2025. Magistrații, baronii Justiției: pensii speciale, averi obscene și un sistem care șantajează România.
Introducere – „Justiția cu burta plină”.
România fierbe, dar nu de la foame, ci de la aroganța unei caste care a decis să-și apere privilegiile cu orice preț.
Magistrații – autointitulați „pilonii independenței” – au intrat într-o grevă națională nu pentru a apăra drepturile cetățenilor, nu pentru a curăța mizeria din dosarele prescrise, nu pentru a pedepsi corupția, ci pentru a-și salva pensiile speciale de zeci de mii de euro.
Consiliul Superior al Magistraturii, această fortăreață a privilegiilor, a emis un comunicat demn de manualul propagandei sovietice: „independența justiției este amenințată de factorul politic și de mass-media ostilă”.
Traducerea simplă pentru muritorul de rând? Politicienii au îndrăznit să le atingă buzunarul, iar presa a avut tupeul să arate cât câștigă.
Să nu ne mințim singuri: ceea ce vedem nu este „apărarea statului de drept”, ci un șantaj în toată regula.
Toate cele 16 curți de apel au decis suspendarea ședințelor de judecată, paralizând un sistem oricum sufocat. În spatele paravanului pompos al „separației puterilor”, se ascunde o singură obsesie: păstrarea privilegiilor.
Și pentru ca absurdul să fie complet, vedem șefi de curți de apel cu venituri de 10.000–20.000 de euro lunar, cu vile, terenuri și conturi doldora, care plâng pe umerii noștri că „atractivitatea magistraturii e pusă în pericol”.
Într-o țară în care pensia minimă e sub 400 de euro, această plângere e nu doar insultătoare, ci și criminală.
Justiția din România nu a intrat în protest pentru popor, ci împotriva poporului.
Capitolul I – CSM: Scutul privilegiilor, nu al Justiției.
Consiliul Superior al Magistraturii, în teorie garantul independenței Justiției, s-a transformat în cel mai cinic apărător al privilegiilor de castă. Comunicatul lor, redactat cu aerul unor martiri persecutați, nu este decât o declarație de război împotriva poporului român.
În loc să protejeze interesele cetățeanului, CSM a ridicat ziduri în jurul privilegiilor obscene ale magistraților.
Ce spune CSM? Că „factorul politic” atacă independența Justiției pentru că vrea să reducă pensiile speciale. Că mass-media „alimentează ura publică” împotriva judecătorilor și procurorilor.
Că „demoralizarea magistraților” ar distruge sistemul judiciar. Nimic despre corupția din instanțe. Nimic despre dosarele care zac cu anii până la prescriere.
Nimic despre milioanele pierdute de stat prin decizii rușinoase. Totul se reduce la o singură obsesie: banii lor.
Adevărul crud este că, în ultimii ani, magistrații au reușit să obțină prin presiune și șantaj drepturi financiare pe care niciun alt sector nu le-a văzut. Sporuri, restanțe salariale, pensii speciale care sfidează orice logică a echității sociale.
În timp ce milioane de români trăiesc din salarii de 2.500–3.000 de lei, CSM deplânge „destabilizarea sistemului judiciar” pentru că Guvernul îndrăznește să reducă pensiile lor de 20.000 de lei pe lună.
Este de-a dreptul insultător ca aceia care ar trebui să aplice legea să invoce „disprețul factorului politic și al mass-mediei” doar pentru că sunt criticați.
Judecătorii și procurorii nu sunt zei, iar CSM nu este un templu sacru. Dacă cetățeanul obișnuit își poate vedea salariul redus printr-o simplă ordonanță, de ce ar fi magistrații mai presus de lege și de realitatea economică a țării?
Mai mult, CSM îndrăznește să compare situația din România cu „societățile autocratice”, insinuând că reducerea pensiilor speciale echivalează cu o dictatură.
Este cea mai mare impostură a acestor vremuri. România nu este amenințată de dictatura guvernului, ci de dictatura privilegiilor. O dictatură a unui grup restrâns, bine hrănit și protejat, care paralizează Justiția ori de câte ori îi sunt atinse interesele financiare.
Stelian Ion, fost ministru al Justiției, a pus punctul pe „i”: o putere în stat se crede deasupra celorlalte. Și are dreptate. CSM, prin poziția sa, transmite clar mesajul că Justiția nu mai este un serviciu public, ci o feudă personală.
În loc să fie echilibrul dintre puteri, a devenit un scut în spatele căruia se ascund pensii nesimțite, salarii obscene și averi colosale.
Când CSM vorbește de „independența Justiției”, nu se referă la independența judecătorului care dă o sentință dreaptă într-un dosar. Nu.
Se referă la independența conturilor bancare ale magistraților, la „dreptul” de a încasa sume uriașe fără să dea socoteală nimănui.
