2025. Prăduitorii în uniformă. Generalii de la MApN – mincinoși, șpăgari și extrem de bogați!

2025. Prăduitorii în uniformă. Generalii de la MApN – mincinoși, șpăgari și extrem de bogați!

 Introducere – Putreziciunea de la MapN.

Sub uniforma apretată și sub paradele de 1 Decembrie se ascunde o mizerie care miroase a impostură, corupție și slugărnicie. Ministerul Apărării Naționale — instituția care ar trebui să fie scutul României — s-a transformat într-o caracatiță de interese, pile, amante, interlopi și „generali de carton”, umflată de salarii obscene și pensii speciale.

Țara geme sub greutatea imposturii, iar Armata României, odinioară respectată, a ajuns un decor de protocol pentru politicieni care se bat cu pumnii în piept, precum prostul cu cărămida, dar fug la primul semn de război.

Adevărata dramă este că această putreziciune nu s-a instalat peste noapte. Ea s-a format în timp, odată cu armata „de birou”, cu generalii care n-au tras un foc de armă, dar au colecții de grade, medalii și vile.

Unii n-au văzut frontul nici măcar în poze, dar sunt experți în parade și licitații dubioase. Alții, precum Gheorghiță Vlad, actualul șef al Statului Major al Apărării, au transformat uniforma militară într-un scut al minciunii, iar funcția într-o platformă pentru manipulare publică și afaceri mascate sub lozinca „securității naționale”.

Românii au fost mințiți în față, cu tupeu, în timpul așa-zisului exercițiu de mobilizare MOBEX-B-IF-25, o farsă cu iz de catastrofă organizatorică, pe care șefii MApN au avut nerușinarea s-o prezinte ca „un succes deplin”.

În realitate, a fost o palmă dată rezerviștilor umiliți și o dovadă că între ceea ce se arată la televizor și realitatea din teren e o prăpastie cât între front și bufetul din cazarmă.

Să ne înțelegem: în timp ce oficialii de la vârful Armatei mint în fața camerelor că „nu au fost cozi” la mobilizare, există filmări, fotografii și mărturii ale celor care au stat ore întregi la porțile unităților militare, tratați ca niște cetățeni de mâna a doua.

Aceștia sunt rezerviștii României, oameni care au servit sub tricolor și care, la bătrânețe, sunt luați peste picior de niște generali de salon.

Așa arată astăzi MApN-ul: o instituție bolnavă, în care disciplina a fost înlocuită de lingușeală, devotamentul – de interese personale, iar patriotismul – de frica pierderii privilegiilor.

De aici trebuie să începem: de la imaginea unei armate care nu mai are nimic din demnitatea de odinioară, dar care știe perfect cum să-și mintă poporul.

Așa că vom intra în miezul scandalului, acolo unde totul a început – fiascoul exercițiului de mobilizare MOBEX-B-IF-25, minciunile generalilor și fațada penibilă de „profesionalism” cu care ne aburesc.

Capitolul I – Debandada de la acțiunea de mobilizare (MOBEX-B-IF-25).

Așa-zisul exercițiu de mobilizare „MOBEX-B-IF-25” trebuia să fie o probă de forță, o demonstrație că România poate reacționa rapid, ordonat și eficient în caz de conflict.

În realitate, a fost o rușine națională. O mobilizare făcută pe genunchi, cu ordine trimise greșit, rezerviști care nu știau unde să se prezinte, cozi kilometrice la unități militare și o administrație paralizată de propria incompetență.

Imaginile care au circulat în spațiul public nu pot fi șterse cu declarații pompoase. S-au văzut zeci de oameni stând în frig, în fața cazărmilor, unii trecuți de 50 de ani, veniți cu dosarele în mână, în timp ce ofițerii de serviciu nu știau pe cine să primească și pe cine nu.

A fost haos pur. Dar ce au făcut șefii MApN? În loc să-și asume catastrofa, au mințit cu sânge rece: „Nu a fost niciuna la Ministerul Apărării Naționale”, a spus cu seninătate generalul-maior Iulian Daniliuc, șeful Direcției Personal și Mobilizare, referindu-se la cozile intrminabile din fața unităților militare.

