2025. Toți oamenii președintelui Nicușor Dan. Astăzi, Radu Miruță – Ministrul Economiei și Dezvoltării (USR). Rechinul imobiliar în haine de reformist.

2025. Toți oamenii președintelui Nicușor Dan. Astăzi, Radu Miruță – Ministrul Economiei și Dezvoltării (USR). Rechinul imobiliar în haine de reformist.

Introducere.

În România ultimilor ani, unde ipocrizia politică s-a rafinat până la rang de doctrină, Radu Miruță reprezintă prototipul perfect al demagogului cu față curată și mâini murdare.

Promovat de USR ca fiind „omul nou”, „tehnocratul tânăr și incoruptibil”, Miruță s-a dovedit rapid a fi doar o altă rotiță unsă în marele mecanism al îmbogățirii pe spinarea statului. Și nu oricum – ci cu zâmbetul pe buze și discursul salvatorului pe buze.

Ajuns ministru al Economiei și Dezvoltării în Guvernul Nicușor Dan, acest individ nu este decât o altă piesă din puzzle-ul toxic al userismului românesc: oameni fără trecut politic dar cu o foame de putere nemăsurată, infiltrați în instituțiile-cheie cu sprijinul unor rețele obscure, gata să dea tunuri sub acoperirea „reformei” și a „transparenței”.

Cunoscut mai ales în zona Craiovei, Radu Miruță s-a remarcat nu prin inițiative economice spectaculoase sau prin viziune strategică pentru dezvoltarea regională, ci prin jonglerii imobiliare, combinații cu terenuri ale Primăriei și apropierea de grupuri de interese locale pe care, ironic, le înfiera în campaniile electorale. În realitate, omul „anti-sistem” a devenit sistemul însuși.

Vom vedea în cele ce urmează cum s-a construit „cariera” lui Radu Miruță, cum a ajuns să gestioneze portofolii de miliarde și ce lăcomii se ascund sub hainele de „userist moral”. Este cazul clasic al unei lichele ambalate frumos pentru a păcăli un electorat naiv.

Capitolul I – Cariera sa politică și afacerile cu statul.

Radu Miruță s-a strecurat în politica românească pe valul „reformei” și al „anticorupției”, purtat pe umerii USR-ului, partidul care s-a născut din lozinca „fără penali în funcții publice”, dar care a sfârșit, ironic, ca incubator de oportuniști cu apetit pentru contracte cu statul și combinații imobiliare.

În cazul lui Miruță, traseul este emblematic pentru această transformare: de la „om al cetății” la baron local în devenire, totul într-un timp record.

În 2020, Radu Miruță intra în Parlamentul României, ales deputat de Dolj, prezentându-se drept un profesionist în domeniul energiei și infrastructurii. CV-ul său includea o diplomă de la Universitatea din Craiova, experiență în sectorul privat și un discurs perfect calibrat pe așteptările electoratului dezamăgit: anticorupție, digitalizare, eficiență. Nimic mai fals.

Foarte curând, au început să iasă la iveală legăturile lui Miruță cu afaceri locale și interese imobiliare bine înfipte în zona Craiovei.

Firmele în care a fost implicat – fie direct, fie prin apropiați – au beneficiat de contracte cu primării și instituții locale, în special pe zona de consultanță, construcții și prestări servicii.

Chiar și în perioada în care USR clama despărțirea totală de „banul public”, Miruță și ai lui sugeau bani de la administrația locală, prin metode bine cunoscute: interpuși, contracte „sub prag”, proceduri de atribuire netransparente.

De asemenea, a fost implicat în mai multe proiecte de tip „start-up” care, odată cu accesul la resursele administrației, au crescut ca Făt-Frumos peste noapte.

Între timp, în Parlament, Miruță se făcea remarcat printr-o activitate parlamentară aproape inexistentă în ceea ce privește legi concrete pentru dezvoltarea economică.

Era însă extrem de vocal în ceea ce privește „corupția altora”, de parcă microfonul din Camera Deputaților era un prelungitor de moralitate, menit să-i spele păcatele de acasă.

