2025. Tropotul globalizării în România! Primul pas către naționalizarea proprietății private în România!
Unul dintre scopurile urmărite de ideologia globalistă constă în eliminarea, treptată, a proprietății private a popoarelor. Toate aceste active, bani, terenuri, facilități agricole și industriale și altele., urmând a fi asimilate de către Noua Ordine Mondială, reprezentată de multimiliardarii planetei și acoliții acestora.
La nivelul lunii martie 2025, Parlamentul României lucra la un document extrem de important care va afecta viața tuturor românilor.
Documentul se intitulează Codul Amenajării Teritoriului, Urbanismului și Construcțiilor și se află în dezbaterea Comisiei de Administrație Publică, la conducerea căreia se afla liberalul Florin Roman.
Sursele din Camera Deputaților susțin că legea este profund antidemocratică și anticonstituțională, forma transmisă de fostul ministru al Dezvoltării, liberalul Adrian Veștea, fiind agreată de către reprezentanții lui Soroș, respectiv Uniunea Salvați România și Organizațiile NonGuvernamentale din jurul lui Nicușor Dan.
După ce mediul de afaceri și justiția au condamnat prevederile abuzive ale proiectului, arătând neconstituționalitatea unor prevederi, a venit rândul deputaților să finalizeze textul de lege, ținând cont de principiile legii fundamentale.
Principalele probleme ale Codului.
Conform avocatului Radu-Andrei Dinulescu, unul dintre cei mai cunoscuți specialiști în Dreptul Urbanismului, există cel puțin 4 probleme majore, de neconstituționalitate, ale proiectului pus în dezbatere la finalul anului 2023 și care se află în faza de finalizare în Parlament.
Incompatibilitatea cu legea fundamentală vizează o formă mascată de confiscare prin naționalizare a terenurilor proprietate privată, încălcarea principiului neretroactivității legii, sancționarea fără culpă a persoanelor particulare pentru erorile administrative ori nerespectarea principiului descentralizării.
Accesul public în curțile particulare.
„Conform Constituției, dreptul la proprietate privată este inalienabil, în absența unei exproprieri în condițiile legii. De aceea, posibilitatea constituirii de către stat a spațiilor verzi pe proprietăți private, spații care, conform definiției, sunt cu acces public, ar fi un abuz inimaginabil, care ar încălca legea fundamentală.
Dacă stai la casă, iar curtea ta e inventariată ca spațiu verde, ai obligația legală să permiți accesul publicului, ceea ce e absurd. Ca o paralelă, pentru cei care stau la bloc, e ca și cum ai declara spațiu public holul sau baia fiecărui apartament, proprietarul fiind obligat să lase ușa descuiată permanent, eventual să asigure și întreținerea, respectiv săpun, hârtie igienică, pentru oricine de pe stradă.
Nu e doar absurd, ci și neconstituțional, pentru că echivalează cu o confiscare de facto a terenului, câtă vreme proprietarul nu poate dispune integral de proprietatea sa. Ar fi o nouă formă de naționalizare, cum au făcut comuniștii în anii `50”, ne-a spus Dinulescu.
Schimbarea regulilor în timpul jocului.
O altă problemă, care ține tot de constituționalitate, este principiul neretroactivității, conform expertului în drept.
„Odată ce o instituție îmi eliberează un certificat de urbanism sau o autorizație de construire, fie că fac un coteț de câine, un parc public, un spital de Stat sau un complex de birouri, eu, ca persoană fizică sau juridică, de drept public sau privat, fac niște cheltuieli, îmi fac un plan, mă împrumut la bănci să cumpăr terenul sau materialele necesare.
E neconstituțional să-mi anulezi documentația pentru că, între timp, s-a schimbat legea în baza căreia mi-ai emis documentele. Prin asta îmi restrângi, inclusiv, exercitarea dreptului meu de proprietate, întrucât nu mai pot dispune asupra lui în condiții normale.
Orice lege are efecte doar pentru viitor.
Ca să ne înțelegem asupra principiului: dacă mâine se decide că circulația rutieră e ca în Anglia, cu sensul de mers înainte pe partea stângă a drumului, cum ar fi să se suspende toate permisele pentru că toată lumea a condus pe contrasens, adică pe dreapta, așa cum e reglementarea actuală? Sau s-ar crește cota la Taxa pe Valoarea Adăugată, dar s-ar zice că se aplică pe toate plățile de după revoluție?