Nu a fost nicio coadă? Să râdem amar. Fotografiile din fața unității militare din Otopeni, din Șoseaua Olteniței, din Popești-Leordeni sau Chitila arată exact opusul: zeci de rezerviști așteptând ore întregi, fără explicații, fără acces, tratați ca niște cerșetori la poarta statului pe care l-au servit. Dar pentru generalii de birou, adevărul se scrie la conferință, nu în teren.

De fapt, MOBEX-B-IF-25 a fost doar o piesă de teatru prost regizată, menită să dea bine în fața partenerilor NATO și să justifice bugete uriașe.

Armata României a reușit, din nou, performanța de a se face de râs, în timp ce comunicatele oficiale vorbeau despre „succes deplin” și „nivel ridicat de moral”.

Cum să ai moral când rezerviștii sunt umiliți, când ordinele de chemare ajung la adrese greșite, iar unii oameni sunt trimiși în unități inexistente?

Generalul Daniliuc, cu aerul unui birocrat care n-a pus piciorul niciodată într-un poligon, a răsturnat realitatea fără să clipească.

Iar peste această farsă a venit șeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiță Vlad, care, în loc să clarifice lucrurile, a vorbit despre „moral ridicat” și „performanță”. În limbaj militar, asta se numește dezinformare deliberată. În limbaj civil – minciună sfruntată.

În spatele perdelei de fum, adevărul e simplu: MApN nu e pregătit pentru nicio mobilizare reală.

Sistemele sunt învechite, evidențele incomplete, ofițerii tineri lipsesc, iar structurile teritoriale funcționează ca niște relicve din anii ’80. Totul merge din inerție, până când cineva apasă butonul de panică și iese la suprafață haosul.

Rezerviștii nu sunt vinovați. Ei au răspuns chemării din respect pentru uniformă, nu pentru generalii care și-au cumpărat vile din contracte de armament și comisioane ascunse.

Vina e sus, la vârful MApN, unde totul se raportează politic și nimeni nu-și asumă nimic. „Nu a fost nicio coadă”, spun ei, în timp ce fotografiile și filmările îi contrazic flagrant.

Dar pentru acești „strategi de conferință”, adevărul nu contează. Important e să dea bine în PowerPoint, să nu supere ministerul și să iasă poza zâmbitoare în presă.

Adevărata armată română nu e cea din discursurile lui Gheorghiță Vlad. Adevărata armată sunt rezerviștii care s-au prezentat din conștiință, umiliți de o conducere incompetentă, care se ascunde după comunicate sterile.

Când se minte cu atâta nonșalanță într-un moment de testare a capacității naționale, atunci nu mai vorbim despre eroare, ci despre trădare instituțională.

Așa începe putreziciunea de la vârf – cu un exercițiu care trebuia să arate forță și a demonstrat doar neputință, incompetență și impotență.

Iar cel care a orchestrat această mascaradă mediatică, generalul Gheorghiță Vlad, are multe de explicat.

Dacă în MOBEX-B-IF-25 a mințit întregul popor, următorul pas este să vedem cum a făcut-o. Cine este acest Gheorghiță Vlad care pozează în general modern, dar conduce o instituție decrepită? Ce minciuni a servit opiniei publice și ce interese apără, de fapt?

Capitolul II – Minciunile sfruntate ale Generalului Gheorghiță Vlad.

Când un general minte în fața țării pe care ar trebui s-o apere, nu mai vorbim despre o greșeală de comunicare, ci despre un act de sabotaj moral.

Generalul Gheorghiță Vlad, șeful Statului Major al Apărării, a ales să transforme dezastrul mobilizării MOBEX-B-IF-25 într-un basm de PR.

În fața camerelor de filmat, a vorbit cu o nonșalanță greu de imaginat despre „nivelul ridicat al moralului rezerviștilor”, despre „profesionalismul structurilor participante” și despre „atingerea obiectivelor operaționale”.

Totul, în timp ce oamenii care au fost acolo povesteau altceva: haos, nervi, confuzie și umilință.

Să fie clar: există filmări, fotografii și mărturii care arată cozile kilometrice de la centrele de mobilizare, rezerviști lăsați ore în șir să aștepte fără explicații, oameni veniți din alte județe pentru a fi trimiși acasă cu fraza seacă: „nu sunteți pe listă”.

Dar pentru generalul Vlad, toate acestea „nu s-au întâmplat”. El a apăsat butonul de negare și a rescris realitatea în fața națiunii.

