2025. Lichelele bolșevice cu 50.000 lei pensie specială au decis: Pensia contributivă de 3.000 lei este „prea mare”!
INTRODUCERE:
România, 2025. Peste 4,7 milioane de pensionari trăiesc din pensii contributive, multe sub pragul decenței. Iar 1,8 milioane dintre aceștia, cu pensii ușor mai mari de 3.000 lei, vor fi impozitați suplimentar prin CASS.
Decizia vine din partea Curții Constituționale a României (CCR), unde cinci judecători cu pensii speciale de până la 68.000 lei lunar au considerat că o pensie contributivă de 3.000 de lei asigură „un trai decent”. Cinismul acestei decizii sfidează orice logică socială și morală.
CAPITOLUL I:
Decizie pentru popor, nu pentru ei, CCR a considerat constituțională impunerea contribuțiilor de asigurări de sănătate (CASS) la pensiile mai mari de 3.000 lei. Concret, pensionarii vor plăti 10% din suma care depășește pragul de 3.000 lei. De exemplu:
- Pentru o pensie de 4.000 lei: se plătesc 100 lei CASS;
- Pentru o pensie de 5.000 lei: se plătesc 200 lei CASS.
CCR motivează decizia spunând că „este obligația cetățenilor de a contribui prin impozite și taxe la cheltuielile publice”. Dar ce nu spun judecătorii este că ei înșiși beneficiază de pensii speciale, necontributive, scutite de orice formă de solidaritate financiară.
Ei decid asupra veniturilor celor care au muncit 35-40 de ani, dar refuză să accepte orice formă de taxare sau tăiere a propriilor privilegii.
Mai mult, CCR afirmă că neplata CASS de către pensionari a fost o excepție, iar revenirea la impozitare este, de fapt, o reparație fiscală. În realitate, este un furt legalizat din buzunarul celor care abia supraviețuiesc.
CAPITOLUL II:
Cifrele rușinii conform datelor oficiale, nu cele reale:
- Mihaela Ciochină: 600.000 lei pe an – 50.000 lei/lună pensie;
- Cristian Deliorga: 825.000 lei/an – 68.700 lei/lună;
- Bogdan Licu: 383.000 lei/an – 32.000 lei/lună;
- Iulia Scânteie: 417.000 lei/an – 34.500 lei/lună;
- Gheorghe Stan: 350.000 lei/an – 30.000 lei/lună.
Această elită privilegiată trăiește din 20 de „pensii decente” pe lună, dar consideră că un român obișnuit cu 3.100 lei lunar poate să suporte o nouă taxă.
Pensia lor nu e atinsă de nicio reformă, de nicio ajustare, de niciun principiu de echitate. De ce? Pentru că pensiile speciale sunt „exceptate”. Sunt tratate ca sfânte, imposibil de reformat.
CAPITOLUL III:
Mica recalculare, marea țepuială. Pe lângă introducerea CASS, pensionarii români au mai primit încă o palmă: promisa „mică recalculare” a fost amânată. 600.000 de pensionari care au depus acte suplimentare privind venituri nepermanente (sporuri, ore de noapte etc.) nu vor primi nimic încă un an.
Doar 1% dintre cereri au fost procesate, iar softul pentru recalculare, care a costat 2,5 milioane de euro, nu funcționează. Casele de Pensii spun că mai au nevoie de un an pentru recalculare, iar pierderea individuală depășește 5.000 lei. Mii de pensionari au bătut drumurile, au plătit taxe, au adus dovezi, iar statul le răsplătește efortul cu o amânare cinică.
Ministrul Muncii, Florin Manole, promite la TV că „banii vor veni”. Realitatea din teren? Zero dosare procesate. Un sistem informatic nefuncțional, personal insuficient, promisiuni de campanie. România penalizează hărăiala administrativă cu suferință în buzunar.
CAPITOLUL IV:
Justiția privilegiilor CCR spune că aplicarea CASS e constituțională pentru că „statul trebuie să asigure protecția socială”. Dar cui? Lor, celor cu 68.000 lei pe lună? Sau celor cu 3.100 lei, pentru care 100 de lei în minus înseamnă lipsa medicamentelor sau a mâncării?
Justiția devine paravanul privilegiilor. CCR legitimează o lege profund inechitabilă, care lovește exact în acei pensionari care au muncit, au contribuit, și care acum sunt considerați „suficient de bogați” pentru a plăti mai mult.
Mai mult pentru spitale ruinate, pentru servicii medicale inumane, pentru o birocrație care funcționează doar când e vorba de pensii speciale.
Guvernul Bolojan, la rândul lui, evită orice atingere a acestor pensii privilegiate. Niciun proiect de reducere, niciun impozit progresiv, niciun plafon. Doar propuneri vagi despre creșterea vârstei de pensionare. Sistemul e intact. Poporul plătește.
CONCLUZIE:
România a ajuns un stat unde sărăcia e taxată, iar privilegiul e sacru. Unde cei cu 3.000 lei sunt considerați „bogați” care trebuie să contribuie mai mult, iar cei cu 68.000 lei sunt protejați de lege și justificați de Curte.
Este o bătaie de joc instituțională, o palmă peste obrazul milioanelor de români care au muncit 35–40 de ani pentru a fi tratați ca o povară. Iar când cei privilegiați spun că „3.000 lei sunt suficienți pentru un trai decent”, avem dovada supremă că România nu e o țară pentru români, ci pentru caste.
Este nevoie de revoltă civica, de răspuns ferm, nu doar de resemnare. Până când poporul va decide să se trezească, privilegiile vor guverna, iar dreptatea va fi o glumă proastă spusă dintr-o vilă de 2 milioane de euro, plătită din pensie specială.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
