2025. Trump pune cruce bancomatului american. Europa, prinsă între Putin, Zelenski și spectrul nuclear!
Introducere – Sfârșitul bancomatului american.
În politică, adevărul iese mereu la iveală atunci când banii se termină. Donald Trump, președintele care a înțeles dintotdeauna jocul marilor puteri, a spus-o răspicat: „Nu mai dăm bani Ucrainei!”.
Nu e doar o declarație de campanie, ci o linie de demarcație între iluziile globaliștilor și realitatea crudă a geopoliticii.
Ceea ce părea de neclintit – un sprijin financiar și militar nelimitat pentru regimul lui Volodimir Zelenski – începe să se clatine serios.
Dacă până ieri Ucraina era prezentată ca „bastionul libertății”, astăzi devine tot mai clar că a fost doar și este doar un pretext de război utilizat de mafia politico-financiară de la Washington și Bruxelles.
Firul roșu e simplu: Trump anunță sfârșitul risipei, Polonia pune frână ajutoarelor, generalii ucraineni admit că miracolul victoriei nu vine, iar administrația americană confirmă că Kievul nu poate câștiga.
Totul se leagă într-o concluzie dură: Ucraina a fost folosită și abandonată, ca o prostituată, exact cum au pățit, istoric, toți pionii împinși de marile imperii la înaintare.
Capitolul I – Trump dă cu pumnul în masă: „Nu mai dăm bani Ucrainei!”
Donald Trump a rupt vraja ipocrită a solidarității cu Ucraina și a aruncat în aer propaganda globalistă. Într-o singură frază – „Zelenski e cel mai mare vânzător ambulant pe care l-am întâlnit vreodată” – Trump a spulberat imaginea de erou planetar construită cu miliarde de dolari de presa occidentală.
În cifre, situația e grotescă: peste 350 de miliarde de dolari au fost pompați în ultimii trei ani către Kiev, sub eticheta „ajutor”. Dar Trump a demontat mascarada: nu e ajutor, e afacere.
Americanii nu dau de pomană – NATO cumpără rachete de la industria militară din SUA, le trimite la Kiev, iar contribuabilul european plătește nota de plată.
Trump a mai spus ceva esențial, ceea ce toți analiștii corecți recunosc, dar puțini au curaj să spună: acest război nu s-ar fi întâmplat dacă la Casa Albă ar fi fost un președinte adevărat, și nu Joe Biden, un impostor ales prin fraudă.
În ochii Moscovei, retragerea haotică din Afganistan și incompetența generalilor americani au fost semnalul verde pentru Putin: „e timpul să intrăm în Ucraina”.
În logica lui Trump, războiul putea fi evitat, dar a fost provocat de slăbiciunea Occidentului și de foamea de bani a industriei de armament. Și aici apare ruptura: Trump nu vrea să mai fie parte a acestei farse.
SUA nu mai pompează bani într-un sac fără fund, într-un stat corupt și incapabil să câștige. Bancomatul american s-a blocat.
Această poziție nu e doar o schimbare de discurs, ci un cutremur geopolitic. Dacă Washingtonul întoarce spatele Kievului, inevitabil și aliații europeni vor începe să calculeze altfel.
Și primul semn vine chiar din Polonia, „fratele geamăn” al Ucrainei, care brusc pune frână la ajutoare.
Capitolul II – Polonia schimbă foaia: de la „frate geamăn” al Ucrainei la gardian cu reguli stricte.
Când Trump a spus „nu mai dăm bani Ucrainei”, ecoul nu s-a oprit la Washington. A vibrat imediat în Europa de Est, acolo unde Polonia fusese, timp de doi ani, cel mai vocal avocat al Kievului.
Același stat care a deschis granițele pentru milioane de refugiați, care a trimis arme, tancuri și muniție de miliarde, care s-a prezentat drept „scutul civilizației occidentale” împotriva Rusiei.
Dar iată că realitatea bate propaganda. Președintele Karol Nawrocki a decis să tragă frâna de mână. A votat o lege care contractă ajutoarele financiare și medicale pentru toți ucrainenii, lăsând beneficii doar pentru cei cu forme legale de muncă.
Mesajul a fost clar: „Opriți banderismul”. Nu mai merge să trăiești pe spinarea contribuabilului polonez doar pentru că Bruxelles și Washington au nevoie de carne de tun.