Știu că sună absurd, dar asta e prevederea din forma actuală a proiectului de Cod al Urbanismului”, a continuat avocatul.
Pedepsirea celor nevinovați.
Andrei Dinulescu a detaliat și aspecte privind sancționarea oamenilor de bună credință pentru greșelile funcționarilor:
„În proiectul acestui Cod, se spune că se desființează construcțiile, chiar dacă ele au respectat documentația emisă de primărie. Să fim clari: construcțiile făcute fără autorizație de construire sunt ilegale, trebuie desființate și nu pot intra în legalitate.
Problema este că, în practică, există cazuri când o autorizație de construire a fost anulată, exclusiv din vina emitentului, adică a autorității locale, iar beneficiarul este păgubit și nu poate intra în legalitate, deși a îndeplinit toate imperativele prevăzute de lege.
Confuzia voită din actualul text amestecă pe constructorii de bună credință, care au edificat în baza legii și a documentelor legale, cu cei care nu au respectat autorizația, interzicându-le tuturor să intre în legalitate, deși spețele sunt complet diferite.
Un exemplu din practică:
O familie vrea să își ridice o casă, obține certificat de urbanism, apoi completează dosarul pentru eliberarea autorizației de construire, pe care o primește de la primărie.
După ce cheltuiește și termină clădirea, respectând integral toate prevederile autorizației, se constată că 5 metri pătrați, din terenul de 300 de metri pătrați pe care și-a ridicat casa, se află în raza de 100 de metri din jurul unui monument.
Așadar, din neglijența unui funcționar, pentru autorizație nu i s-a cerut avizul de la Ministerul Culturii, ceea ce duce la anularea autorizației, din motive care nu țin de actul de voință sau de buna credință a beneficiarului.
Soluția este ca, pentru acest gen de situații, unde nu s-au comis ilegalități, să existe posibilitatea de a intra în legalitate, eventual în schimbul unei taxe suplimentare modice, care să reflecte proporțional lipsa de vină a solicitantului.”
Centralizarea deciziei urbanistice și îndepărtarea ei de cetățean.
”Pentru terenurile de peste 3000 de metri pătrați legea solicită existența unui Plan Urbanistic Zonal, adică întocmirea unei documentații laborioase, care durează, de regulă, minimum 3 ani. Practica din București a arătat că acest sistem, de eliberare a Planurilor Urbanistice Zonale la nivelul Primăriei Municipiului București este complet nefuncțional.
Faptul este dovedit de statistică: în ultimii aproape 5 ani nu s-a supus dezbaterii Consiliului General, niciun astfel de proiect, întrucât primarul Nicușor Dan a ignorat nu doar legea, ci și hotărârile definitive ale instanței.
Acest blocaj a prăbușit contribuția Capitalei la Produsul Intern Brut cu peste 7% doar până în 2023, probabil că în prezent suntem mai jos de procentul-record negativ din criza economică.
Asta înseamnă nu doar mai puține locuri de muncă și mai puțină dezvoltare, ci și mai multă poluare.
Întrucât, oferta fiind mult mai scăzută decât cererea, prețurile au explodat, iar mulți dintre cei care ar fi cumpărat o locuință în București s-au reorientat spre Ilfov, aglomerând suplimentar traficul, venind la serviciu sau ducând copiii la școală în oraș.
În fine, sistemul actual încalcă principiile constituționale ale descentralizării și autonomiei, lăsând competența pentru reglementările locale, de sector la nivelul superior, al Capitalei. În fond, vorbim despre reprezentativitatea politică democratică: consilierii generali aleși de locuitorii sectorului 1 nu trebuie să decidă pentru sectorul 6 și invers.
De aceea Planurile Urbanistice Zonale trebuie să fie în competența sectoarelor. Am auzit falsul discurs legat de coerența dezvoltării de la nivelul Capitalei.
În realitate, unitatea de viziune se reglementează prin Planul Urbanistic General, eventual prin lăsarea competenței la nivelul Consiliului General al Municipiului București pentru acele Planuri Urbanistice Zonale din zonele protejate sau care vizează zona de confluență dintre cel puțin două sectoare.
Or, din păcate, de 5 ani de zile, Nicușor Dan nu a reușit să finalizeze Planul Urbanistic General, deși a fost principala sa promisiune de campanie.”
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
