2025. Statul și realitatea, două linii paralele care se întâlnesc la infinit.
Cazul Adrian Savu: 12.000 lei lunar pentru paza nimicului!
Capitolul I. România profundă: șefii care păzesc vidul.
România e țara în care, dacă grindina nu mai cade, statul nu se oprește din plătit. Nu e banc, e realitate administrativă.
Unul dintre cele mai halucinante cazuri recente de sinecură bugetară se numește Adrian Savu – directorul general al Autorității pentru Administrarea Sistemului Național Antigrindină.
O instituție care, de aproape un an, nu mai face nimic. Absolut nimic. Cu toate acestea, directorul și cei peste 60 de angajați își încasează, lunar, salariile grase, de la bugetul de stat. Adică din buzunarul tău, contribuabil român.
Salariul domnului Savu? Doar 21.492 lei brut, adică peste 12.000 lei net, lunar. Plus sporuri, desigur. Așa e când „munca” ta constă în a analiza niște contracte de pază, în timp ce întreaga activitate pentru care ești plătit a fost suspendată.
Statul paralel cu orice logică funcționează perfect în România: grindina nu cade, dar banii plouă.
Suspiciunile legate de eficiența sistemului antigrindină – care ar provoca secetă, spun unii fermieri – au dus la suspendarea programului.
Din iulie 2024, prin ordin de ministru, rachetele nu se mai lansează, dar „experții” au fost ținuți în funcții, la căldurică. În loc să suspende și salariile, statul a păstrat doar grindina în aer. Funcționarii au rămas în birouri, sub lozinca: „Gândim intens!”.
Capitolul II. Dumnezeule, nu stau degeaba! Analizăm praful.
Cu un tupeu dezarmant, Adrian Savu a ieșit public să-și justifice sinecura. A declarat că „nu stă degeaba”, că „muncește de dimineața până seara” și că „analizează contracte de pază”.
Dumnezeule, ce ofensă adusă inteligenței colective! Încă puțin și ne convingea că întreaga autoritate există doar pentru ca el să poată analiza prețuri la pază, în timp ce în țară fermele sunt distruse de furtuni.
Asta da performanță bugetară: nu tragi rachete, nu ajuți agricultorii, dar asiguri paza unei infrastructuri inutile. Și pentru acest efort titanic, încasezi leafa de director general.
În orice țară normală, acest caz ar fi declanșat o anchetă națională privind frauda administrativă. În România, e doar „încă o zi de muncă la stat”.
Și ca tacâmul să fie complet, directorul Savu nu e un amărât care trăiește dintr-un salariu de bugetar.
Potrivit declarației de avere, are șase conturi bancare în care stăteau liniștiți peste 140.000 de euro, o casă de vacanță în construcție, un teren generos în Gorj, un apartament și un bolid de lux. Numai din salariu? Cam multe!
Toate obținute, fără îndoială, „prin muncă asiduă”, printre fișe de pază și diplome de inactivitate.
Capitolul III. Birocrați de lux într-o țară agricolă în agonie.
România rurală se prăbușește: fermierii sunt sufocați de datorii, culturile le sunt distruse de intemperii, iar sistemele de irigații zac în ruină. În tot acest timp, statul plătește peste 60 de angajați la o agenție care nu mai face nimic.
Doar la sediul central din București se înghesuie zeci de funcționari care „coordonau” din pix un program antigrindină mort și îngropat.
Cât despre restul? Împrăștiați prin țară, probabil între două cafele și un referat inutil. Șefii de servicii au salarii de 20.000 lei brut. Consilierii, 14.000 lei.
Toți beneficiază, culmea, și de „spor pentru condiții vătămătoare”. Care? Mirosul tonerului din imprimantă sau oboseala de la atâta stat degeaba?
În 2023, când sistemul antigrindină mai funcționa, România avea 99 de puncte de lansare. Unele în fază de construcție, altele în fază de „proiectare eternă”.
Dar din momentul în care fermierii au început să se plângă că rachetele ar atrage seceta, autoritățile au intrat în modul „hibernare pe bani publici”.
Ministerul Agriculturii a suspendat lansările, dar a uitat să suspende și salariile.
Și, evident, nimeni nu știe nici acum dacă vor mai relua programul, dacă va exista un studiu de mediu sau dacă se va găsi un vinovat. Probabil că nu. În România, incompetența e anonimă, dar foarte bine remunerată.
Concluzie. Tăiem frunze la câini cu pază și contracte.
Cazul Adrian Savu este doar vârful unui aisberg care s-a solidificat în zeci de ani de bătaie de joc pe bani publici. România este țara unde se plătește tăcerea, inactivitatea și impostura. Unde șefii instituțiilor inutile sunt remunerați regește pentru a nu deranja sistemul.
Am ajuns în 2025 și ne uităm uluiți la o administrație care păzește clădiri goale, tipărește rapoarte fără obiect și încasează sporuri pentru stresul de a nu face nimic. Totul, sub lozinca „muncesc de dimineața până seara”.
Ei bine, domnule Savu, românii nu mai au răbdare să vă audă lamentările. Pentru că în timp ce dumneavoastră analizați contracte de pază pentru clădiri goale, ei analizează chitanțele de la întreținere și ratele la bancă. Și trag singuri grindina în cap, fără nicio protecție. Nici de la cer, nici de la stat.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
