2025. „Virgil Popescu, groparul energiei românești”.

2025. „Virgil Popescu, groparul energiei românești. Liberalizarea prețurilor la curent – o crimă economică premeditată”.

 

Introducere – Liberalizarea, un cuvânt frumos pentru o hoție uriașă.

Când vrei să jefuiești un popor fără să scoți pistolul, îi spui că „așa cere Europa” și îi trimiți factura.

Asta a făcut Virgil Popescu, fostul ministru al Energiei, omul PNL plantat strategic pentru a da liber la prăduirea sistemului energetic românesc.

În numele „liberalizării pieței de energie”, a fost lansată o operațiune de sărăcire în masă, fără precedent după 1989.

Începând cu 1 ianuarie 2021, românii s-au trezit pe o piață „liberă”, dar complet nereglementată. O junglă energetică în care cetățenii erau lăsați fără apărare, în timp ce furnizorii își umflau profiturile, ANRE dormea în bocanci, iar statul ridica din umeri.

Prețurile au explodat, oamenii și-au pus caloriferele pe „0”, IMM-urile s-au închis, iar guvernul PNL se lăuda cu „modernizarea pieței”.

Adevărul? Nu a fost nicio modernizare. A fost o crimă economică, comisă cu sânge rece, cu o singură țintă: cetățeanul de rând. Totul sub bagheta lui Virgil Popescu – omul care a adus energia românească la genunchiul bancherilor, corporațiilor și mafiei de partid.

Și dacă nu vom spune răspicat că a fost premeditare, nu greșeală, atunci vom continua să plătim cu sânge factura trădării.

Capitolul 1 – Liberalizarea, o minciună convenabilă: cum a fost vândut poporul român pe altarul pieței „libere”.

În teorie, liberalizarea pieței de energie însemna o concurență reală, prețuri mai mici, diversitate de oferte și servicii mai bune.

În realitate, a fost o palmă trasă în fața fiecărui român, o manevră lipsită de responsabilitate, pregătită de Virgil Popescu în tăcere, fără consultări publice reale, fără informare și fără măsuri de protecție pentru cei vulnerabili.

Ce s-a întâmplat de fapt?

🔻 1. Lipsa totală de informare.

Guvernul PNL a „uitat” să informeze populația că prețurile reglementate dispar și că fiecare cetățean trebuie să aleagă un furnizor. Campania de informare a fost inexistentă, cu anunțuri formale publicate pe site-uri obscure ale ANRE.

Milioane de români nu au știut că trebuie să opteze pentru un contract nou, iar mulți au fost trecuți automat pe așa-numitele „tarife de serviciu universal”, care erau de 2–3 ori mai mari decât cele anterioare.

🔻 2. Nicio măsură de protecție pentru consumatorul vulnerabil.

În alte țări europene, liberalizarea a fost însoțită de plase de siguranță: tarife plafonate pentru pensionari, subvenții pentru cei cu venituri mici, fonduri speciale pentru compensarea pierderilor.

În România? Zero. Statul român a spus simplu: „descurcați-vă”. Pensionarii, familiile numeroase, bolnavii care depindeau de aparatură electrică – toți au fost lăsați pradă companiilor private, care au profitat fără milă.

🔻 3. O regie perfectă pentru profituri uriașe.

Ceea ce părea haos, a fost în realitate o regie excelentă pentru băieții deștepți din energie. Liberalizarea fără reglementări clare a permis:

• creșteri de prețuri săptămânale, fără justificare reală;
• contracte înșelătoare, cu termene ascunse și penalități abuzive;
• oferte „promoționale” care deveneau de 3 ori mai scumpe după 3 luni.

Companiile mari – Enel, E.ON, Electrica Furnizare – au profitat, în timp ce micii furnizori au intrat în faliment sau au fost absorbiți. Rezultatul? O „piață liberă” în care rămân tot aceiași rechini, dar cu prețuri triple.

🔻 4. Complicitatea instituțiilor de reglementare.

ANRE, autoritatea care trebuia să apere consumatorul, a fost paralizată sau complice. În loc să intervină, a lăsat piața să se autoregleze – ceea ce în România înseamnă, de fapt, a lăsa jaful să se întâmple nestingherit.

