2025. „Tăiați pensiile militarilor ca să salvați privilegiile magistraților! Cazurile izolate devin armă pentru distrugerea armatei române”
Introducere – S-a găsit vinovatul de serviciu: militarul român.
În România anului 2025, sub dictatura ipocriziei și a interesului politic mascat în „reformă”, s-a găsit vinovatul de serviciu: militarul. Nu magistrații cu pensii de 30.000 lei lunar.
Nu generalii SRI pensionați la 49 de ani și angajați consilieri în Guvern. Nu judecătorii CCR cu salarii de 50.000 lei net. Nu.
Militarul român – omul care a servit în teatre de operațiuni, a făcut instrucție, a trăit în cazarmă, a stat în garnizoane sărăcăcioase și care acum, după 25–30 de ani de muncă, a devenit ținta perfectă.
Sub pretextul unor „cazuri izolate” de colonei și generali care încasează pensii și salarii simultan, statul se pregătește să elimine pensiile militare. O mișcare cinică, orchestrat mediatic de presa obedientă, care menajează sistematic adevărații profitori: magistrații, și livrează populației iluzia unei „reforme echitabile”.
În realitate, se pregătește o execuție bugetară dirijată politic, menită să păstreze castelul de cleștar al justiției și să sacrifice bătrânețea celor care au purtat uniformă cu onoare.
Capitolul I – Cine sunt cei 10.000 care cumulează pensia cu salariul? Grade, funcții, rețele de putere.
Conform unei analize publicate de Europa Liberă, în România există aproximativ 10.000 de persoane care cumulează pensia cu salariul în instituțiile publice. Dar articolul nu spune tot. Nu menționează grade, nume sau funcții.
Adevărul este că majoritatea acestor cazuri provin din:
- Ministerul Apărării Naționale (MApN) – peste 1.250 de persoane;
- Ministerul Afacerilor Interne (MAI);
- Structuri SRI, STS, SPP;
- Inspecția Judiciară, Curți de Apel, SGG, Senat, Guvern.
Cine sunt ei? În general:
- foști colonei și generali, ieșiți la pensie la 49–52 de ani;
- șefi de unități, comandanți de brigadă, șefi de direcții logistice, administrative sau de resurse;
- ofițeri cu carieră administrativă, nu operativă;
- protejati politic, aduși în sistemul civil cu funcții grase: consilieri, directori, coordonatori.
Acești oameni au conexiuni directe cu:
- PSD, PNL și USR;
- grupuri de interese interne din ministere;
- foste cabinete parlamentare, care le asigură reîncadrarea „la cerere”.
Iar salariile lor variază între 8.000 și 20.000 de lei net lunar. Pe lângă o pensie de 8.000–12.000 lei. Unii cumulează și trei funcții.
Dar iată întrebarea pe care niciun ziar obedient n-o pune: ce grad au avut?
De ce nu aflăm numele celor care au fost șefi de unități militare și acum sunt în posturi la vârful administrației?
Pentru că s-ar vedea limpede: nu sunt simpli sergenți sau plutonieri. Sunt boierii militari ai sistemului, care folosesc gradele pentru acces privilegiat, dar nu reprezintă în niciun caz corpul militar de rând.
Capitolul II – Dublul standard: „pensie specială” pentru militari, dar „pensie de serviciu” pentru magistrați.
În toate articolele despre militari apare obsesiv expresia „pensii speciale”. În același timp, despre magistrați se vorbește cu tandrețe: „pensii de serviciu”. Asta, deși:
- ambele categorii primesc pensii necontributive;
- ambele au fost exceptate de la reforma generală;
- ambele au posibilitatea pensionării la 50–55 de ani.
Dar diferența este de imagine. Magistrații sunt protejați mediatic, militarii sunt demonizați.
Iar presa obedientă, în cor cu ONG-urile de rit George Soros, vrea să inoculeze ideea că toți militarii sunt niște profitori, în timp ce judecătorii sunt „sfinți cu robă”.
Nimeni nu spune că:
- un judecător de Curte de Apel poate avea pensie de 20.000–30.000 lei;
- un magistrat pensionat la 47 de ani poate fi apoi angajat la CSM, MJ, CCR sau ca lector la universitate;
- niciun magistrat nu a pierdut un leu din pensie, în timp ce militarilor li se calculează „contributivitatea”, li se taie indexările și li se cer ani în plus de muncă.
Este o ipocrizie instituționalizată.
Capitolul III – O execuție economică premeditată: eliminarea pensiilor militare pentru a salva pe cele ale magistraților.
Scopul real al campaniei împotriva militarilor este simplu: să distragă atenția de la pensiile nesimțite ale magistraților, care nu vor fi niciodată atinse. În fond:
- magistrații au blocat în instanță orice reformă;
- CCR a declarat de fiecare dată „neconstituționale” orice tentative de reformare;
- CSM, condus de Elena Costache, face presiuni uriașe asupra Guvernului să nu se atingă de „statutul magistraților”.
Dar cine n-are o instituție care să-l apere? Militarul.
Și atunci vine soluția cinică:
- Folosim cazul câtorva colonei puși politic să justificăm reforma totală;
- Îi prezentăm ca „abuzatori ai sistemului”;
- Tăiem pensiile tuturor militarilor, inclusiv ale plutonierilor, sergenților, subofițerilor.
Este o formă de pedeapsă colectivă, tipică regimurilor autoritare: pentru 5 vinovați reali, sunt executați 500.000 de oameni care n-au greșit cu nimic.
Concluzii – Justiția scapă, Armata plătește. Ce urmează? Poliția? Pompierii? SMURD?
Cine crede că această campanie se va opri la militari se înșală. Dacă testul social reușește – adică dacă poporul nu reacționează la distrugerea pensiilor militare – urmează:
- reducerea pensiilor polițiștilor;
- distrugerea sistemului sanitar de urgență (ISU, SMURD);
- introducerea impozitării pe „viața profesională” a tuturor angajaților din structurile de siguranță.
În schimb, magistrații vor rămâne la adăpost, cocoțați pe pensii de zeci de mii de lei, cu rude angajate în sistem, cu vile în Ilfov și conturi grase.
Și nimeni nu va îndrăzni să le spună: „Voi sunteți specialii adevărați.”
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