În interiorul USR, Miruță a fost susținut constant de aripa Nicușor Dan – Ghinea – Drulă. Cu sprijinul acesteia, și-a consolidat poziția de lider al filialei USR Dolj și și-a plasat apropiații în funcții publice sau pe listele pentru consilii locale și județene.

Astfel, a construit în doar câțiva ani o rețea proprie, un fel de „mini-partid în partid”, capabil să negocieze numiri, proiecte și chiar sprijin guvernamental pentru investiții cu dedicație.

După intrarea USR în coaliția de guvernare condusă de Nicușor Dan, Miruță a fost propulsat la Ministerul Economiei și Dezvoltării.

A fost vândut opiniei publice drept „omul ideal pentru reconstrucția economică a României”, dar în realitate, era omul perfect pentru reconstrucția propriului imperiu imobiliar și pentru deturnarea fondurilor publice către clicile sale.

Ce urmează este și mai grav: manevre cu terenuri, combinații cu primăria, licitații aranjate și tunuri pe fonduri PNRR. Sub aparența de „ministru userist reformist” se ascunde o caracatiță de interese locale și naționale, construită cu cinism și lăcomie.

Capitolul II – Tunurile imobiliare, manevrele din Craiova și rețelele locale.

Craiova nu este doar orașul natal al lui Radu Miruță, ci și terenul fertil în care acesta și-a dezvoltat rețeaua de interese și a orchestrat cele mai murdare manevre.

Sub masca reformismului, ministrul Economiei și Dezvoltării a pus în mișcare un adevărat mecanism de acaparare a terenurilor publice, facilitare a investițiilor imobiliare cu dedicație și plasare a apropiaților în funcții-cheie în administrația locală.

Totul, cu binecuvântarea și complicitatea unor personaje obscure din Primăria Craiova și din Consiliul Județean Dolj, dar și cu protecția mediatică a unor vectori locali bine alimentați financiar.

Marea escrocherie imobiliară de la Craiova

În centrul scandalului se află mai multe tranzacții cu terenuri aparținând domeniului public al Craiovei, care, în perioada 2021–2023, au fost transferate în mod dubios către dezvoltatori imobiliari apropiați de Radu Miruță.

Procedura era simplă și deja clasică: Primăria organiza „licitații” cu un singur ofertant, în baza unor PUZ-uri grăbite și discutabile, fără dezbateri reale, iar câștigătorul – o firmă controlată de prieteni, asociați sau rude ale lui Miruță – ridica blocuri de locuințe sau ansambluri comerciale în zone ultracentrale.

Un caz documentat de presa locală este cel din cartierul Brazda lui Novac, unde 1,4 hectare de teren au fost concesionate în condiții suspecte către o firmă de dezvoltare înființată cu doar câteva luni înainte, având ca asociați doi foști colaboratori ai deputatului Radu Miruță în proiecte IT și energetice.

Terenul valora peste 2,5 milioane de euro, dar a fost cedat pentru o redevență anuală ridicolă, în baza unei „strategii de dezvoltare urbană” semnate de un arhitect apropiat de USR Dolj. La rândul lui, arhitectul fusese numit în comisia de urbanism a primăriei cu sprijinul consilierilor useriști, controlați de același Miruță.

Fundații paravan, firme-fantomă și interpuși.

Un alt mecanism utilizat de Radu Miruță în tunurile imobiliare a fost înființarea de fundații „civice” sau „ecologiste” care solicitau de la primărie terenuri pentru „proiecte educaționale” sau „centre comunitare”.

După obținerea terenului, acestea fie nu realizau nimic, fie vindeau drepturile de construire către dezvoltatori imobiliari apropiați.

Un caz emblematic este Fundația „Noua Energie”, creată în 2020 de un fost coleg de facultate al lui Miruță, care a solicitat și obținut un teren de 8.000 mp în zona Lăpuș, sub pretextul construirii unui „centru pentru inovație verde”.

În realitate, acolo a fost ridicat un ansamblu de apartamente de lux, iar fundația s-a desființat discret în 2024.

Pe lângă fundații, Miruță a mai folosit și firme paravan înregistrate pe numele unor interpuși – rude, foști angajați sau prieteni vechi.