Românii trebuie să înțeleagă un lucru: CSM nu apără Justiția. Apără doar privilegiile baronilor Justiției. Iar o instituție care a uitat de ce există nu mai este garantul statului de drept, ci dușmanul direct al societății.
Capitolul II – Averile magistraților greviști: lux, conturi grase și ipocrizie.
Cine sunt, de fapt, „victimele” care urlă acum în cor, sub flamura CSM, că independența Justiției e în pericol? Niște bieți funcționari, chinuiți de sărăcie, care abia își duc traiul zilnic?
Sau niște baroni cu vile, terenuri, mașini de lux și conturi doldora, care fac pe martirii de serviciu în fața poporului?
Să fim serioși: vorbim despre o castă care s-a cocoțat în vârful piramidei sociale, trăind din salarii și pensii nesimțite, în timp ce milioane de români abia își plătesc facturile.
Declarațiile de avere din 2024 arată limpede imaginea reală: magistrații nu protestează pentru „independența Justiției”, ci pentru buzunarele lor umflate.
Luați exemplul șefei Curții de Apel Iași, judecătoarea Diana Mihaela Micu Cheptene. În 2023, a încasat peste 375.000 de lei din salarii și diverse sinecuri, adică peste 6.000 de euro pe lună.
Și asta după ce în 2022 a ajuns la aproape 1,4 milioane de lei, inclusiv restanțe salariale, ceea ce înseamnă un venit lunar de peste 22.500 de euro.
La așa „suferință”, sigur că pensia specială i se pare un drept divin. Doamna Cheptene are conturi de peste jumătate de milion de lei și zeci de mii de euro, plasamente în titluri de stat, două case și trei terenuri. Mai are și credite, dar numai cine nu a gustat luxul își imaginează că ratele la vilă sunt un coșmar.
La Bacău, șefa Curții de Apel, judecătoarea Ionela Diana Pătrașc Bălan, a declarat pentru 2023 venituri de aproape 60.000 de lei lunar, adică în jur de 12.000 de euro.
Are conturi de peste jumătate de milion de lei, mașini, casă și teren. Fosta șefă, Loredana Lenuța Albescu, pensionată între timp, a dus luxul la rang de artă: în 2023 a încasat peste 867.000 de lei, adică 14.000 de euro pe lună.
Are șase terenuri, apartamente, casă, conturi în euro, dolari și chiar lire sterline. Și o datorie la CEC de peste 300.000 de lei – semn că până și privilegiul cere întreținere.
La Oradea, judecătoarea Florica Roman a declarat jumătate de milion de lei venit anual, în jur de 8.500 de euro pe lună.
La București, șefa Curții de Apel, Liana Arsenie, a raportat venituri de 5.000 de euro pe lună, dar și 11 terenuri în Gorj, apartament în Capitală și două mașini.
La Ploiești, judecătorul Paul Frățilescu a încasat 27.000 de lei pe lună (5.500 de euro), are apartamente, casă, terenuri și conturi grase.
La Constanța, judecătoarea Alina Jurubiță se mulțumește cu 5.500 de euro lunar, dar compensează cu două case, apartamente și terenuri.
Lista continuă: la Cluj, Dana Gîrbovan, „apărătoarea independenței Justiției”, are casă, patru apartamente și două terenuri.
La Suceava, Titiana Ilieș a declarat 34.000 de lei lunar, plus conturi și fonduri de sute de mii.
La Curtea Militară de Apel București, judecătorul Valentin Bădița a raportat 32.000 de lei lunar și deține patru terenuri, două case și două apartamente.
Nici procurorii nu se lasă mai prejos. Procurorul general Alex Florența a declarat în 2023 venituri de 8.000 de euro lunar, plus o casă de vacanță și apartament.
Adjunctul său, Nicolae Solomon, câștigă peste 6.500 de euro lunar și deține terenuri și casă la Predeal. Soții Solomon au plasamente în titluri de stat de 186.000 de euro, dar și datorii în zeci de mii de euro – luxul cere sacrificii.
Un alt exemplu, procurorul Neculai Cârlescu, a câștigat 28.000 de lei lunar, are opt terenuri, apartamente, casă de vacanță și spații comerciale.
Procuroarea Maria-Magdalena Militaru a avut venituri de 7.000 de euro lunar și conturi de peste jumătate de milion de lei.
Procurorul militar Adrian Nicolau a raportat peste 34.000 de lei pe lună, iar colegul său Paul Truică, 5.500 de euro.
Toți acești „martiri ai independenței Justiției” își plâng de milă acum în fața poporului, dar se lăfăie în averi pe care 90% dintre români nu le vor atinge niciodată. Ipocrizia este totală: de la microfon, invocă statul de drept și „atacul politicului”, dar în realitate își apără propriile privilegii financiare.
