2025. USR – O gașcă de lichele, curve politice, ipocriți, canalii, ticăloși și trădători de țară. Pentru bani și-ar ucide și părinții.
Introducere — USR: creația de laborator a serviciilor.
USR nu a apărut dintr-un bulb de trezire civic, ci dintr-un amestec de experimente politice, finanțări misterioase și protecții informale — asta spun, pe rând, jurnaliștii, analiștii și vocile din zonele politice care au privit din umbră.
Există suficiente semne că rețelele de ONG-uri, fundațiile străine și grupurile de interese pro-UE/USA au oferit resurse, vizibilitate și „expertiză” pentru a modela un proiect politic pe placul „globalismului” — o rețetă folosită pentru a crea o elită compatibilă cu interese externe și cu anumite centre de putere interne.jurnalul.ro+1
La asta se adaugă un parfum de spionaj intern: numele lui Florian Coldea și al altor foști ofițeri ai SRI apar constant în dezbateri, investigații și teorii despre influența serviciilor în sculptarea clasei politice post-2016.
Nu susțin că există o dovadă judiciară definitivă care să arate că „USR a fost creat de Coldea”, dar există anchete, legături financiare ale unor apropiați și scenarii publice care alimentează suspiciunea că foste structuri de putere au jucat rol de incubator sau filtru politico-ideologic.The Romania Journal+1
Mai mult: în spațiul public au circulat documente, poze și declarații (unele contestate) care sugerează întâlniri, susțineri și susurări din culise între foști ofițeri, politicieni și finanțatori — dovada clară lipsește adesea, dar narațiunea e construită și folosită politic.The Romania Journal+1
Ce trebuie reținut, pe scurt și direct: fie că vorbim de fapte dovedite, fie de suspiciuni folosite ca armă politică, USR funcționează azi ca proiect al unor rețele — interne și externe — care și-au pus amprenta asupra candidaților, discursului și alegerilor strategice.
Laboratorul ăsta vrea să-și protejeze studiile de caz: ideologi de serviciu, analiști plătiți, candidați model — toți mobilizați când experimentele dau greș. Un exemplu recent: corul de apologeți și intelectuali care se mobilizează ca să salveze figuri cheie precum Nicuşor Dan sau Ilie Bolojan — apărarea publică a „experimentelor” devine isterie când se simte pericolul.Realitatea.NET
USR nu s-a născut în piaţă, s-a născut într-un laborator: aceeaşi combinaţie periculoasă de finanţări exotice, ONG-uri pline de bani, consultanţi occidentali şi protecţii din interiorul statului.
Mulţi observatori vorbesc despre fluxuri de resurse — oficiale sau mascate — venite din cercuri pro-UE şi pro-americane, folosite pentru a modela o elită urbană docilă şi utilă proiectelor globale. Când instrumentul politic e format din fonduri şi PR, nu din bază socială, apar rapid complicităţi şi satisfacţii mutuale. Desteptarea.ro
Pe acest fundal, numele foştilor ofiţeri şi influenţelor din serviciile secrete apar mereu în discuţii: Florian Coldea nu e un simple eticheta politic — figura lui şi a apropiaţilor a fost invocată public în contexte în care justiţia, numirile şi traseele politice s-au intersectat cu interese de grup.
Câteva fotografii, articole şi investigaţii au arătat proximităţi incomode între oameni de servicii şi actori politici; fie că e vorba de complicitate, fie de filtru ideologic, rezultatul e acelaşi: un „laborator” capabil să producă partide-proiect. Digi24+1
Apoi vin finanţatorii: fundaţii, ONG-uri şi reţele de think-tank care au alimentat campanii de imagine, cursuri, traininguri şi canale media favorabile. Nu e nevoie să demonstrezi fiecare flux — e suficient că povestea se potriveşte prea bine: resurse, mesaje, protecţie, repetiţie.
