2025. Motiv de război. Casus Belli. „Vin Rușii”!

2025. Motiv de război. Casus Belli. „Vin Rușii”!

Germania, din nou la rampă: revine țara care a aprins două războaie mondiale!

După ce a aprins de două ori fitilul lumii, Germania iese iar din carapacea pacifismului. Europa se pregătește să mărșăluiască pe muzica în cizme, în numele „valorilor democratice”. Vin rușii? Ba vin nemții. Din nou.

După 1945, Germania era o țărișoară mutilată, cu estul strivit de ruși și vestul supravegheat în cizme americane. Tratatul de la Potsdam a impus o demilitarizare strictă, un jug necesar pentru a nu mai vedea Wehrmacht-ul mărșăluind prin Europa, Asia și Africa.

Dar vremurile s-au schimbat. Germania se înarmează din nou, sub aplaudacii Alianței Nord-Atlantice și propaganda apocaliptică a „amenințării ruse”.

Reînarmarea Germaniei!

Cancelarul Olaf Scholz a dat startul: 100 de miliarde de euro pentru armată. Parlamentul a votat excluderea cheltuielilor militare de la regulile fiscale privind datoria.

Sub pretextul „protecției flancului estic”, Germania s-a angajat din nou pe calea bugetelor uriașe pentru blindate, rachete și soldați. Ministerul Apărării din Germania, criticat recent pentru lipsuri majore, va fi revărsat de bani.

Comisarul armatei, Eva Högl, cere alți 67 de miliarde de euro doar pentru infrastructură. Generalul Carsten Breuer cere 100.000 de soldați în plus. Se cere revenirea la serviciul militar obligatoriu.

Ipocrizie cu ștampilă democratică!

Joschka Fischer, fost radical de stânga și actual profet al armelor verzi, declară cu seninătate: „Europa trebuie să se reînarmeze.” Nu doar Germania. Toată Europa. Alianța Nord-Atlantică duduie.

Statele Unite aprobă și încurajează. Franța tace complice. Iar presa occidentală, respectiv British Broadcasting Corporation, Der Spiegel și Politico, încurajează panica planificată.

Generalul Breuer spune că Alianța Nord-Atlantică are maximum patru ani până la o invazie rusă. Cu cât mai repede ne înarmăm, cu atât mai bine. Cu alte cuvinte: mai puțină diplomație, mai mult oțel.

Ceea ce uită înțelepții Europei este că fiecare conflict mondial a început tot așa: cu isterie, bani publici și o ură fabricată cu migală.

Războiul al treilea, aceleași minciuni, alt ambalaj!

Narațiunea este deja scrisă: Rusia e agresorul, Ucraina e bastionul, Germania e salvatoarea. Germania, cea care a provocat de două ori iadul pe Pământ, este azi convertită la democrație cu armament de ultimă generație.

Aceasta nu mai este Republica Federală din anii ’50, ci o superputere economică care învie militar, cu susținerea integrală a Statelor Unite.

Dar ce uită propaganda este istoria recentă.

1914: Sarajevo. Ați mințit și v-am crezut. Să vă fie rușine!

În 1914, un atentat la Sarajevo a fost pretextul pentru măcel. Adevărul: Germania imperială, sub Wilhelm al II-lea, vroia supremație europeană. A forțat Austro-Ungaria să atace Serbia și a început un război mondial prin planul Schlieffen. Milioane de morți pentru pofta unei elite militariste.

1939: Gleiwitz. Ați mințit din nou și v-am crezut din nou. Să ne fie nouă rușine!

În 1939, Himmler și Heydrich au orchestrat o simulare la Gleiwitz: soldați germani deghizați în polonezi au „atacat” un post de radio. A fost doar o piesă de teatru.

Pretextul perfect pentru invazia Poloniei. Două zile mai târziu, Anglia și Franța declară război. Istoria se repetă, dar ochii popoarelor sunt încă o dată orbi.

2025: Kiev? Revanșa germană și miopia aliată! În mod cert, veți minți și a treia oară!

Friedrich Merz, viitorul cancelar al Germaniei, vorbește deschis despre arme nucleare proprii. Germania, în prezent, găzduiește 20 de focoase nucleare americane la baza Büchel.

Dar nu se mai mulțumesc cu „partajare nucleară”. Se discută în Parlamentul german despre acces propriu, capacitate propriu-zisă de intimidare. Așadar, Germania nu doar că se reînarmează. Vrea să țină apăsat degetul pe buton.

Ce face Europa de Est? Ce face Franța, garant istoric al echilibrului continental? Ce fac românii, înrolați orbește într-un conflict care nu e al lor?

Cine plătește nota?

Poporul german, orbit de propagandă, susține reînarmarea. 79% îl văd pe Putin drept pericol. Dar 74% spun același lucru despre Trump. Confuzie totală.

Charlotte Kreft, 18 ani, declară că e timpul să lupte pentru „democrație”. Istoria se repetă cu alt vocabular, dar aceleași iluzii.

Conscripția, adică recrutările și înrolările, revine. Datoriile publice cresc. Infrastructura socială e sacrificată pe altarul apărării. Corporațiile militare vând cu miliardele. Mâine vor cere mai mult. În numele „libertății”.

România: carne de tun la marginea imperiului!

În timp ce Germania visează și latră să apere flancul estic, în realitate noi suntem flancul. Generalii noștri corupți, trădători cu vile la Snagov, aplaudă ca slugile planurile Berlinului. Nimeni nu întreabă: cine ne apără pe noi de Germania? De propria istorie?

România, colonie militară, oferă baze, resurse, carne vie. Nu are voie la opinie. Nu are voie la diplomație. Are doar obligații: să moară docil în numele unor idealuri fabricate la Berlin și validate la Paris, Londra și Bruxelles.

Concluzie: Lecția ignorată a istoriei!

Două războaie mondiale au pornit de la ambițiile Germaniei. Primul, pentru „onoare imperială”. Al doilea, pentru „spațiu vital”. Astăzi, pretextul e „valorile europene”. Dar metoda e aceeași: minciuna, propaganda, demonizarea inamicului.

Cine tace azi, consimte. Cine aplaudă azi, va plânge mâine.

A treia oară nu mai e o greșeală. E alegere. Înarmați-vă cu luciditate, nu cu tancuri.

Nota bene: Această analiză nu este o pledoarie pentru Rusia, ci un rechizitoriu la adresa ipocriziei vestului. Când criminalii se reîncarnează în democrați salvatoare, avem obligația să strigăm: „Ați mai fost aici. Și ați mai omorât milioane. Nu vă mai credem.”

Însă, cine mai citește istorie, azi?

Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.

Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.