Plângerile cetățenilor erau ignorate, penalizările erau simbolice, iar furnizorii privați dictau regulile.

🔻 5. Motivul real: jaful sub protecția liberalizării.

De ce a fost grăbită liberalizarea? Pentru că Virgil Popescu și rețeaua lui știau că acest proces înseamnă o mină de aur pentru clientela politică și economică.

Contracte grase, profituri fără plafon, fără reglementări stricte, fără intervenția statului. Ce nu puteau face când prețul era reglementat, au făcut acum: au vândut energie produsă ieftin de stat, la prețuri speculative, către populație.

Capitolul 2 – Factura explozivă: românii au plătit pentru hoția altora.

Când Virgil Popescu a apăsat butonul „liberalizare totală” la 1 ianuarie 2021, nu a declanșat doar o schimbare legislativă. A lansat un masacru financiar asupra cetățenilor, cu efecte în lanț pentru economie, clasa de mijloc și micii întreprinzători. De la lună la lună, factura la energie s-a transformat dintr-un document banal într-un coșmar național.

🔥 Cifrele jafului.

În ianuarie 2020:

• consumator casnic, apartament 2 camere, 150 kWh: ~90 lei/lună.

În ianuarie 2022:

• același consum: ~320–350 lei/lună, la tarifele „de serviciu universal”.

Adică o creștere de peste 250% în 12 luni, în condițiile în care salariile au stagnat, iar pensiile au crescut cu 2–3%.

IMM-urile și firmele de producție, fără contracte negociate, au fost lovite și mai brutal:

• multe au primit facturi de 10 ori mai mari decât în 2020;
• un mic producător de pâine din Dâmbovița a închis după ce factura lunară a crescut de la 2.000 lei la 21.000 lei;
• sute de restaurante, spălătorii, magazine alimentare din zone rurale s-au închis în tăcere.

Aceasta nu este „piață liberă”. Este un holocaust economic, orchestrat pentru a elimina clasa de mijloc și a transforma România într-un bazin de consumatori săraci și dependenți.

💰 Profituri record pentru „piața liberă”.

În timp ce poporul își stingea becurile și scădea temperatura caloriferului la 18°C, marile companii raportau câștiguri istorice:

• Enel România: profit net 2022 – peste 750 milioane lei;
• Hidroelectrica: profit 2022 – 9,5 miliarde lei, cea mai mare companie de stat;
• Electrica Furnizare: venituri în creștere cu 120% față de anul anterior;
• E.ON – a livrat energie la prețuri duble, în timp ce încasa și subvenții de la stat.

Toate acestea în timp ce peste 1,5 milioane de consumatori au intrat în categoria de „restanțieri” sau consumatori în imposibilitate de plată.

Această contradicție nu e întâmplătoare. Este esența liberalizării gândite de Virgil Popescu: o piață în care furnizorii sunt protejați, iar consumatorii abandonați.

💸 Subvențiile – cea mai mare escrocherie a statului.

Pentru a calma populația și a opri revolta, Guvernul a inventat plafonarea și compensarea – măsuri aparent bune, dar banii s-au întors tot în buzunarul furnizorilor.

• Statul a plătit diferențele de preț direct către companii.
• Virgil Popescu a refuzat plafonarea prețului la producători (Hidroelectrica, Nuclearelectrica), ceea ce a permis vânzarea energiei românești la prețuri speculative.
• În loc să taie de la sursă, statul a acoperit diferențele cu 10 miliarde lei din bugetul public, adică din taxele românilor.

Populația a fost dublu păgubită: o dată la factură și a doua oară prin taxe. Asta nu e protecție socială. E furt dublu legalizat.

🧾 Facturi trimise retroactiv și abuzuri mascate.

În perioada ianuarie–mai 2022, zeci de mii de români au primit facturi retroactive pentru diferențe de consum, recalculări abuzive și aplicarea greșită a compensărilor. Furnizorii au profitat de haosul legislativ pentru a impune:

• recalculări pe 6 luni în urmă;
• penalizări de întârziere abuzive;
• tăieri ilegale de curent fără notificare.