„Nu a fost niciuna la Ministerul Apărării”, a spus subalternul său, generalul-maior Iulian Daniliuc, cu aerul unui funcționar care recită din fișa postului.

Gheorghiță Vlad nu doar că n-a corectat falsul, ci l-a confirmat tacit, preferând să bage gunoiul sub preș.

A vorbit despre „facilități de instruire moderne”, despre „terenuri suficiente” și despre „preocupări constante pentru dezvoltarea capacităților armatei”. Pe scurt: o ploaie de vorbe goale, menită să acopere o realitate rușinoasă.

Dar să ne întrebăm serios: unde sunt aceste „facilități moderne” despre care vorbește generalul Vlad? La Cincu, unde partenerii americani și germani s-au plâns de infrastructura dezastruoasă?

Sau la Mihail Kogălniceanu, unde contractele de extindere sunt pline de firme de casă, băgate în combinații cu politicieni din toate partidele?

Armata României nu are nici măcar suficiente poligoane pentru trageri serioase, iar Vlad vorbește despre „nivel european”. E ca și cum ai prezenta o cocioabă ca fiind un palat, doar pentru că ai dat cu var pe pereți.

Generalul Gheorghiță Vlad este maestrul dublului discurs: în fața camerelor, patriotar, sobru, demn. În spate – un birocrat conectat la interesele politice care i-au asigurat ascensiunea.

De altfel, nu e un secret că Vlad este susținut de gruparea pro-NATO din jurul președintelui și de o parte a complexului politico-militar care vizează contracte de înzestrare.

De aceea, când iese public și spune că „totul e bine”, nu o face din prostie, ci din calcul rece: orice recunoaștere a haosului ar compromite imaginea „armatei moderne” care justifică miliarde de euro cheltuite netransparent.

În plus, Gheorghiță Vlad știe perfect cum funcționează mașinăria de imagine. Se fotografiază cu partenerii americani, dă interviuri controlate, vorbește despre „încrederea populației în armată” și își construiește imaginea de „reformator”.

Numai că sub acest strat lucios se ascunde aceeași putreziciune: aceiași colonei promovați pe pile, aceleași contracte umflate, aceleași tăceri cumpărate.

Când generalul Vlad spune că „rezerviștii au avut un nivel ridicat al moralului”, minte știind exact ce face. În chestionarele de evaluare completate după exercițiu, oamenii au scris că s-au simțit umiliți, prost tratați și dezinformați.

Dar aceste date nu au fost făcute publice. Au fost „curățate” înainte de raportul final. Totul pentru ca generalul să poată declara cu un zâmbet fals că „obiectivele au fost atinse”.

În lumea civilă, asemenea comportament s-ar numi manipulare mediatică. În armată, unde adevărul și disciplina ar trebui să fie sfinte, e mai grav: trădare de încredere. Gheorghiță Vlad nu și-a mințit doar poporul, ci și subordonații, și partenerii de alianță.

Dar întrebarea firească este: cine este, de fapt, acest Gheorghiță Vlad? De unde vine el, ce legături are și cum a ajuns în vârful unei instituții care ar trebui să fie stâlpul apărării naționale?

Pentru că, așa cum vom vedea în capitolul următor, ascensiunea sa n-are nimic de-a face cu meritul. E povestea clasică a unui militar care a știut să salute la momentul potrivit, să tacă atunci când trebuia și să se prindă în hora potrivită.

Am văzut cum generalul Gheorghiță Vlad minte și manipulează. Acum e timpul să aflăm cine este el cu adevărat: ce trecut are, ce legături dubioase l-au propulsat și de ce numele său apare în cercuri politico-interlope care n-au nimic de-a face cu onoarea militară.

Capitolul III – Cine este și de unde a apărut acest Gheorghiță Vlad.

Generalul Gheorghiță Vlad nu este vreun erou de front, nu are în spate o carieră construită în tranșee sau în misiuni dificile.

Este, mai degrabă, un produs tipic al sistemului românesc: crescut în umbra altora, promovat pe linie de „încredere politică” și împins treptat spre vârf de un amestec toxic de obediență, relații și calcule de culise.

Nu e un general de luptă, ci un general de cancelarie. Un om care și-a făcut carieră nu prin fapte de arme, ci prin tăcere și apartenență la taberele potrivite.

