2025. TARZIU! DIN PACATE, FOARTE TARZIU! Partea I.

2025. TARZIU! DIN PACATE, FOARTE TARZIU! Partea I.

Motto:

„Când naziștii au venit să îi ia pe comuniști, n-am scos o vorbă. Nu eram comunist. Când i-au arestat pe social-democrați, am tăcut. Nu eram social-democrat. Când au venit să îi ia pe sindicaliști, nu am protestat. Nu eram sindicalist. Când au venit să îi ia pe evrei, nu m-am revoltat. Nu eram evreu. Când au venit să mă ia pe mine, nu mai rămăsese nimeni care să-mi ia apărarea.”

Acestea sunt cuvintele lui Friedrich Gustav Emil Martin Niemöller, fost  pastor luteran german, cunoscut pentru vederile sale antifasciste. A făcut parte din Biserica Mărturisitoare, implicată în rezistența germană.

Pentru convingerile sale ideologice a fost arestat de Gestapo și închis, în perioada 1937-1945, în Lagărele de concentrare Sachsenhausen și Dachau.

Credeti ca suntem departe de acele vremuri ?

Nicidecum. Vor veni si acestea, in scurt timp, sub vajnica ocupatie neomarxista in care ne aflam, avand in vedere ca ideologiile nazista, comunisto-bolsevica si globalista se intrepatrund adanc, pana la identificare, atunci cand este vorba de inexistența drepturilor si libertatilor cetatenesti.

Ultimul si unul dintre cele mai elocvente exemple de totalitarism il constituie afirmatiile fostului comisar sovietic, pardon, european, (pana in 2024), tovarasul Thierry Breton, care, referindu-se la alegerile din Romania si la viitoarele alegeri parlamentare din Germania (februarie 2025), a spus: „ Am făcut-o în România, cu siguranță va trebui să o facem, dacă va fi necesar, și în Germania”.

Nota: Tovarasul Thierry Breton este artizanul sistemului de control, respectiv cenzură, al Europei, intitulat Digital Service Act (DSA).

Revenind la Romanica noastra milenara, inclusiv la titlul articolului, manifestatiile declansate in acest al 12 – lea ceas, din 06 decembrie si pana in prezent, sunt bine venite pentru moralul poporului si „mustruluirea” clasei conducatoare.

Dar, doar atat! Oligarhii lumii, prin intermediari, respectiv cozile de topor autohtone, dirijate de Franta, Austria, SUA, FMI, BM etc., ne-au distrus si ne-au cumparat cu totul, incepand cu politicienii si terminand cu resursele.

Si pentru a face o similitudine intre afirmatiile din 1945 ale pastorului german cu actuala situatie din Romania, putem afirma, cu certitudine, ca istoria se repeta.

Concret, unde eram noi, poporul roman, atunci cand ei, ticalosii si nenorocitii de politicieni, in scopul obtinerii de bani si putere.

• au vandut pe nimic, sau au demolat, fabricile si uzinele tarii, reducand industria, mare si mica, aproape de zero – incepand cu socialist-comunistul Petre Roman, al carui tata, Valter Roman, nume real Ernő / Ernest Neuländer, bolsevic sovietic, care a intrat in Romania pe tancurile sovietice/KGB-iste, alaturi de Ana Pauker, iar in anii 50, el si altii, asemenea lui, au declansat un adevarat pogrom impotriva tuturor celor care li se opuneau;

• au distrus agricultura romaneasca. Printre cei mai nocivi si abjecti politicieni care au concurat la devastarea acestei ramuri a economiei nationale, se detaseaza jigodia atlantista Mircea Geoana. In acest sens, în 1997, Geoană, în calitatea sa de ambasador al României la Washington, a semnat un împrumut de la Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD), care a dus la distrugerea sectorului agricol românesc și a industriei alimentare. Acest împrumut, aprobat prin Ordonanța de Guvern nr. 13/1997, a avut ca obiectiv aparent “ajustarea sectorului agricol”. Însă, detaliile acordului – în special prevederile din Anexa 3 – sunt de-a dreptul înfiorătoare. În loc să sprijine agricultura, măsurile impuse au accelerat declinul acestui sector esențial pentru economia României. Geoană, omul care se visează președinte, a semnat începutul sfârșitului pentru agricultura românească;

• au obligat si contribuit, prin saracia impusa in Romania si lipsa locurilor de munca sau prin salarii foarte scazute, in bataie de joc, la migratia romanilor in Occident, transformandu-i in sclavi moderni pe multi dintre acestia.

• Multe dintre familiile romanilor au avut un destin dramatic – divorturi, copii lasati pe drumuri, parinti si bunici decedati din cauza despartirii de cei apropiati, dependenta de droguri, prostitutie etc., etc.;
• au inchis majoritatea minelor din Romania, in special cele de carbune si termocentralele aferente, in baza asa-zisului plan de decarbonizare, in timp ce in alte state vest-europene, in special in Germania, acestea lucreaza la capacitate maxima;

• au inchis sau vandut, aproape moca, minele de metale pretioase si rare, in schimbul unor peschesuri substantiale, scopul final constituindu-l imposibilitatea statului roman de a le exploata in interesul tarii.