Această mutare e istorică. Polonia, care investise deja 4,5 miliarde de euro în sprijin militar pentru Ucraina, realizează acum că nu mai poate juca rolul de salvator fără să-și prăbușească propria economie.
În plus, societatea poloneză fierbe: agricultorii sunt revoltați că importurile ieftine din Ucraina le-au distrus piața, iar cetățenii sunt exasperați de valul de refugiați privilegiați.
Și parcă pentru a întări ruptura, Polonia a fost absentă de la ultimele discuții de pace. Când SUA, Rusia și alte state încep să croiască liniile unui viitor armistițiu, Varșovia, altădată indispensabilă, e scoasă de pe lista „jucătorilor mari”. E mesajul rece al marilor puteri: „Mulțumim pentru serviciile aduse, dar acum noi decidem.”
Legătura cu Trump e limpede: dacă Washingtonul alege să reducă sprijinul, Polonia nu mai poate să fie „mai catolică decât Papa”. Din aliat-cheie, ajunge participant marginal. Din motorul estic al NATO, devine un pion obosit, folosit și împins în plan secund.
Iar această schimbare de paradigmă nu face decât să pregătească terenul pentru șocul următor: nu doar aliații abandonează Ucraina, ci și generalii ucraineni încep să recunoască adevărul crud – miracolul victoriei nu mai există.
Capitolul III – Realitatea cruntă: Ucraina își recunoaște limitele.
Când un general vorbește, propaganda tace. Valeri Zalujni, fost comandant suprem al armatei ucrainene și actual ambasador la Londra, a pus degetul pe rană și a spus ce Zelenski și gașca lui refuză să admită: „Trebuie să renunțăm. Miracolul păcii nu vine.”
Această declarație năruie întregul mit ridicat de Bruxelles și Washington în ultimii trei ani. Pentru prima dată, un oficial ucrainean de prim rang admite că frontierele din 1991 sau chiar cele dinainte de februarie 2022 nu mai pot fi restabilite.
Cu alte cuvinte, Crimeea e pierdută, Donbass-ul la fel, iar Ucraina nu mai are resurse să oprească Rusia.
Zalujni nu e un anonim. Este generalul care s-a bucurat de o popularitate imensă în rândul populației, văzut ca „adevăratul apărător” al țării.
Tocmai el vine acum și spune că războiul s-a transformat într-o luptă de uzură, pe care Ucraina nu o poate câștiga. Forțele armate sunt epuizate, economia e la pământ, iar resursele lipsesc.
Declarația e un șoc pentru Kiev, dar și pentru aliați. Ea confirmă ceea ce Trump spusese mai devreme: „Zelenski este doar un vânzător ambulant, care vine în America și pleacă cu valize de bani”.
Dacă până acum se vindea iluzia victoriei, acum și militarii recunosc că miracolul e imposibil.
Zalujni a vorbit despre un viitor de supraviețuire cu tehnologie de ultimă generație, dar și aceasta e doar o iluzie. Ucraina nu produce armament, depinde total de importuri și de mila Occidentului.
În plus, tehnologia nu înlocuiește resursele umane. Și oricât de multe drone sau rachete sofisticate ar veni, soldații lipsesc.
Pe lângă asta, Zelenski însuși e într-o criză de credibilitate. Popularitatea lui Zalujni îl eclipsează, iar oamenii se întreabă dacă nu cumva președintele a devenit mai interesat de jocurile de culise cu Ursula von der Leyen decât de soarta reală a Ucrainei.
Și, în timp ce generalii recunosc că victoria e imposibilă, presiunea pentru negocieri directe cu Rusia crește. S-a ajuns până la acceptarea ideii de armistițiu de 30 de zile, propus de SUA, doar pentru a salva aparențele. Dar acest armistițiu e doar o pauză, nu o soluție.
Astfel se închide cercul: SUA anunță că nu mai pompează bani la infinit, Polonia taie sprijinul, iar Ucraina însăși recunoaște că nu are nicio șansă să revină la granițele pierdute.
Rămâne doar întrebarea: ce va spune oficial America, când până și generalii ucraineni confirmă falimentul războiului?
Răspunsul vine din gura vicepreședintelui JD Vance: „Ucraina nu poate câștiga războiul. Riscul nuclear crește.”
Capitolul IV – Verdictul Americii: Ucraina nu câștigă și riscul nuclear crește.
