2025. Toți oamenii președintelui Iohannis: Astăzi, Cseke Attila – Ministerul Dezvoltării sau Biroul de Legătură cu Budapesta.
Introducere – Sluga perfectă a intereselor Ungariei, cu birou la București.
Cseke Attila nu este un simplu politician. Este simbolul unei colonizări etnice, infiltrate prin democrație mimată, legitimată prin coaliții de conjunctură și îmbrăcată în costumele scrobite ale unui birocrat loial sistemului.
Dar sistemul cărui stat? Aceasta este întrebarea-cheie în cazul lui Cseke Attila.
Când analizezi activitatea sa la Ministerul Dezvoltării, vezi rapid un pattern care se tot repetă: alocări de fonduri în teritorii dominate de UDMR, complicități etnice cu Budapesta, susținere indirectă pentru separatism economic și cultural.
Nici nu e de mirare că s-a aflat printre „preferatele” Cotroceniului în diverse combinații guvernamentale: un om disciplinat, fără scrupule, dispus să bage banii românilor în buzunarele administrațiilor controlate de UDMR, ba chiar și în ONG-urile cu conexiuni dubioase transfrontaliere.
Când toți fug de răspundere, el apare calm, cu limbaj tehnocrat și măști politice impecabile, gata să dea senzația că e „profesionist”. În realitate, e vârful de lance al unei strategii mai vechi: maghiarizarea administrativă și financiară a Ardealului.
Cseke Attila nu e doar un politician. Este o breșă în frontul românesc, un funcționar supus mai mult Budapestei decât Bucureștiului, care s-a urcat ani de zile pe umerii banilor publici ai acestei țări pentru a construi tăcut „autonomia” prin investiții.
Capitolul I – Ascensiune politică sub steag dublu: România pe hârtie, Ungaria în sânge.
Cariera lui Cseke Attila este exemplul tipic de promovare pe bază de etnie și obediență de clan, nu pe merit.
Născut la Marghita, județul Bihor, în inima unui teritoriu disputat simbolic și financiar de Budapesta, Attila a fost împins în politica mare de UDMR-ul condus de Markó Béla și Kelemen Hunor.
Nu întâmplător, aceleași personaje care, de-a lungul anilor, au jucat cartea dublei loialități – oficial față de România, dar emoțional și financiar față de Ungaria.
Deși se declară jurist și expert în administrație publică, adevărata sa „competență” este relația cu structurile de putere ale Budapestei.
A fost consilier juridic la Consiliul Județean Bihor (2000–2004), iar în 2009, a fost plantat la Ministerul Sănătății.
Ca ministru, a fost inactiv și invizibil, dar cu un singur scop îndeplinit: alocarea de fonduri în infrastructura medicală din zonele dominate de UDMR.
După episodul de la Sănătate, a fost împins spre funcția de senator UDMR, unde s-a făcut remarcat nu prin inițiative legislative relevante, ci prin blocarea reformelor privind descentralizarea administrativă, în special în domeniile controlate de UDMR.
A susținut din umbră legea autonomiei culturale, iar în spatele ușilor închise a militat pentru împărțirea administrativă a României pe criterii etnice.
Numirea sa în 2020 la Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației a fost visul devenit realitate pentru lobby-ul maghiar: un etnic maghiar cu acces direct la miliarde de euro din PNRR, programele europene și fondurile naționale de dezvoltare. O bombă cu ceas pentru integritatea statului român.
Capitolul II – Un minister transformat în bancă de investiții pentru UDMR și pentru prietenii de partid.
Cseke Attila a condus Ministerul Dezvoltării ca pe o filială a UDMR, nu ca pe un organism național.
În perioada mandatului său, s-au distribuit miliarde de lei către comunități dominate de maghiari, în detrimentul altor județe.
Presa locală din Ardeal a documentat numeroase cazuri în care fondurile pentru infrastructura rutieră, școlară sau sanitară mergeau prioritar în Harghita, Covasna, Mureș, Satu Mare și Bihor, chiar dacă proiectele din alte zone aveau punctaje mai mari sau necesități evidente.
Pe lângă distribuția etnică preferențială, Cseke s-a înconjurat de o rețea de firme „prietene”, în special în zona construcțiilor, unde contractele au fost oferite fără licitații competitive sau prin proceduri „aranjate” cu Consiliile Județene UDMR-iste.
Una dintre companiile cele mai frecvente în aceste licitații este Drumuri Bihor SA, cu acționariat controversat și conexiuni directe cu apropiați ai UDMR.
De asemenea, în Harghita, firma Kézdivásárhely Construct a fost favorizată în contracte de infrastructură rutieră și clădiri publice.
Mai mult, în timpul mandatului său, au fost înființate structuri administrative paralele la nivel local – „birouri teritoriale” și „puncte de contact” – care evitau comunicarea directă cu Bucureștiul și favorizau raportarea directă la UDMR sau chiar la ONG-uri maghiare din străinătate.
Unele dintre aceste entități sunt finanțate parțial de Fundația Gábor Bethlen din Ungaria, despre care presa română a relatat că este un instrument de influență al guvernului Orban.
Cseke a fost, de asemenea, inițiatorul unor legi periculoase pentru unitatea administrativă a statului: propunerea privind „autonomia urbană”, care permitea orașelor „cu specific etnic” să-și gestioneze direct fondurile, fără controlul prefecturilor sau al Guvernului central, a fost un prim pas în direcția federalizării ascunse a României.
Ministerul Dezvoltării, în mandatul lui Cseke, a devenit o veritabilă mină de aur pentru camarila UDMR și o cărămidă în plus la proiectul de autonomie economică a Ardealului.
În loc să dezvolte România, Cseke a dezvoltat enclavizarea. A dat fonduri acolo unde imnul românesc nu se mai aude și unde steagul țării e pus doar când vine controlul.
Concluzii – Un soldat fidel cauzei Budapestei, cu funcție și bani de la București.
Cseke Attila este imaginea politicianului român de etnie maghiară care nu mai simte nicio legătură cu România, dar care profită de toate mecanismele statului pentru a finanța ideea de „autonomie”.
Nu strigă în stradă, nu flutură steaguri secesioniste, dar face mai mult rău decât toți radicalii maghiari – pentru că acționează legal, de sus, din interiorul puterii.
Ministerul Dezvoltării a fost, sub Cseke, un instrument de mutare a axei investițiilor dinspre București spre Budapesta, prin sateliți administrativi și ONG-uri culturale.
Dacă România pierde controlul simbolic și economic în Ardeal, o mare parte din vină va purta numele acestui individ tăcut, meticulos și periculos.
România a fost cumpărată pe bucăți, iar Cseke Attila a vândut o parte consistentă din teritoriu. Nu cu arme, ci cu pixul.
Nu prin forță, ci prin contracte. Nu în numele Ungariei, ci „în spiritul descentralizării”. Dar adevărul e clar: Cseke Attila a lucrat pentru o agendă străină, în timp ce românii plăteau nota de plată a dezvoltării selective.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