ANPC a dat câteva amenzi simbolice. ANRE a mimat controale. Nimeni nu a cerut revocarea licențelor pentru aceste practici abuzive. Iar ministrul Popescu? A tăcut complice, sau, mai grav, a apărat companiile.

🧨 Liberalizare = colonizare economică.

Ce a însemnat liberalizarea în fapt? România a pierdut suveranitatea energetică. Energia produsă în România, ieftin și din resurse proprii, este vândută prin burse, prin traderi, prin interpuși, apoi ajunge la român cu 300% mai scumpă.

Și toate astea sub „supervizarea” unui minister care ar fi trebuit să apere interesul național.

Virgil Popescu n-a fost un reformator. A fost agentul de vânzări al corporațiilor și groparul sistemului energetic românesc.

Sub pretextul pieței libere, a distrus capacitatea statului de a controla prețul, a sărăcit milioane de oameni și a transferat profituri uriașe către o clică de firme și interpuși.

Liberalizarea energiei n-a fost doar o mizerie internă. A fost și un joc geopolitic și de interese externe, în care Virgil Popescu a jucat rolul servilului perfect.

🔥 Complicități externe: OMV, Gazprom și trădarea resurselor naționale.

Liberalizarea pieței a fost și o fereastră de oportunitate pentru interesele externe – mai ales austriece, germane și rusești.

Sub mandatul lui Virgil Popescu, România a încheiat contracte păguboase, secrete și lipsite de transparență cu companii care servesc interesele altora, nu ale românilor.

🔴 OMV – Colonia energetică mascată în parteneriat strategic.

• În ciuda promisiunilor, România nu a impus OMV Petrom obligativitatea de a vinde gazele din Marea Neagră pe piața internă.
• Virgil Popescu a acceptat tacit o formulă de liberalizare prin care OMV vinde gazul românesc pe bursele din Viena, pentru ca mai apoi să ni-l vândă la prețuri duble, reimportat.
• Legea offshore a fost modificată cu dedicație, iar OMV a primit scutiri fiscale și facilități, fără a fi obligat să investească în rafinare sau reindustrializare.

🔴 Gazprom – tăcerea rușinoasă a ministrului în fața dependenței.

• În perioada 2021–2022, în plin scandal al liberalizării, România încă importa masiv gaze de la Gazprom prin interpuși din Bulgaria și Ungaria.
• În loc să pună presiune pe diversificare și producție internă, Popescu a menținut dependența energetică, tăinuind cantitățile și prețurile din contractele de import.
• Contractele au fost ținute la secret, invocând „siguranța națională” – în realitate, era vorba de protejarea unor interpuși comerciali care revindeau gaze rusești la suprapreț.

🔴 Traderii energetici: paravanul pentru furt internațional.

• În lipsa unui control real, România a devenit paradisul traderilor – firme înregistrate în Cipru, Austria, Elveția, care cumpărau energie ieftină de la stat (Hidroelectrica, Nuclearelectrica) și o revindeau la preț triplu pe piața „liberă”.
• Popescu a refuzat permanent plafonarea prețului la producători, favorizând aceste firme de intermediere cu capital străin.
• Unele dintre ele – precum MET România, parte a unui grup cu conexiuni în Ungaria și Rusia – au încheiat contracte directe cu statul român, prin OUG-uri, fără licitații.

✅ Concluzie intermediară.

Virgil Popescu nu doar că a sărăcit poporul prin haos intern. A predat, cu bună știință, controlul resurselor naționale către interese externe.
A acceptat ca gazul și energia electrică produse în România să fie controlate de companii străine, în timp ce românii ajungeau sclavi energetici în propria țară.

Liberalizarea a fost pretextul. Trădarea a fost realitatea.

Capitolul 3 – Virgil Popescu și rețeaua energetică a clientelismului politic.

În spatele dezastrului economic produs de liberalizarea pieței de energie se află o rețea bine închegată de interese politice, economice și de partid, în centrul căreia tronează Virgil Popescu.

Cu o prezență constantă în guvernele PNL și o relație privilegiată cu președintele Iohannis, Popescu a fost mai mult decât un ministru: a fost un administrator de cartel energetic, acoperit mediatic, protejat politic și premiat de companiile străine pentru „stabilitate legislativă”.