Din acest cocktail s-a născut un aparat politic gata să se apere cu furie când experimentele riscau să eşueze. asfromania.ro+1
Acum, „laboratorul” se mişcă deschis: intelectuali plătiţi şi jurnalişti-protejati se grăbesc să apere figuri-cheie — Gabriel Liiceanu ridicând în slăvi figuri precum Nicuşor Dan şi Ilie Bolojan e semnalul că reţeaua intră în panică şi pune în funcţiune aparatul de propagandă.
Următorul capitol analizează această reacţie disperată: cum „globaliştii” îşi apără creaţiile prin vocile lor publice — Liiceanu, Nicuşor Dan, Bolojan & Co. Realitatea.NET+1
Capitolul I – Disperarea globaliștilor – Liiceanu & Bolojan.
Când un experiment dă rateuri, laboratorul își scoate în față vocile „curate”. Când electoratul se satură de minciuni și ipocrizie, ies la rampă „intelectualii” care predică moralitatea din fotoliile lor bine plătite.
Așa a apărut și corul disperării globaliste — oameni ca Gabriel Liiceanu, eternul moralist de serviciu, care n-a produs nimic în afară de texte plângăcioase despre „decență” și „valorile europene”, dar care se transformă, la nevoie, în propagandist de partid.
În ultimele luni, Liiceanu a redevenit portavocea disperării – își apără favoriții din USR și din anturajul lui Nicuşor Dan, pretinzând că atacurile asupra lor sunt „lovituri împotriva civilizației occidentale”.
Ce civilizație? Cea a licitațiilor trucate și a primăriilor sufocate de mizerie? Cea în care Bucureștiul arată ca un oraș abandonat, dar Nicușor e salvat cu eseuri moralizatoare? Liiceanu scrie ca un om care nu mai apără idei, ci investiții politice.
În tandem cu el, Ilie Bolojan — odinioară un tehnocrat de provincie, azi modelul fals al „bunului administrator” — joacă aceeași carte a salvatorului providențial. Bolojan s-a cocoțat pe mitul eficienței și s-a lipit de toate rețelele pro-europene care garantează acces la bani, fonduri și prestigiu mediatic.
Când vede că terenul se clatină, își activează scutul propagandistic: aceleași ONG-uri, aceleași trusturi media, aceiași comentatori care cântă în corul globalist.
Disperarea lor are o explicație simplă: se destramă mitul. Publicul nu mai crede în sfințenia USR, iar presa care până mai ieri trăgea lozinca „fără penali” e prinsă acum între contracte publice și interese de partid.
De aceea, Liiceanu și Bolojan nu mai vorbesc, țipă. Panica e mare: „experimentul” USR, finanțat și lustruit de structuri cu rădăcini în servicii și fundații externe, riscă să se prăbușească sub propria aroganță.
Această rețea de protejați își folosește ultimele resurse – editorialiști, activiști, „formatori de opinie” – ca pe o armată de rezervă. Totul devine o ofensivă mediatică în care rațiunea dispare, iar minciuna e împachetată drept moralitate.
Liiceanu pozează în „filosoful civic”, dar e doar trompeta unui sistem care se teme că-și pierde finanțatorii. Bolojan pozează în „primar vizionar”, dar e doar produsul unui mecanism care a înlocuit competența cu imaginea.
Disperarea globaliștilor e semnul că laboratorul intră în colaps. Când „intelectualii” devin avocați de partid, iar administrația se confundă cu rețeaua, nu mai există nici ideal, nici credibilitate. Totul e o afacere de supraviețuire.
Și pentru că fiecare experiment are nevoie de o mască civică, în Capitolul următor vom vedea cum „ipocrizia civică” e transformată în monedă de schimb. Oana Gheorghiu și întreaga rețea de „activiști umanitari” joacă rolul de scut moral pentru aceleași interese care îi plătesc pe Liiceanu și îi glorifică pe Bolojan.
Capitolul II – Ipocrizia civică – Oana Gheorghiu.
Nimic nu este mai periculos pentru un popor decât filantropii cu agendă politică. Ei nu cer voturi, dar le dirijează. Nu poartă sigle de partid, dar vorbesc ca niște purtători de cuvânt.
