2025. România criminală: statul care-și protejează infractorii!
El Savador, statul care a eradicat criminalitatea organizată!
Continuare de la articolul „Sunt destui bani când nimeni nu fură”!
1.România criminală!
România nu este un stat care luptă împotriva criminalității. Este un stat care coabitează cu ea. O țară în care bandele de interlopi se filmează în plin oraș cu arme, mașini de lux și bodyguarzi, fără ca vreo autoritate să reacționeze.
O republică în care clanurile sunt invitate la masă de primari, protejate de poliție și infiltrate în contractele publice. În timp ce Nayib Bukele, președintele tânăr și ferm al El Salvadorului, își umple pușcăriile cu membri ai bandelor, România îi așază pe hoți în birouri călduțe, cu funcții, legitimații și protecție instituțională.
Cine este Nayib Bukele? Un lider de 43 de ani care, în ciuda criticilor internaționale, a transformat El Salvadorul dintr-un stat capturat de bande criminale într-o țară cu cel mai scăzut nivel de infracționalitate din lume. În 2023, rata crimelor era de 2,4 la 100.000 de locuitori, transformând El Savador în cea mai sigură țară din lume.
În 2022, după un masacru orchestrat de rețelele de crimă organizată, Bukele a declarat stare de urgență și a lansat cea mai dură campanie anti-gang din istoria Americii Latine. Cu un discurs tăios, cu forță executivă reală și cu voință politică neînduplecată, Bukele a făcut ceea ce alți lideri doar mimau: a distrus răul din temelii.
În schimb, România de azi este o țară în care interlopii nu mai stau în umbră. Se afișează, domină cartiere, dictează în licitații și participă la campanii electorale.
Clanurile de la Țăndărei, Duduieni, Carani sau Cordunenii nu doar că n-au fost distruse, ci s-au adaptat perfect la birocrația democratică: au firme, avocați, legături cu partide și chiar acces la finanțări europene. Marea lor forță nu stă în bâte, ci în tăcerea poliției, în telefoanele judecătorilor și în protecția procurorilor.
2.Nayib Armando Bukele Ortez, Președintele El Salvador, Regele neîncoronat al luptei împotriva crimei organizate!
Într-o regiune devastată de bande criminale, corupție endemică și colaps instituțional, președintele El Salvadorului, Nayib Armando Bukele Ortez, a devenit un simbol viu al rezistenței împotriva haosului.
În martie 2022, Bukele a declarat stare de urgență și a declanșat o ofensivă fără precedent împotriva crimei organizate. Rezultatul? Peste 75.000 de arestări, majoritatea membri ai bandelor care terorizau El Salvador de decenii.
Statistica este tulburătoare: unul din 45 de adulți din El Salvador este astăzi încarcerat. Chiar dacă au existat erori, guvernul recunoscând peste 7.000 de arestări greșite, rezultatul net este limpede: bandele au fost destructurate, iar străzile redobândite de cetățeni.
Orașele, cândva controlate de violență, s-au transformat în zone de siguranță. Familiile din San Salvador pot din nou să iasă în parc după lăsarea serii.
Acțiunile lui Bukele au fost controversate, dar eficiente. Criticii vorbesc despre excese autoritare, despre detenții fără mandat, despre abuzuri în penitenciare. Însă, marea majoritate a populației, aproximativ 90%, îl susține cu entuziasm.
În Chile, de exemplu, 78% dintre cetățeni declară că ar vrea un „Bukele al lor”. Pentru o Americă Latină cu 38 din cele mai violente 50 de orașe ale lumii, acest lider devine un reper. Într-o regiune care numără doar 8% din populația globului, dar concentrează o treime din crimele globale, modelul Bukele e o gură de aer.
Și totuși, succesul său nu este ușor exportabil. Bandele din El Salvador, slab finanțate și prost înarmate, nu se compară cu cartelurile sofisticate din Mexic sau Columbia. Iar centralizarea totală a puterii – Bukele controlează parlamentul, justiția și poliția – ridică semne de întrebare cu privire la durabilitatea reformelor sale.
Dar un lucru rămâne cert: acolo unde liderii au avut curajul să trateze crima organizată ca o amenințare națională, s-a făcut ordine. Acolo unde s-a negociat, s-a pierdut tot. Bukele nu a încercat să „dialogheze” cu mafia, nu a „echilibrat” interese. A distrus sistematic sursele de putere ale bandelor și a recâștigat încrederea unei populații obosite de frică.
Pentru românii care trăiesc în teroarea tăcută a clanurilor, exemplul lui Bukele nu este un vis latino-american. Este un model dur, cu rezultate vizibile, care arată că lupta cu crima organizată poate fi câștigată – dar numai de cei dispuși să-și murdărească mâinile cu adevărul, nu cu diplomația sterilă.
Într-o lume în care prea mulți conducători aleg să tolereze și să negocieze cu infractorii pentru voturi, imagine sau tăcere, Nayib Bukele rămâne o excepție. Poate una incomodă, dar absolut necesară.
El Salvador a fost cândva un stat captiv al terorii. Astăzi, e o lecție. Cine vrea siguranță, să privească acolo. Cine vrea complicitate, să rămână în România.
România nu duce lipsă de legi. Duce lipsă de voință. Nu lipsesc polițiștii, lipsesc ordinele. Nu lipsesc procurorii, lipsesc anchetele curajoase. Nu lipsesc judecătorii, lipsesc condamnările adevărate.
Toți știu ce trebuie făcut. Dar nimeni nu vrea să fie primul care face. Pentru că în România, când lovești crima organizată, nu primești onoruri. Primești denunțuri, dosare, presiuni. Statul se apără pe el însuși, nu pe cetățeni.
De aceea, figura unui lider ca Bukele devine nu doar exemplară, ci și necesară. România nu are nevoie de o dictatură. Are nevoie de o autoritate morală, politică și executivă care să nu tremure în fața hoției. Care să nu-și construiască cariera din complicități, ci din rupturi. Cineva care să spună adevărul: că statul român e corupt până în măduvă, și că salvarea vine doar printr-o curățenie radicală.
Până atunci, românii vor continua să-și închidă ușile cu trei rânduri de lacăte, să-și mute copiii în alte orașe sau alte țări și să-și piardă în fiecare zi puțin câte puțin încrederea că mai există salvare. Dar salvarea nu vine de la Bruxelles, nici de la Washington. Poate veni doar de la noi – dacă avem curajul să cerem lideri care seamănă mai mult cu Bukele și mai puțin cu toți „băieții deștepți” ai tranziției.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Va urma
