2025. Toți oamenii președintelui. Astăzi, Ionuț Moșteanu (USR), ministrul Apărării Naționale:: „Poporul român este prost. Nu știe să voteze”!

2025. Toți oamenii președintelui. Astăzi, Ionuț Moșteanu (USR), ministrul Apărării Naționale: „Poporul român este prost. Nu știe să voteze”! Dacă poporul v-a votat pe voi, atunci spunem și noi: „Gura păcătosului adevăr grăiește”.

Introducere – Când propaganda ia locul competenței.

Ionuț Moșteanu, purtător de cuvânt al USR și „revoluționar de serviciu și de profesie” în Parlamentul României, este unul dintre personajele care și-au croit drum în politică nu prin competență, onestitate sau rezultate, ci prin gălăgie, ipocrizie și o supunere totală față de linia trasată de stăpânii ideologici ai partidului.

Intrat în viața publică din zona marketingului politic și a PR-ului de duzină, Moșteanu a devenit rapid unul dintre cei mai vizibili soldați ai progresismului radical neomarxist în România.

Sub masca unui politician „tânăr și reformist”, Moșteanu a fost, de fapt, un vector de propagandă globalistă, un recitator docil al directivelor venite pe linie de partid și o voce ascuțită împotriva tuturor celor care nu se încadrează în tiparul ideologic impus de rețelele de putere din spatele USR.

Fără vreo realizare notabilă în domeniul legislativ, fără carismă, fără viziune proprie, dar cu o aroganță de neclintit, el s-a afirmat prin agresivitate verbală, atacuri gratuite și o retorică prefăcută, care mimează „morala” și „transparența”, dar ascunde o complicitate profundă cu mizeriile politice ale partidului său.

Moșteanu nu este un lider, ci un produs de laborator al rețelei ONG-iste care a înființat și conduce USR-ul. Este portavocea unei formațiuni care vinde țara sub sloganul „modernizării” și care îngroapă democrația în lozinci goale, spuse tare, dar fără acoperire.

Capitolul 1 – Ipocrizie instituționalizată: fața nevăzută a politicianului zgomotos.

Într-o țară unde gura mare ține loc de coloană vertebrală, Ionuț Moșteanu a urcat repede pe scara politică. L-a ajutat nu meritul, ci oportunismul.

Înarmat cu o voce stridentă și o listă scurtă de lozinci despre „anticorupție”, „transparență” și „fără penali”, Moșteanu a fost de la început un actor de fațadă.

Sub imaginea de om „nou”, s-a ascuns aceeași veche rețea de relații toxice, complicități și interese de grup, mascată cu iscusință sub eticheta „reformei”.

La Ministerul Transporturilor, în scurtul mandat din Guvernul Cioloș (2016), n-a mișcat nimic. A fost un demn reprezentant al tehnocrației sterile: fără viziune, fără curaj, fără realizări.

Nu și-a asumat niciun proiect major, nu a produs nicio schimbare structurală, nu a demarat niciun șantier important. Dar a pozat în reformator, beneficiind din plin de imaginea prefabricată a „Guvernului lui Iohannis”.

În Parlament, activitatea sa s-a remarcat nu prin inițiative utile, ci prin atacuri furibunde împotriva tuturor celor care îndrăznesc să contrazică dogma USR.

Nu contează subiectul: pensii, credință, identitate națională, migrație sau suveranitate – Moșteanu are o poziție predeterminată, prestabilită ideologic, pe care o recită obsesiv, ca un amplificator al „corectitudinii politice”.

Tot el a fost în fruntea campaniei de batjocorire a pensionarilor, etichetându-i ca „asistați sociali”, a jignit angajații din sistemul public fără discernământ și a insultat constant mediul rural, pe care îl consideră înapoiat, retrograd și frână a progresului.

În realitate, Moșteanu nu are nimic în comun cu România profundă. Este un produs 100% urban, decuplat de realitățile țării, dar cu pretenția de a dicta direcția întregului popor.

A susținut, cu o tenacitate demnă de cauze mai nobile, privatizarea companiilor strategice ale statului român, promovând vânzarea acestora în numele „eficienței”.

A fost printre primii care au semnat pentru vânzarea CEC Bank, Portului Constanța și Hidroelectrica. Pentru Moșteanu, statul român trebuie „să se retragă din economie”.

Să vândă tot, să plece din viața cetățeanului – mai puțin atunci când e vorba de cenzură, supraveghere și taxe progresiste. Acolo statul e bine-venit.

Ipocrizia lui Moșteanu se vede și în tăcerea sa complice față de toate derapajele colegilor săi de partid: agresiunile Anei Ciceală, instabilitatea Alinei Gorghiu în parteneriate politice, derapajele narcisiste ale lui Drulă și Dan Barna sau legăturile suspecte ale lui Ghinea cu ONG-urile externe.

Moșteanu n-a scos un cuvânt. Și n-o va face. Pentru că nu e interesat de adevăr, ci de propagandă.

Capitolul 2 – Nume, fapte și ticăloșii mascate sub sloganuri USR-iste.