După ce generalii ucraineni au admis că miracolul victoriei nu există, a venit rândul Washingtonului să spună pe șleau ceea ce toată lumea bănuia: Ucraina nu va câștiga războiul. Declarația nu a venit de la vreun analist obscur, ci chiar de la vicepreședintele Statelor Unite, JD Vance.
Într-un podcast urmărit de milioane de americani, Vance a fost tranșant:
„Dacă acest conflict nu se oprește, ucrainenii nu vor câștiga războiul. În schimb, riscul unui conflict nuclear va crește.” Aici e cheia jocului: nu doar faliment militar și economic, ci și pericolul unei catastrofe nucleare.
Washingtonul începe să pregătească terenul pentru un compromis. Planul administrat de tandemul Trump-Vance-Rubio e simplu: pace rapidă, chiar dacă presupune concesii teritoriale masive.
Crimeea? Recunoscută tacit ca parte a Rusiei. Donetsk, Luhansk, Zaporizhzhia și Herson? Negociate la sânge, dar cu șanse mari să rămână sub controlul Moscovei.
În acest timp, Kremlinul își menține poziția: nu renunță la pretențiile teritoriale și cere garanții clare. Iar Zelenski, presat de realitate, acceptă deja ideea unui armistițiu de 30 de zile, negociat la Vatican, un gest disperat care arată că Kievul nu mai joacă ofensiv, ci doar caută o ieșire onorabilă.
Legătura e clară: Trump spune „stop banilor”, Polonia taie ajutoarele, Zalujni admite înfrângerea, iar Vance confirmă din vârful Americii că jocul e încheiat.
Totul converge spre o singură concluzie: războiul din Ucraina nu se termină cu o victorie, ci cu o împărțire teritorială dictată de marile puteri.
Și, mai grav, SUA avertizează că prelungirea conflictului ar putea împinge lumea spre prăpastia nucleară. Dacă negocierile eșuează, riscul ca Moscova să apese pe buton crește exponențial. Aici se află adevărata miză: nu libertatea Ucrainei, ci supraviețuirea planetei.
Concluzie – Sfârșitul unei iluzii. Uniunea Europeană, un parazit care își dorește război.
Ceea ce vedem azi nu este altceva decât agonia unei minciuni istorice. Ucraina a fost transformată în pion de sacrificiu, iar acum, când resursele s-au epuizat, este abandonată de toți.
Trump a spus clar: „nu mai dăm bani”. Polonia a tras frâna de mână. Generalii ucraineni recunosc înfrângerea. Washingtonul confirmă: „Ucraina nu poate câștiga războiul.” Jocul e închis.
Dar există un actor care încă se agață cu disperare de această tragedie: Bruxellesul. Eurocrații care nu au tras niciun glonț și nu au pierdut niciun fiu pe front, dar care împing întreaga Europă într-un conflict fără finalitate.
Pentru ce? Pentru resursele Ucrainei: pământ negru fertil, zăcăminte de litiu, gaze de șist, coridoare de transport.
În mintea cinică a birocraților din Comisia Europeană, Ucraina nu a fost niciodată „bastionul democrației”. A fost doar o bucată de pradă care trebuia să intre sub controlul corporațiilor occidentale.
Dacă Rusia a mușcat prima, Bruxellesul a decis să bage întreaga Uniune într-o aventură sinucigașă.
Și totuși, există o diferență uriașă: față de resursele Ucrainei, Occidentul nu are nici măcar o șansă să pună mâna pe resursele Rusiei.
Rusia e o superputere nucleară, cu o armată uriașă și cu aliați strategici precum China și India. Împotriva Moscovei, Bruxellesul poate doar să latre sancțiuni, în timp ce industria europeană moare sufocată de prețurile la energie.
Așadar, să fim clari: Bruxellesul nu vrea pace. Vrea război cu orice preț, pentru că în război se justifică dictatura, cenzura, austeritatea și jafurile financiare.
Ucraina a fost doar momeala. Iar popoarele Europei sunt carne de tun și sclavi fiscali pentru visul bolnav al unei „ordini progresiste globale”.
Verdictul e dur, dar inevitabil: Ucraina a fost folosită, Europa este prădată, iar Bruxellesul devine complice la cel mai mare jaf geopolitic al secolului XXI.
Dincolo de toate lozincile despre „solidaritate”, adevărul e crud: totul s-a făcut pentru bani, resurse și putere. Iar atunci când imperiile termină pionii, îi aruncă la gunoi. Exact asta se întâmplă acum cu Ucraina.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
