2025. Mitul ultimului deceniu. Femei puternice și independente. Astăzi, ALINA BICA – DE LA DIICOT LA DUBLIN, DE LA D.N.A. LA COASTA AMALFITANĂ.
Coasta Amalfitană este o regiune superbă și foarte populară din sudul Italiei, situată pe coasta Mării Tireniene. Acest loc este alcătuit din mai multe orașe, fiecare având câteva caracteristici unice, în care se întâlnesc plaje cu ape cristaline și munți cu vederi impresionante.
Actul I – Cine e Alina Bica? Femeia, legenda, fondul de ten.
Alina Bica. Fost procuror-șef DIICOT, actuală figură de ceară a unei justiții deformate, cândva regina interceptărilor, azi doar un articol ratat din Wikipedia.
Când te uiți la pozele ei din anii de glorie, ai impresia că te uiți la un mix între Morticia Addams și Angela Merkel, machiată de o consilieră din Piatra Neamț, beată.
Dar să nu te păcălească fondul de ten! Sub el se ascunde o carieră construită pe prietenii „de shopping” cu Elena Udrea, vacanțe exotice, genți Vuitton și o apetență specială pentru AVEREA NAȚIONALĂ – mai ales când aceasta putea fi trecută prin mâini „prietenești”.
A fost șefa unei direcții care trebuia să combată crima organizată. Rezultatul? S-a organizat ea cu crima și au trăit bine împreună până la extrădare.
Actul II – Ce-a făcut? Cât a luat? Cât a dat? Cine i-a dat? Unde-a ajuns?
Într-un episod care pare scris de Kafka beat și Caragiale high, Alina Bica a fost condamnată pentru abuz în serviciu în dosarul în care a aprobat despăgubiri ilegale de 62 milioane de lei în favoarea lui Gheorghe Stelian (zis și „Stelu”), cu ajutorul lui Dorin Cocoș – fostul soț al Elenei Udrea, dealer de influență, valize și promisiuni.
Mai exact, doamna Bica era membră în Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților (ANRP). Nu știi ce-i aia?
E simplu: un club exclusivist unde statul român era jefuit organizat, legalizat și semnat cu pixuri Mont Blanc. Iar Bica semna cu zâmbetul pe buze, ca o directoare de pensiune care oferă camera matrimonială unui client cu cash.
Ce șpăgi s-au vehiculat? Valize. Bani în saci. Genți de firmă. Promisiuni. Dar și ceva mai „subțire”: un teren în Snagov, „cadorisit” indirect pentru semnătura salvatoare.
A fost condamnată? DA. 4 ani de închisoare cu executare.
Executare? HA! Ajungem și acolo.
Actul III – La pușcărie, dar cu orar flexibil. Detenție de noapte, ca la hotelurile de 4 stele.
După un mic intermezzo prin Costa Rica, Miami și apoi Italia, justiția română a prins-o cu ajutorul Interpolului. Dar nici acolo nu s-a deranjat prea tare.
Detenția în Italia?
Un vis. Un paradis carceral. Un program de elev eminent cu părinți influenți:
🕚 Închisoare între orele 23.00 și 07.00.
🕗 Ziua, liberă ca o lebădă: mers la cumpărături, croissant cu cappuccino, conversații la telefon cu Udrea, eventual o rugăciune pentru reforma justiției.
Un regim de detenție gândit parcă de Silvio Berlusconi și aprobat de Papa Francisc. Nici Ilie Năstase n-a avut parte de atâta înțelegere în carieră.
Cât a stat acolo? Cam cât durează un concediu prelungit în Sicilia. Pentru că în 2022, ICCJ din România a decis revizuirea sentinței și a anulat condamnarea.
Motivul? Procedură. Grefiera a strănutat greșit în timpul redactării motivării, probabil. Sau s-a răsturnat tonerul în imprimantă.
În fine, totul a fost invalidat. Nu mai e vinovată. S-a evaporat tot.
Să trăiți!
Actul IV – Unde e acum? Ce face? De ce respiră același aer cu noi?
În prezent, Alina Bica este ceea ce s-ar numi o „consultantă discretă”. Nu pe Linkedin, ci pe relații. O fantomă cu portofoliu în „optimizare juridică”, învârteli cu terenuri, relații de putere și, desigur, informații. Multe informații. Despre toți.
E văzută din când în când la cafenele în Roma, Marbella sau Monaco, vorbind la telefon cu foști procurori, politicieni și consilieri care încă „o salută cu respect”.
Pentru că Bica știe. Știe cine, când, cum și cât. Știe ce s-a semnat. Știe ce s-a șters. Știe ce s-a acoperit. Și atâta timp cât tace, poate să trăiască liniștită.
Se spune că are afaceri „prin interpuși”, colaborează la „reformele” unui ONG european (finanțat de niște băieți cu bani) și, din când în când, scrie texte pentru reviste juridice sub pseudonim. Că tot e specialistă.
Final ironic: România, țara în care procurorii corupți nu putrezesc în pușcărie. Se pensionează sau se mută la Roma.
Alina Bica este dovada vie că în România, nu trebuie să fii hoț de buzunare. E prea riscant. Trebuie să fii hoț de sistem. Cu papion, pix și relații. Statul paralel nu doar că te iartă, dar îți mai plătește și biletele de avion.
Morala?
Dacă te prinde DNA-ul – ai încurcat-o.
Dacă conduci DNA-ul – ai scăpat.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