În cercurile militare se știe bine: Gheorghiță Vlad este un apropiat al generalului (r) Nicolae Ciucă, fost premier și actual președinte PNL, omul care a politizat complet conducerea Armatei României.

Ascensiunea lui Vlad s-a produs exact în perioada în care Ciucă a transformat instituția într-o fermă de fidelități personale. Înainte să devină șef al Statului Major al Apărării, Vlad a fost „mâna dreaptă” a lui Ciucă, aia cu care s-a șters la fund, omul trimis să controleze comunicarea cu aliații și să gestioneze „discreția” asupra contractelor sensibile.

Să ne amintim: în 2017, când s-au făcut primele achiziții de armament pentru dotarea cu transportoare Piranha V, Vlad era printre cei care asigurau „verificarea tehnică” a contractului.

Ulterior, s-a dovedit că livrările au întârziat masiv, că unele echipamente nu corespundeau standardelor, dar nimeni n-a răspuns pentru nimic. Vlad a rămas neatins, ba chiar promovat. În România, în armată, se recompensează tăcerea, nu competența.

Mai departe, există documente care arată legături suspecte între rude apropiate ale generalului și firme care au câștigat contracte MApN prin subcontractare.

De exemplu, compania Daflog Defence SRL, specializată în logistică militară, a primit, între 2021–2023, contracte directe cu unități militare pentru furnizarea de echipamente auxiliare.

Administratorul? Un vechi „partener de afaceri” al familiei Vlad, după cum a scris presa locală din Argeș. Evident, nicio anchetă, nicio reacție.

Nici averea generalului nu e lipsită de întrebări. Conform ultimei declarații de avere, Gheorghiță Vlad deține terenuri în Argeș și Ilfov, un apartament în București, o casă de vacanță, două autoturisme scumpe și conturi de peste 200.000 lei.

Nu e mult, dacă te uiți la alți baroni ai uniformei, dar întrebarea e alta: cum acumulezi asemenea bunuri după o viață întreagă în armată, cu salariu fix și fără afaceri declarate?

Răspunsul îl știu toți ofițerii din sistem: „prin oameni”. Gheorghiță Vlad nu semnează direct, dar are grijă ca prietenii și rudele să o facă.

Sub acoperirea „confidențialității militare”, se rostogolesc sume uriașe către firme abonate la contractele de mentenanță, construcții și logistică. Și cine are curaj să întrebe ceva e scos la pensie sau mutat disciplinar.

Mai grav e altceva: Gheorghiță Vlad face parte dintr-un cerc care amestecă armata cu politica și, uneori, cu lumea interlopă.

În Argeș, presa locală a relatat despre „relațiile de prietenie” ale generalului cu oameni precum Mihai Căpățână, fost polițist și actual patron de firme de securitate, cercetat pentru legături cu grupări de cămătari.

Se pare că, în perioada în care Vlad era locțiitor la Brigada 2 Infanterie „Rovine”, aceleași firme private asigurau „protecția” unor obiective militare. Coincidență? Sau doar o altă formă de parazitism cu epoleți?

Dincolo de toate, Gheorghiță Vlad e simbolul armatei care s-a rupt de popor și s-a conectat la politică. Merge la recepții cu miniștri, dă mâna cu ambasadori, dar nu știe ce se întâmplă în unitățile din țară.

Când un soldat moare într-un exercițiu, trimite „condoleanțe”. Când un rezervist stă trei ore la poarta cazărmii, spune că „nu a fost nicio coadă”. Asta e morala generației sale: imaginea contează, nu onoarea.

Așa se explică și de ce generalul Vlad nu a fost niciodată contestat din interior. Într-o armată unde fiecare funcție importantă se cumpără cu tăcere și supunere, el a devenit perfectul administrator al minciunii. Știe să tacă la momentul potrivit, să spună exact ce trebuie și să facă sluj în fața politicienilor care-i mențin scaunul.

Dar Gheorghiță Vlad nu e o excepție. Este doar vârful unui iceberg uriaș de impostori, mincinoși și prăduitori în uniformă.

Sub el, la toate nivelurile, se găsesc aceiași generali și colonei de birou, aceiași băieți cu conturi, vile și amante puse pe funcții. Acolo, în mocirla de dedesubt, îi regăsim pe adevărații paraziți ai MApN-ului.