Oana Gheorghiu, auto-proclamată eroină civică și fondatoare a „Dăruiește Viață”, e exemplul perfect al acestei ipocrizii moralizatoare care s-a transformat în mecanism politic de manipulare.
Să nu ne amăgim: nu contestă nimeni spitalul pe care îl ridică, ci rețeaua care se ascunde în spatele acestei imagini imaculate.
În spatele lui Gheorghiu și al asociației stau aceleași fundații, aceleași ONG-uri internaționale și aceleași canale de finanțare care, de ani de zile, pompează bani în „societatea civilă” de fațadă – cea care servește interesele Bruxelles-ului și ale ambasadelor.
În timp ce românii donează din salarii modeste, marile corporații „sponsorizează” pentru imagine, deduceri fiscale și acces politic. Gheorghiu devine astfel o figură utilă în marea schemă globalistă a moralității false.
Când o vezi cum ține lecții de etică în emisiuni televizate, ai impresia că vorbește poporului dintr-o tribună morală. Dar în spatele acestui discurs „umanitar” se ascunde un control ideologic subtil.
Când Oana Gheorghiu cere schimbarea „mentalității” românilor, traduce de fapt directivele culturale ale progresismului: renunțarea la suveranitate, la credință, la identitate națională. Totul devine o „reformă morală” impusă din afară, în care filantropii sunt doar mesageri ai unei agende.
Și mai grav e modul în care acest tip de activism se transformă în armă politică. Gheorghiu atacă fără rușine Biserica, conservatorii, vocile critice – dar nu suflă o vorbă despre corupția corporatistă, despre afacerile cu statul sau despre legăturile cu platforme finanțate de George Soros și grupurile „progresiste” din Bruxelles.
Când un politician român îndrăznește să conteste UE, activiștii o acuză de „ură” și „populism”. Când un ONG occidental dictează direcția economică, se numește „parteneriat strategic”. Asta e dubla măsură a ipocriziei civice.
Oana Gheorghiu, ca și alți „lideri morali”, nu se mișcă singură. E promovată de aceleași trusturi media care îl apără pe Nicușor Dan, care îl înalță pe Bolojan și care îl rescriu pe Liiceanu în fiecare campanie electorală.
Acest triunghi media-civic-politic formează scutul perfect al rețelei progresiste: aparent apolitic, dar profund infiltrat politic.
Și când se prăbușește credibilitatea „civicilor”, vin la rând Dogioiu și cohorta de mercenari din presă, care ridică moralitatea ipocrită la rang de virtute națională.
Dogioiu nu are spital de construit, ci minciuni de vândut. Urmează, deci, vocea nerușinării – presa globalistă care spală imaginea corupților progresiști sub masca democrației.
Capitolul III – Dogioiu, vocea nerușinării.
Când ipocrizia civică și disperarea globaliștilor nu mai sunt suficiente, intră în scenă mercenarii media: oameni ca Ioana Ene Dogioiu, purtătorul de cuvânt al Guvernului Bolojan, exemplul perfect al nerușinării elevate la rang de funcție publică.
Această „doamnă a comunicării” a demonstrat că, în România progresistă, poți insulta aliați strategici și poți păstra totuși o funcție înaltă – fără consecințe.
În februarie 2025, Dogioiu s-a făcut remarcată prin postări șterse rapid, în care numea pe Donald Trump și J.D. Vance „doi cimpanzei, doi golani”.
Așa-zisele opinii „private” au devenit însă reflectoare aprinse asupra unui Guvern care, aparent, promovează standarde morale, dar tolerează atacuri la cel mai înalt nivel diplomatic.
Aceasta nu e doar aroganță, e trădare intelectuală și diplomatică: fiecare cuvânt al ei lovește direct în relațiile României cu partenerii săi strategici.
Fostul ambasador al SUA, Adrian Zuckerman, nu a ezitat să o taxeze fără menajamente: „Este o rușine. Mă jignește acest lucru ca american. Guvernul Bolojan face o mare greșeală și nu poate fi sprijinit.”