Românii trebuie să știe limpede: magistrații greviști nu sunt victime, ci profitori. În timp ce milioane de pensionari trăiesc cu 2.000 de lei pe lună, judecătorii și procurorii care se victimizează public adună 10.000–20.000 de euro lunar.
Și pentru ce? Pentru un sistem judiciar unde dosarele de corupție se prăfuiesc, sentințele scandaloase curg, iar încrederea publicului este la pământ.
Aceasta este „independența Justiției” clamată de CSM: libertatea de a încasa averi obscene pe spatele unui popor sărăcit, șantajat și batjocorit.
Capitolul III – Revolta împotriva poporului: șantaj prin blocarea instanțelor.
Greva magistraților nu este un simplu protest. Este un act de șantaj colectiv, îndreptat nu împotriva Guvernului, ci direct împotriva cetățenilor.
Suspendarea ședințelor de judecată paralizează viața a zeci de mii de oameni, de la pensionari care așteaptă ani de zile o hotărâre definitivă în procese cu casele lor, până la antreprenori care depind de o decizie judecătorească pentru a-și salva afacerile.
Începând cu 27 august 2025, toate cele 16 curți de apel din România au oprit activitatea. Practic, justițiabilii au devenit victime colaterale într-un război pentru pensii speciale.
Procesele de divorț, litigiile de muncă, recuperările de daune, chiar și multe cauze penale sunt amânate pe termen nedefinit. Singurele excepții: dosarele privind arestările preventive sau măsurile urgente de protecție. În rest, poporul poate aștepta.
Această decizie nu este doar iresponsabilă, ci și cinică. Magistrații pretind că apără „drepturile și libertățile fundamentale”, dar prin suspendarea activității tocmai ele sunt cele mai grav încălcate.
Ce libertate are un om nevinovat care așteaptă ani întregi să fie achitat? Ce drept are un salariat concediat abuziv, când dosarul lui se prăfuiește în arhive pentru că judecătorii sunt în grevă?
Ce speranță are un copil în proces de custodie, când ședința e amânată la nesfârșit pentru că „independența” părinților magistrați e în joc?
Este o revoltă împotriva poporului, mascată sub lozinca independenței. Un sistem care își abandonează cetățenii pentru a-și proteja veniturile obscene nu mai este Justiție, ci o mafie de tip sindical.
Și, culmea, exact cei care condamnă grevele profesorilor sau medicilor, invocând „interesul public”, își permit acum să blocheze întreaga țară.
Șantajul este evident: ori ne lăsați privilegiile, ori lăsăm România în haos. Ori ne respectați „dreptul la pensii speciale”, ori blocăm instanțele.
Este cea mai clară dovadă că sistemul judiciar s-a rupt complet de popor și a devenit o castă privilegiată, care se vede mai presus de lege, mai presus de Constituție și mai presus de bunul-simț.
Concluzii – Independență sau impostură?
Ceea ce trăim astăzi nu mai are nicio legătură cu „independența Justiției”. Este impostură pură. Magistrații din România nu sunt niște victime ale unui stat abuziv, ci niște profitori lacomi, mulți dintre ei cu averi colosale, obținute nu doar din salarii și pensii, ci și din corupție și trafic de influență.
Exemplele sunt peste tot. Judecători prinși în flagrant cu zeci de mii de euro mită pentru o sentință favorabilă. Procurori care au închis ochii la dosare grele contra unor șpăgi grase.
Cazuri precum cel al judecătoarei Geanina Terceanu, condamnată pentru că a luat mită ca să dea achitări în „Dosarul Transferurilor”, sau cazul procurorului Mircea Negulescu („Portocală”), care făcea jocuri murdare pe bani și influență, sunt doar vârful aisbergului.
La fel și judecătorii implicați în mafia retrocedărilor, care au întors averi fabuloase către rețele de interlopi și politicieni.
De aceea, ipocrizia atinge cote maxime: nu doar că aceste personaje trăiesc ca niște nababi din salarii și pensii nesimțite, dar mulți au avut și nerușinarea să bage mâna până la cot în buzunarul Justiției.
Pentru ei, „statul de drept” înseamnă vile, terenuri, conturi pline și șampanie scumpă. Pentru cetățean, rămâne doar umilința de a sta ani de zile în fața unor uși închise.
Românii nu mai pot fi mințiți: greva magistraților nu este o luptă pentru dreptate, ci pentru privilegii. Independența Justiției a fost transformată într-un paravan pentru lăcomie, corupție și impostură.
Și cât timp acest sistem va continua să fie apărat de CSM ca o vacă sacră, România nu va fi un stat de drept, ci o colonie a baronilor Justiției.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