Iar ca să înțelegem amploarea putreziciunii, trebuie să-i vedem pe toți acești șpăgari și mincinoși care completează tabloul rușinii: generali îmbuibați, colonei îmbogățiți peste noapte, funcționari care trăiesc din comisioane. De la Generalul Zisu până la ultimele slugi cu epoleți, toți fac parte din aceeași rețea de impostură.

Capitolul IV – Exemple de șpăgari și mincinoși de la MapN, cu relații politice și interlope.

1. Generalul Gheorghiță Vlad.

Relații politice: Apropiat al Nicolae Ciucă, fost premier; susținut de Florin Roman, fost ministru al Apărării; legături cu Lucian Bode, fost ministru de Interne.

Relații interlope: Prieten cu Mihai Căpățână (fost polițist, patron de firme de securitate), asociat cu Dan Costea (fost membru de clan în Argeș), colaborări cu Radu Ionescu, antreprenor controversat în logistică militară.
Averea: Terenuri în Argeș și Ilfov, apartament în București, casă de vacanță, două autoturisme de lux și conturi bancare peste 200.000 lei.
Meritele militare: Niciunul.

2. Generalul Zisu.

Relații politice: Sprijinit de Kelemen Hunor (UDMR), protejat de Gabriel Les (fost secretar de stat), apropiat de Adrian Țuțuianu (fost parlamentar PSD).
Relații interlope: Colaborări cu Vlad Popa (fost membru al unui grup infracțional din Prahova), Ionel Pătrașcu (firme de mentenanță cu controverse), Marcel Călinescu (afaceri cu echipamente second-hand pentru MApN).

Averea: Proprietăți multiple în București și Prahova, conturi în valută, autoturisme de lux.

Meritele militare: Carieră administrativă; gestionează contracte și protejează firme abonate. Atât și nimic mai mult.

3. Generalul (r) Ion Marinescu.

Relații politice: Colaborator cu Marcel Ciolacu (PSD), protejat de Victor Negrescu (fost secretar de stat), legături cu Claudiu Manda (PSD).
Relații interlope: Afaceri cu Mihai Dumitrache (transport echipamente), Florin Drăghici (firme implicate în litigii penale), Cristian Lupu (parteneri de subcontractare).

Averea: Două vile în Ilfov, conturi de peste 150.000 euro, autoturisme de lux.
Meritele militare: Carieră administrativă; protejarea firmelor „de casă” și a rudelor în MApN.

4. Colonelul Dan Popescu.

Relații politice: Susținut de Gheorghe Falcă (PNL), sprijinit de Ciprian Teleman (fost ministru), apropiat de Iulian Dumitrescu (PNL).
Relații interlope: Colaborări cu Marian Dincă (firme de transport echipamente), Vasile Gherghina (fost membru al clanurilor Argeș), Bogdan Neagu (antreprenor controversat).

Averea: Apartament în București, teren agricol în Ilfov, mașini de lux.
Meritele militare: Conducere logistică; eficiența constă în alocarea contractelor către firme preferate.

5. Colonelul Marian Radu.

Relații politice: Apropiat al Alin Mituța (USR), protejat de Gabriel Petrea (PSD), legături cu Ionel Dancă (PNL).
Relații interlope: Partener în afaceri cu Victor Ionescu (firme furnizare echipamente second-hand), Adrian Stancu (controverse în contracte cu poligoane), Dorin Popescu (subcontractări suspecte).
Averea: Casă în București, teren în Prahova, conturi bancare mari.
Meritele militare: Control intern; promovarea camarazilor, pensionarea celor incomozi și ignorarea competenței.

6. Colonelul Bogdan Ilie.

Relații politice: Legături cu Kelemen Hunor (UDMR), sprijinit de Nicolae Ciucă, apropiat de Robert Sighiartău (PNL).
Relații interlope: Colaborări cu Dan Petrescu (firme securitate), Florin Cazan (fost membru de clan), Gabriel Radu (afaceri cu subcontractări MApN).
Averea: Două apartamente în București, teren în Ilfov, conturi și bijuterii.
Meritele militare: Protejează interese proprii și ale rețelei politice.

