2025. „Magistrații – cloaca mizeriei privilegiate și paraziți instituționalizați. Nicio reformă nu va reuși fără distrugerea acestui sistem. Chirii de 60 de lei, pensii speciale și un dispreț profund față de România reală”.
INTRODUCERE.
Într-o Românie în care bătrânii își împart medicamentele ca să le ajungă de la o lună la alta, în care bolnavii sunt trimiși acasă fără tratament și în care mii de români trăiesc fără apă curentă, există o castă de zei în robă care trăiește într-o lume paralelă: cu pensii speciale, chirii de 60 de lei în apartamente de lux, protecție de la stat și dispreț față de legea comună.
Nu vorbim despre oameni care au luptat pentru țara asta. Vorbim despre indivizi care s-au cocoțat în vârful unei piramide de privilegii, folosindu-se de funcții, influență și complicitatea tuturor guvernelor de după 1989.
Foști președinți ai Înaltei Curți, foști șefi ai CSM, magistrați cu pensii uriașe și vile în Ilfov sau Chitila locuiesc și astăzi, nestingheriți, în locuințe de serviciu ale Ministerului Justiției. Plătesc 60 de lei pe lună – cât o pâine pe zi – pentru apartamente aflate în centrul Capitalei, pe care le-au ocupat de zeci de ani.
Aceasta nu mai este Justiție. Este feudalism judiciar cu protecție instituționalizată. Iar Ministerul Justiției, în loc să facă curățenie, ține totul secret.
România este ținută captivă nu de infractori, ci de cei care ar fi trebuit să-i condamne.
CAPITOLUL I.
Stat în stat: când Justiția închiriază lux cu 60 de lei pe lună
În orice stat normal, o astfel de realitate ar fi un scandal național. În România, este doar încă un episod de complicitate rușinoasă între Statul Paralel și casta judiciară.
Când 81 de persoane – majoritatea magistrați sau foști magistrați – locuiesc în centrul Bucureștiului cu chirii între 60 și 197 de lei pe lună, în timp ce au vile în Ilfov sau județul Gorj, e clar că nu mai vorbim de „dreptate”, ci de un sistem de privilegii pe viață, apărat cu dinții de Ministerul Justiției.
Dintre acești chiriași de lux, 36 sunt pensionari speciali. Oameni care nu mai lucrează în sistemul judiciar de ani de zile, dar care continuă să beneficieze de locuințe de serviciu ca și cum ar fi în activitate.
Asta, în ciuda faptului că Legea 303/2022 interzice clar acordarea acestor locuințe după pensionare. Dar, ce să vezi? Contractele vechi nu au fost afectate. Și, evident, nici nu sunt publice.
Ministerul Justiției refuză să dezvăluie cine sunt acești chiriași de lux. Invocă protecția datelor personale.
Adică statul care plătește din bani publici nu are voie să spună cine încasează acest favor, pentru că… „intimitate”. Noroc cu presa – Europa Liberă și News.ro au reușit să identifice câțiva:
- Valentin Bădiță, judecător militar, locuiește cu soția grefier într-un apartament de serviciu. Familia are deja un apartament în Bragadiru și alte proprietăți în Gorj.
- Mihail Dafina, pensionat în decembrie 2021, deține un apartament în Chitila, dar locuiește tot în locuința de serviciu.
- Ingrid Luciana Mocanu, fostă funcționară în Ministerul Justiției și pensionară specială, trăiește la fel, pe banii statului, deși s-a retras din sistem din 2007.
Situația devine grotescă atunci când aflăm că înainte de 2005, apartamentele de serviciu puteau fi cumpărate la prețuri modice.
Iar patru judecători de la Înalta Curte – inclusiv Lidia Bărbulescu, fostă președintă a CSM și a ÎCCJ – au cerut în instanță dreptul de a le cumpăra.
Iar azi, Lidia Bărbulescu încă locuiește acolo, deși este notar public în București, adică parte din cea mai bogată castă juridică din țară.