• În mandatul de preşedinte al României al lui Emil Cazbici Constantinescu, acesta, în cardasie cu directorii S.R.I. şi S.I.E., a decis vinzarea, pe şestache şi pe comisioane colosale, intregii documentaţii privind prospecţiunile geologice şi zăcămintele de aur ale României, aflate în camerele seifuri de la institutul de Geologie. Într-o noapte au fost furate din Institutul de Geologie toate documentele şi au fost scoase din ţara. Atunci au venit, la fix, praduitorii, prin intermediarul Frank Timiş, din Canada, să cesioneze nu numai Roşia Montană, dar şi alte mari zăcăminte de aur. Mai mult, se ştia că zăcămintele respective contin şi metale rare, mult mai preţioase, nu doar aur şi argint. Actualmente, întreaga documentaţie privind pospecţiunile geologice şi rezervele de aur ale României umplu rafturile într-un birou evreiesc de avocatură din Toronto, la etajul 52 din bocul Turn. În cârdasie cu interesele evreiesti, Isărescu a sistat cumpărarea aurului extras din minele de aur din România;

• au fost devalizate CEC si Banca Romana de Comert Exterior;

• i-au permis lui Mugur Isarescu sa trimita aurul României din B.N.R. în bănci străine, Marea Britanie, pentru o dobânda mică, şi apoi s-au facut presiuni ca Băsescu şi Isărescu să facă împrumutul de 20 miliarde euro, împrumut aprobat în parlament, îndatorând populaţia României pentru multe generaţii. În condiţiile în care nu mai avem producţie (a fost distrusă economia prin aşa zisa privatizare strategică), nu mai creăm plusvaloare, vom vedea aurul înapoi ca pe tezaurul de la Moscova;
• au inregimentat justitia la planurile lor ticaloase, prin acordarea unor stipendii fabuloase, raportate la ceilalti membri ai societatii romanesti, si a imunitatii totale in fata legii;

• au fost furati banii din fondurile de pensii si din conturile PCR, UTC, sindicate etc.;

• au distrus turismul romanesc printr-o sumedenie de manevre tipic mafiote, intre care deturnare de fonduri, fiscalitate excesiva si neacordarea de subventii;
• au vandut strainilor cele mai bune terenuri arabile la preturi mai mici decat spagile incasate;
• au concesionat, la preturi mizere pentru interesele poporului roman, resursele de apa, petrol, gaze, masa lemnoasa etc., in timp ce redeventele ( suma ce trebuie plătită, în bani sau în natură, pentru folosirea sau dreptul de folosință a unor active corporale sau necorporale) incasate de Romania au fost / sunt de aproximativ 4 %. In Europa, statele constitutive practica redevente, in medie, de 22 %;

• nu au platit taxele portuare din strainatate ale navelor maritime si oceanice, aspect ce a condus la confiscarea si, bineinteles, disparitia flotei romanesti.

• Acest proces ticalos a inceput cu Iliescu, a continuat cu Constantinescu si s-a finalizat cu Basescu. In context, intre cei mai ticăloşi trădători şi vânzători de ţara este Mugur Isărescu, adus la B.N.R. prin intermediul marelui trădător de ţara, Ion Iliescu. În ianuarie 1990, Isărescu a refuzat să semneze, cu acordul lui Iliescu, plata combustibilului cu care trebuiau aprovizionate 128 de nave de mare tonaj aflate în diverse locuri în lume, lăsându-le arestate în porturi şi pierdute de România pentru neplata taxelor portuare. B.N.R. deţinea peste două miliarde de dolari în rezerve. Iliescu a ştiut şi a fost de acord cu acest jaf. Isărescu a fost primul care a pus umărul la dispariţia flotei. Au urmat Băsescu şi alţi miniştri la transporturi, în cârdăşie cu reprezentanţi marcanţi ai partidelor de guvernământ;

• au permis si permit firmelor straine sa nu plateasca taxele, impozitele si alte indatoriri financiare fata de statulroman, pe care le platesc societatile comerciale autohtone.

• Astfel, s-a ajuns la aberanta situatie in care, desi detin 80% din capitalul de pe piata romaneasca, strainii sa platesca doar 20 % din suma totala existenta la bugetul statului, iar firmele autohtone sa plateasca restul de 80 %, desi capitalul romanesc existent pe piata este de 20%;
• au marit taxele si impozitele, au scazut veniturile si nivelul de viata;
• au dat legi organice pe care fie nu le respecta, nu le pun in aplicare, fie le anuleaza, in dispretul sistemului de drept, prin Ordonante de Guvern;
• au indatorat Romania cu aproximativ 860 de miliarde de lei, adica 51,4 % din PIB, sau, de peste 1,5 ori Bugetul Consolidat al Statului. Unde sunt acesti bani ? Unde au disparut ? Unde au fost investiti ?

Raspunsul la unde eram noi, poporul roman, in fata atator atrocitati nationale este foarte simplu.

Eram aici, dar, din pacate, nimeni nu si-a asumat misiunea sacra de a salva tara de la dezastru. Toti ne-am multumit cu firimiturile de la masa bogatilor, am sperat, fiecare in parte, ca „mie nu mi se poate intampla” sau, atunci cand s-a furat si se fura ca in codru, nu ne-am implicat, gandindu-ne ca „nu este al meu”.

Daca vrem sa recunoastem realitatea, trebuie sa admitem ca Romania nu mai este a noastra, nu ne mai apartine. Aproape toata tara este proprietatea corporatiilor straine.

In cazul in care, prin absurd, vom fi gasit un sprijin suveranist din exterior si o mana de oameni, patrioti, suveranisti si iubitori de tara, hotarati in a face tot posibilul revenirii Romaniei la statutul de stat suveran, liber si independent, ne va astepta, in cel mai bun caz, soarta statului haitian.

Va urma!

Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.

Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.