Zuckerman denunță lipsa totală de înțelegere a relației euro-atlantice și dezvăluie adevărata miză: România, prin astfel de numiri, își compromite credibilitatea internațională și riscă blocaje economice și militare.
Dar Dogioiu nu e singură. Ea este produsul unui sistem: ONG-uri internaționale, fundații controlate de rețelele globaliste, trusturi media obediente. Această rețea a creat o cultură în care minciuna și denigrarea devin instrumente de putere.
În spatele fiecărei postări provocatoare stă o strategie precisă: destabilizarea discursului public și legitimarea guvernului „reformat” de experți globaliști.
Ce e șocant e cum această voce nerușinată reușește să mute atenția de la problemele reale: scurgerile de fonduri, tăierile de burse, manipulările electorale, conflictele de interese.
Dogioiu joacă rolul de scut moral pentru guvernanții incapabili, mascând incompetența prin atacuri spectaculoase și vocabular ostentativ.
Și aici intervine legătura cu următorul capitol. Aceeași nerușinare se răsfrânge și asupra tinerilor români, pe care guvernul îi tratează cu dispreț, ca pe simple cifre statistice.
Dacă Dogioiu atacă liderii internaționali, Daniel David, ministrul Educației, atacă viitorul României: studenții. Aceeași lipsă de respect, aceeași aroganță, aceeași indiferență față de consecințe.
Următorul capitol va dezvălui cum guvernanții USR și aliații lor, promovați de mercenarii media precum Dogioiu, își bat joc de cei care ar trebui să fie prioritatea lor – tinerii, studenții, viitorul națiunii.
Acolo, ironia și batjocura se transformă în decizii legislative care lovește direct în buzunarele și în speranțele a zeci de mii de români.
Capitolul IV – Daniel David, batjocura față de studenți.
Dacă Dogioiu a arătat fața nerușinată a propagandei neomarxiste, Daniel David, ministrul Educației din guvernul Bolojan, arată fața brutală a aroganței față de cei care chiar contează: studenții României.
În loc să apere viitorul tinerilor, David a ales batjocura și indiferența, oferind sfaturi absurde ca răspuns la o problemă critică: tăierea burselor pentru peste 44.000 de studenți, o măsură care afectează direct viața și educația acestora.
În cadrul dezbaterii de la Forumul Național al Organizațiilor Studențești din 19 august 2025, când un student i-a cerut claritate și sprijin concret, ministrul a sugerat simplu:
„Poate că m-aș gândi să îmi iau un job part-time.”
Această declarație nu e doar insensibilă, e o lovitură directă la demnitatea tinerilor. În timp ce Guvernul cheltuie milioane pe consultanți, PR și figuri filantropice, David le transmite studenților că soluția e să muncească pentru a supraviețui tăierilor de burse.
Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR) a fost rapid și ferm în reacție: lipsa dialogului transparent și neasumarea responsabilității de către ministru și Guvern a generat nemulțumirea publică.
Dar David și aliații săi din USR și cercurile globaliste nu au arătat niciun semn de remușcare; pentru ei, studenții nu sunt cetățeni, ci statistici și argumente de PR.
Această batjocură nu vine din neștiință, ci dintr-un model repetat: USR și susținătorii săi folosesc fiecare instituție publică ca pe o unealtă, indiferent dacă e vorba de educație, sănătate sau comunicare.
Ministrul Educației a devenit un simbol al guvernării incapabile de empatie, dar maestru în a impune directive care favorizează interesele externe și politice, în dauna viitorului național.
Situația studenților nu e doar o gafă administrativă; e expresia unui sistem care privilegiază loialitatea față de rețelele globaliste, față de ONG-uri și față de figuri ca Liiceanu, Gheorghiu sau Dogioiu, în detrimentul românilor care chiar trebuie să muncească pentru educație.
Aceasta este logica internă a USR: tinerii plătesc pentru experimentele politice ale elitei globaliste, în timp ce politicienii se află în turnuri de fildeș, protejați de media obedientă și mercenarii civici.