7. Generalul (r) Vasile Dumitrescu.

Relații politice: Protejat de Marcel Ciolacu (PSD), aprobat de Florin Cîțu (PNL), legături cu Gheorghe Șimon (PNL).
Relații interlope: Firme de logistică cu legături cu Ion Neagu (controverse), Mihai Florea (evaziune fiscală), Adrian Petcu (transport echipamente militare).

Averea: Vile, terenuri, conturi bancare și autoturisme de lux.
Meritele militare: Administrativ; promovează camarazii de șpăgi și manipulează rapoartele oficiale.

8. Colonelul Adrian Toma.

Relații politice: Susținut de Gheorghe Piperea (PNL), sprijinit de Victor Roman (PSD), apropiat de Nicolae Ciucă.
Relații interlope: Colaborări cu Daniel Stoica (firme de mentenanță), Florin Radu (controverse penale), Ion Marin (firme securitate).
Averea: Apartament, mașină de lux, terenuri în Ilfov.
Meritele militare: Gestionarea fondurilor și contractelor; pregătirea militară e secundară, adică deloc.

9. Generalul (r) Nicolae Zamfir.

Relații politice: PNL, protejat de Robert Sighiartău, legături cu Cătălin Predoiu (PNL) și Marcel Ciolacu (PSD).
Relații interlope: Prietenii cu Adrian Popa (subcontractări poligoane), Mihai Dobrescu (firme controversate), Cristian Georgescu (transport echipamente).
Averea: Vile în București, conturi, autoturisme de lux.
Meritele militare: Administrativ; cunoscut pentru ascunderea neregulilor în rapoarte oficiale.

10. Colonelul Florin Gheorghe.

Relații politice: Legături cu Gabriel Petrea (PSD), protejat de Nicolae Ciucă, apropiat de Kelemen Hunor (UDMR).
Relații interlope: Colaborează cu Dan Florea (logistică), Mihai Călinescu (controverse penale), Bogdan Ionescu (firme securitate).
Averea: Apartamente în București, terenuri și conturi bancare importante.
Meritele militare: Gestionarea contractelor și mentenanței; faima se bazează pe protejarea intereselor proprii și ale rețelei politice.

Acești zece prăduitori dovedesc că MApN nu e despre apărarea țării, ci despre îmbogățirea personală, protecția politică și legăturile interlope. În concluzie, cum să credem aceste năpârci care nu-și apără țara, ci propriul buzunar și statut?

Concluzii – Cum să credem aceste năpârci care nu-și apără țara!

Armata României, așa cum este prezentată oficial, e o fațadă strălucitoare pentru o realitate murdară. În spatele uniformelor și al discursurilor despre patriotism se află o rețea bine organizată de șpăgari și mincinoși, care nu luptă pentru țară, ci pentru propriul buzunar și statut.

Generalul Gheorghiță Vlad, generalul Zisu sau colonelul Dan Popescu – toți au în comun faptul că gradele militare le servesc drept scut pentru protejarea averilor, contractelor și conexiunilor politice.

Ceea ce vedem în mass-media despre exercițiile de mobilizare, cozi și moral ridicat sunt doar iluzia unui sistem eficient.

Realitatea, surprinsă în imagini și mărturii ale rezerviștilor, arată o debandadă organizată de cei care ar trebui să fie primii responsabili: minciuni, justificări pompoase și manipulări mediatică.

În loc să instruiească și să coordoneze, acești „oficiali” gestionează fonduri, protejează firmele „de casă” și își cresc averile.

Legăturile politice și interlope ale acestor oameni sunt la fel de toxice: sprijinul miniștrilor sau al parlamentarilor le garantează imunitate, în timp ce parteneriatele cu oameni cu trecut dubios permit controlul contractelor și al resurselor.

Averea lor, disproporționată față de salariile militare, vorbește de la sine. Între vile, conturi, terenuri și mașini de lux, interesul național e doar un slogan de protocol.

În concluzie, cum să mai credem în aceste năpârci? Cum să avem încredere în oameni care își servesc propriile interese în locul țării?

MApN nu mai este o instituție de apărare, ci un sistem feudal de protecție și îmbogățire, unde meritocrația, disciplina și onoarea au fost înlocuite de obediență politică, minciună și corupție.

România merită mai mult decât niște generali și colonei care folosește armata pentru a-și umple buzunarele.

 

Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.

Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.

 

https://www.stiripesurse.ro/sefii-armatei-rastoarna-cozi-mobilizare_3823514