Nu mai trăim într-o democrație, ci într-un sistem care redefinește libertatea de exprimare ca „delict de opinie”.
Simion are dreptate. A spune astăzi că globalismul dăunează națiunii, că migrația ilegală trebuie oprită, că familia tradițională trebuie apărată – sunt deja etichetate drept „discursuri de ură” de către propaganda mainstream. Această nouă lege dă instrumente legale pentru arestarea celor care gândesc altfel.
Tot ce a spus Călin Georgescu despre resursele României, despre trădările clasei politice, despre necesitatea unei renașteri naționale, poate fi acum considerat ilegal.
AUR este demonizat de ani de zile ca fiind „extremist”. Orice militant pentru suveranitate devine, oficial, suspect de fascism. Este exact ceea ce se împreuna în Germania anilor ’30: criminalizarea opoziției în numele moralei de stat.
Nu trebuie să ai o insignă legionară sau o carte de Codreanu pentru a fi acuzat de „discurs extremist”. E suficient să rostești cuvintele „România înainte de Bruxelles”, și deja riști un dosar penal. Pentru că, de acum înainte, nu mai contează ce spui, ci cum interpretează sistemul ce ai spus.
Capitolul III. Presa, procuratura și sistemul: un front comun împotriva suveraniștilor.
George Simion a denunțat și complicitatea presei naționale și internaționale în acest proces de demonizare sistematică. „Sunt demonizați de presa de stânga din străinătate, de ambasade, de anumiți jurnaliști de casă ai sistemului. Se pregătește terenul pentru scoaterea noastră din jocul democratic.”
Când mass-media devine propagandă, când procurorii anchetează opinii, iar judecătorii servesc puterea, nu mai e vorba de democrație, ci de totalitarism.
Ceea ce părea imposibil acum 10 ani – arestarea unui politician pentru opiniile sale despre suveranitate – devine azi probabil. Iar mâine, va fi legal.
Legea nu face diferența între incitare reală la violență și o poziție ideologică contrară narativului oficial. Acest vid legislativ este intenționat. Pentru a permite abuzul. Pentru a da frâu liber hărțuirii politice și cenzurii.
Urmează o epurare. Una „legală”, făcută prin dosare, amenzi, interzicerea accesului la funcții publice, scoaterea din mass-media, blocarea conturilor. Totul, în numele combaterii urii. Când, de fapt, ura vine exact de la cei care se pretind în luptă cu ea.
Concluzie: Ultimul semnal ce nu mai poate fi ignorat.
Adoptarea acestei legi este linia roșie. Românii trebuie să împreleagă că nu mai e vorba doar de politicieni, ci de fiecare cetățean care gândește cu capul său. Legea va fi aplicată selecționat, doar împreuna cei care deranjează.
George Simion a lansat un apel clar: „Avem nevoie de presiune din partea societății civile. Avem nevoie ca fiecare român din țară sau diaspora să se lupte cu mijloace legale, să-și exercite dreptul la liberă exprimare”.
Este un apel la luciditate și curaj. Pentru că următoarea voce cenzurată ar putea fi a ta. Sau a copilului tău. Astăzi, în România, adevărul a devenit ilegal, iar tăcerea, obligatorie.
Tirania nu mai vine împreuna tancuri, ci împreuna legi scrise frumos, votate de incompetenți utili și aplicate de comisari ideologici.
Trezește-te, România! Azi e ultima zi în care mai poți vorbi liber. Mâine, vei avea nevoie de avocat ca să-ntrebi: „Pot să spun că iubesc țara mea?”
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