Dincolo de cifre și statistici, batjocura ministrului David e o lecție dură: USR și aliații săi au transformat guvernarea într-un instrument de dispreț și control, unde funcțiile înalte nu sunt asumări de responsabilitate, ci ocazii de manipulare și exhibiție de putere.
În loc să protejeze viitorul tinerilor, îl trădează, transformând studenții în victime și poporul într-un public pasiv, manipulat de media și ONG-uri obediente.
Următoarea etapă logică este concluzia devastatoare: toate aceste incidente – Liiceanu și Bolojan, Gheorghiu, Dogioiu, David – se adună într-un tablou sumbru al USR-ului ca mașinărie de trădare și dispreț, unde poporul român pierde constant, iar globaliștii câștigă.
Capitolul V – Concluzie devastatoare.
Privind înapoi, tabloul e clar și crunt: USR nu este doar un partid, ci un laborator de trădare, o mașinărie politică construită de serviciile secrete, sub patronajul lui Coldea, finanțată din exterior de rețele globaliste și din interior de cercuri de afaceri și fundații controlate, și menținută artificial prin media obedientă și mercenarii civici.
Fiecare piesă – de la Liiceanu la Bolojan, de la Gheorghiu la Dogioiu și David – servește același scop: protejarea experimentelor de laborator și subjugarea interesului național față de interese străine.
Gabriel Liiceanu și idolii globaliștii săi s-au zbătut disperat să salveze „figurinele” create în acest laborator: l-au lins pe Bolojan, au idolatrizat figuri precum Nicușor Dan, și au ignorat complet realitățile dure ale României.
În spatele laudei se ascunde frica: pierderea controlului asupra unui proiect politic finanțat generos de structuri externe și garantat prin obediența unor ticăloși de tipul Dogioiu sau David.
Oana Gheorghiu și Ioana Ene Dogioiu sunt exemple concrete de nerușinare și ipocrizie: prima își schimbă opinia după ce preia o funcție, pentru a nu compromite relația cu SUA; a doua își permite să denigreze lideri internaționali fără să suporte nicio consecință, fiind protejată de întreaga rețea globalistă care a creat USR. Acești mercenari media acoperă incompetența guvernanților și transformă scandalul în spectacol, în timp ce România pierde credibilitate și respect.
Daniel David, cu batjocura sa față de studenți, demonstrează cum USR și aliații săi ignoră viitorul național. Tăierea burselor, recomandarea de „job part-time” pentru studenți și indiferența totală arată că această guvernare nu are altă direcție decât satisfacerea intereselor externe și menținerea loialității interne a labirintului de ONG-uri și fundații. Viitorul tinerilor români este sacrificat pe altarul obedienței față de rețele globaliste.
Concluzia e fără menajamente: poporul român pierde, iar globaliștii câștigă. Fiecare decizie, fiecare declarație, fiecare atac – fie că e Dogioiu, David sau Bolojan – face parte dintr-o strategie clară de subjugare și manipulare. USR și cohorta sa nu guvernează pentru România, ci pentru propriile interese și pentru cei care i-au creat: serviciile secrete, ONG-uri și rețele globaliste.
Aceasta nu e doar o critică; e o condamnare: USR este un laborator de trădare politică și morală, iar cei care ocupă funcții în statul român sunt doar pioni în jocul lor murdar. România devine, astfel, teren de experiment pentru ideologi globaliști, iar cetățenii – victime.
Niciun discurs festiv, niciun atac mediatic, niciun zâmbet pe post de diplomat nu poate ascunde adevărul: guvernarea USR este un eșec moral și strategic, iar consecințele vor fi resimțite de întreaga societate.
În fața acestei realități, singura concluzie posibilă e dură și fără echivoc: România nu poate câștiga cu USR; doar pierzătorii – poporul, studenții, viitorul național – vor plăti prețul, în timp ce lichelele, canaliile și trădătorii globaliști prosperă.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
https://www.stiripesurse.ro/reactie-oana-gheorghiu-atac_3825534