Moșteanu este un caz tipic de politician impostor. Iată câteva exemple clare:

1. Implicarea în vânzarea companiilor de stat.

În 2022, Ionuț Moșteanu a susținut în mod public, în mai multe emisiuni TV și conferințe, „listarea rapidă” și „privatizarea completă” a Hidroelectrica.

De asemenea, a fost un susținător fervent al planului de „restructurare” a Portului Constanța, plan care presupunea cedarea unei părți din infrastructura strategică către investitori străini.

Conform presei economice, aceste idei au fost promovate intens de Moșteanu și colegii lui, în ciuda protestelor sindicatelor și ale experților în securitate economică.

2. Tăcere în cazul fondurilor PNRR gestionate de Cristian Ghinea.

Deși presa a documentat ample nereguli în alocarea banilor din PNRR, iar unele proiecte sunt deja anchetate de OLAF, Ionuț Moșteanu a refuzat să comenteze.

Notă: OLAF, sau Oficiul European de Luptă Antifraudă, este o instituție a Uniunii Europene responsabilă cu protejarea intereselor financiare ale UE prin combaterea fraudei, corupției și a altor activități ilegale care afectează bugetul UE. Acesta investighează suspiciuni de fraudă, corupție și alte abateri profesionale care pot afecta bugetul UE, inclusiv în cadrul instituțiilor europene. 

Mai mult, l-a apărat public pe Ghinea, spunând că „e omul cel mai capabil să gestioneze fondurile europene”, deși realitatea arată invers: eșecuri, blocaje, jalon ratate și proiecte fanteziste de milioane de euro fără impact real.

3. Legături cu ONG-uri ideologizate.

Ionuț Moșteanu a fost apropiat de organizații precum Expert Forum, Funky Citizens sau Asociația Civică pentru Democrație Participativă – toate structuri cu finanțări externe, care promovează narative globaliste și intervin activ în politica internă.

Deși se declară „independent”, Moșteanu a susținut propunerile acestor grupuri în Parlament fără vreo evaluare obiectivă.

4. Tăcerea suspectă în scandalul Barna–Rise Project.

În scandalul privind fondurile europene gestionate de Dan Barna și ONG-ul lui în Sibiu, Moșteanu a ales să atace presa, nu să ceară explicații colegului său.

A spus că „nu se confirmă nimic” și că „totul este o manipulare”. Faptul că și Curtea de Conturi și Comisia Europeană au avut obiecții serioase a fost ignorat complet.

5. Jigniri repetate la adresa poporului român.

Moșteanu a declarat, într-o emisiune de la Digi24, că „românii votează emoțional și prost”. A insinuat că „poporul are nevoie de educație, nu de politică”, și a sugerat că ar trebui luate măsuri pentru „a filtra” accesul la vot. Un mesaj profund antiromânesc, perfect aliniat cu aroganța și ideologia bolșevică specifică USR.

6. Agresiuni verbale în Parlament.

În repetate rânduri, Moșteanu a fost protagonistul unor scene agresive: a jignit parlamentari ai opoziției, a întrerupt discursuri, a dat replici arogante, folosind limbaj suburban.

A fost sancționat de mai multe ori de Biroul Permanent, dar s-a victimizat, pozând în „luptătorul contra Sistemului”, deși el este Sistemul.

7. Propaganda despre migrație și minorități.

Moșteanu a fost un promotor al Pactului UE pentru Migrație, lăudând ideea relocării de migranți ilegali în România. A votat în Parlamentul României pentru deschiderea granițelor, în ciuda evidenței că România nu are infrastructură și capacitate socială.

A susținut, fără rezerve, ideea că „toți migranții trebuie acceptați și integrați indiferent de cultură”. Rezultatul? Românii ajung pe ultimul loc în propria țară.

Concluzii – Gura mare nu ține loc de caracter.

Ionuț Moșteanu este imaginea perfect falsă a politicianului de vitrină: vorbește mult, spune puțin și nu face nimic în interesul real al românilor.

Este un produs mediatic, antrenat în laboratoarele PR-ului USR-ist, care confundă activismul cu leadershipul și lozinca cu guvernarea. În realitate, nu are nici expertiză, nici viziune, nici vreo urmă de onoare.

El nu apără România, ci o închiriază ideologic. Nu respectă poporul, ci îl disprețuiește. Nu are proiecte, ci doar tirade. Nu are curajul să-și asume adevărul, ci doar aroganța de a-l înlocui cu propaganda.

Într-o Românie normală, Moșteanu n-ar fi trecut nici măcar de poarta unei primării de sector, nu mai vorbim de funcția de ministru al Apărării Naționale. În România capturată, însă, este Ministrul Apărării Naționale, fost purtător de cuvânt al unui partid care vrea să privatizeze tot, să distrugă identitatea națională și să transforme statul român într-un simplu punct de execuție a ordinelor venite din afară.

Moșteanu nu este „vocea noului val”. Este doar ecoul unui val de impostură, de superficialitate și de dispreț față de țară. Iar acest ecou trebuie stins. Cum? Doar poporul știe, dar este laș și slugarnic.

Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.

Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.