De exemplu, firma Solar Grid Solutions SRL, fondată în 2022, a câștigat în mod suspect mai multe contracte de consultanță pe proiecte PNRR în Dolj, Gorj și Mehedinți, deși nu avea experiență și nici personal angajat.

Firma avea sediul într-un apartament deținut de familia lui Miruță și era administrată de o fostă secretară din cabinetul parlamentar.

Tunuri prin PNRR și proiecte cu dedicație.

Odată ajuns ministru al Economiei, Radu Miruță și-a rafinat metodele și a ridicat combinațiile la nivel național.

Sub pretextul „dezvoltării regionale” și al „digitalizării economiei”, ministerul pe care îl conduce a direcționat fonduri importante către județele din Oltenia, unde firmele apropiate beneficiază din plin.

Spre exemplu, proiectul-pilot de digitalizare a IMM-urilor din zona Sud-Vest Oltenia, finanțat prin PNRR cu 42 milioane de euro, a fost atribuit prin licitație „cu criterii restrictive” unei asocieri în care figurează și o companie din Craiova legată de soția unui consilier al lui Miruță. Coincidență? Nici vorbă.

Mai grav este că, în paralel, ministerul a tăiat fonduri pentru proiecte similare în județe care nu aveau „reprezentare useristă”, dar în care cererile erau legitime.

Așadar, fondurile europene au fost folosite ca mijloc de șantaj politic și de recompensare a propriei rețele. În loc să sprijine economia națională, Radu Miruță a transformat Ministerul Economiei într-un mecanism de redistribuire a banului public pe criterii de loialitate politică și prietenie personală.

Ipocrizia useristă dusă la extrem.

În tot acest timp, Miruță a continuat să pozeze în „tehnocratul onest” care se bate cu baronii locali și cu „mafia PSD”.

Iar în Craiova, useriștii locali subordonati direct lui au preluat exact obiceiurile pe care le denunțau: angajări pe pile în instituții publice, promovări fără concurs, și participarea la combinări administrative cu PNL și PSD pentru a-și păstra funcțiile.

În Dolj, nu mai puțin de 7 membri de familie ai apropiaților lui Radu Miruță au fost angajați în instituții publice în perioada 2021–2024, fie în primării, fie în direcții deconcentrate.

Iar presa locală a semnalat de nenumărate ori abuzuri flagrante, cum ar fi ocuparea unor posturi fără concurs sau prin concursuri trucate.

Concluzii – Radu Miruță, altă slugă a sistemului sub acoperire useristă.

Într-o țară ca România, unde impostura politică este la ordinea zilei, Radu Miruță nu este o anomalie, ci o confirmare. O confirmare că sub masca reformei, se pot ascunde aceleași apucături vechi de cumetrie, șmecherie și tunuri cu terenuri.

Ajuns ministru al Economiei și Dezvoltării, acest individ n-a făcut altceva decât să transforme ministerul într-o veritabilă agenție de distribuție a fondurilor către prieteni, rude și firme de casă. Totul în numele „transparenței” și al „modernizării”.

În realitate, Radu Miruță este un rechin imobiliar care s-a folosit de haina useristă pentru a-și construi o carieră politică profitabilă, în timp ce vindea electoratului fraze goale despre digitalizare, „guvernare altfel” și meritocrație.

Fiecare teren acaparat prin interpuși, fiecare contract cu dedicație și fiecare licitație manipulată sunt tot atâtea dovezi ale duplicității cu care operează această slugă a sistemului.

Nimic nu este mai toxic decât ipocrizia celor care pozează în sfinți, dar trăiesc ca niște jefuitori de buzunare.

Iar Radu Miruță este imaginea perfectă a acestei ipocrizii, emblematic pentru ce a ajuns USR: o rețea de oameni care au învățat să fure cu aer superior, să combine cu zâmbet pe buze și să slujească interesele unui sistem pe care pretind că-l combat.

Aceasta este, de fapt, România reală. Nu cea din lozincile reformiste, ci cea în care hoțul cu papion și cravată e mai periculos decât hoțul cu ceafă lată. Iar Radu Miruță e încă o piesă în această piesă de teatru sinistră în care poporul plătește iar gașca râde.

Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.

Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.