Când Justiția trăiește pe gratis, în lux, iar Ministerul care ar trebui să controleze aceste abuzuri le ascunde, nu mai avem de-a face cu un serviciu public.
Avem de-a face cu o mafie protejată de lege și întreținută de ignoranța românilor.
CAPITOLUL II.
Cum funcționează sistemul: privilegii, complicitate, complicități
Când un sistem își protejează cu sfințenie privilegiile și își ascunde beneficiarii sub pretextul „datelor personale”, înseamnă că nu mai avem de-a face cu administrație, ci cu o rețea bine pusă la punct, un mecanism de tip mafiot, mascat în legi și proceduri opace. Așa funcționează Justiția în România.
Magistrații nu doar că locuiesc pe bani publici în apartamente de lux. Unii dintre ei au reușit să și cumpere aceste locuințe, înainte ca legea să interzică acest lucru, la prețuri derizorii.
Nu din merit. Nu din necesitate. Ci pentru că au fost în poziția de a decide pentru ei înșiși.
În 2005, patru judecători de la Înalta Curte – Lidia Bărbulescu, Victor Pașca Cameniță, Dragoș Bărcănescu și Victor Pavel Perju – au dat statul în judecată ca să poată cumpăra apartamentele de serviciu.
Și le-au obținut. Iar azi, cel puțin unii dintre ei, precum Bărbulescu, încă stau în acele locuințe, deși au alte proprietăți și venituri de invidiat. Bărbulescu este notar public, una dintre cele mai bănoase meserii din România. Dar statul îi mai oferă și chirie „socială”.
Și nu doar asta. Ministerul Justiției plătește chirii și pe piața liberă pentru unii angajați ai săi. Conform Ordinului 545/2012, pentru un magistrat în București, ministerul poate deconta până la 600 de euro/lună, iar pentru un polițist judiciar – 400 de euro. Niciun control, nicio evaluare publică, nicio transparență.
Avem astfel o castă întreținută de stat în toate formele posibile: salarii uriașe, pensii speciale, chirii decontate sau simbolice, vacanțe „de formare profesională”, protecție politică și imunitate reală.
În timp ce românul de rând stă cu chirie la 400 de euro în Rahova, magistrații stau cu 60 de lei în Victoriei sau Romană – și mai dau și lecții de moralitate.
Această complicitate între instituții și beneficiari, între Ministerul Justiției și foștii săi angajați, între sistem și privilegiile lui, a făcut imposibilă orice reformă reală. Oricine se atinge de acest cuib de viespi riscă: cariera, reputația, libertatea. Pentru că magistrații nu răspund în fața legii. Ei sunt legea. Și ei decid cine încalcă sau nu regula.
CONCLUZII.
Adevărul e simplu și crunt: magistrații nu mai sunt „puterea care echilibrează statul”, ci structura care îl paralizează. Nu apără cetățeanul, ci pe ei înșiși. Nu slujesc legea, ci își apără privilegiile cu disperarea unui animal de pradă încolțit.
Când foști președinți ai Înaltei Curți trăiesc ca nababii în apartamente de lux pentru care plătesc cât o cartelă de metrou, în timp ce românii abia își plătesc întreținerea, e clar că sistemul e putred din temelii.
Când pensionari speciali cu vile în Ilfov stau în continuare în locuințele statului, e clar că nu mai vorbim despre „dreptate”, ci despre parazitism instituționalizat.
Ministerul Justiției nu face decât să protejeze o rețea. Ascunde numele, blochează informațiile, invocă „date cu caracter personal” ca scut pentru rușine.
În realitate, românii au dreptul să știe pe cine plătesc. Iar ce află este revoltător: privilegiații de azi sunt, în mare parte, aceiași care au închis ochii la abuzurile de ieri.
Nicio reformă reală nu va fi posibilă în România până când această cloacă privilegiată nu va fi destructurată, expusă și trasă la răspundere.
Justiția nu se reformează cu aplauze, ci cu curaj, transparență și o întrebare simplă:
Cine plătește și cine profită?
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