🧨 Un minister condus ca o afacere personală.

Ministerul Energiei, sub conducerea lui Popescu, s-a transformat într-o platformă de promovare a sinecurilor, a combinațiilor cu dedicație și a numirilor politice în toate companiile energetice cheie: Hidroelectrica, Romgaz, Electrica, Transelectrica, Nuclearelectrica. Consiliile de Administrație au fost populate cu:

• foști consilieri PNL și PDL;
• rude de parlamentari;
• membri de partid fără nicio legătură cu domeniul energetic.

🔎 Exemplu: la Electrica SA, mai mulți membri ai CA erau foști angajați ai lui Popescu din Ministerul Economiei, dar fără experiență reală în energie.
🔎 La Hidroelectrica, CA-ul a fost populat cu personaje agreate politic, iar contractele de furnizare au ajuns pe mâna unor traderi „prieteni”.

💼 Firme, interpuși și „experți” care se rotesc între stat și privat.

Pe durata mandatului lui Popescu, a apărut un fenomen periculos: așa-zișii „experți” în energie care se roteau între funcții în stat și posturi în privat:

• astăzi erau în Ministerul Energiei;
• mâine deveneau consilieri la firme precum OMV, Electrica Furnizare, MET România;
• apoi reveneau ca „specialiști” în grupurile de lucru ANRE.

Această ușă rotativă a permis constant tranzacții oneroase, contracte cu dedicație și o acoperire legală a corupției, prin comitete, consultanțe, „strategii energetice”.

💣 De ce nu a fost demis? Iohannis, protectorul de la Cotroceni.

În ciuda scandalurilor, a protestelor din stradă și a nemulțumirii publice masive, Virgil Popescu nu a fost demis. Nici de Cîțu, nici de Orban, nici de Ciucă. De ce? Pentru că:

• era omul de încredere al președintelui Iohannis;
• garanta „stabilitatea” în relația cu OMV, Gazprom, Bruxelles;
• păstra în frâu sistemul de sinecuri PNL din domeniul energetic;
• servea intereselor financiare din afara țării mai bine decât orice alt politician român.

Când George Simion l-a atacat direct în Parlament, spunându-i „hoțule, ai distrus România!”, Virgil Popescu a plecat capul, dar n-a demisionat. Pentru că nu avea în fața cui să răspundă. Era apărat de sistem, iar sistemul avea nevoie de el.

🧾 Conexiuni media: protecția mediatică a hoțului „cu legitimație”.

În ciuda nenorocirilor produse, presa mainstream l-a tratat cu mănuși. De ce? Pentru că milioane de lei din bugetul Ministerului Energiei au fost alocați pentru „informare publică” – adică publicitate electorală și cumpărarea tăcerii.

Posturi TV, site-uri de știri, influenceri – toți au primit „bani de informare” în timp ce populația primea fluturași cu oferte-capcană.

✅ Concluzie de capitol:

Virgil Popescu nu a acționat singur. A fost vârful de lance al unei rețele de trădare națională, clientelism politic și jaf energetic. A avut spatele asigurat, mediatic, politic și financiar, iar România a plătit cu facturi, falimente și frig în case.

Concluzii Finale – O liberalizare pentru ei, o condamnare pentru noi.

Liberalizarea pieței de energie electrică în România n-a fost o reformă. A fost un plan criminal, executat la milimetru de Virgil Popescu și rețeaua lui de complici. Sub masca „pieței libere” și „cerințelor UE”, românilor li s-a luat un drept esențial: accesul la energie accesibilă, sigură și decentă.

Ce s-a întâmplat între 2020 și 2022 nu este o greșeală de guvernare, ci o crimă economică premeditată, cu victime reale: milioane de cetățeni îndatorați, bătrâni în frig, copii care învață la lumânare, firme închise, oameni concediați, facturi imposibile. Toate, în timp ce companiile energetice făceau profituri istorice, iar statul plătea subvenții către hoți.

Virgil Popescu n-a fost doar incompetent. A fost complice. A fost purtătorul de servietă al marilor companii și al intereselor externe.

A refuzat intervenția statului, a favorizat băieții deștepți, a mințit publicul și a girat trădarea interesului național.

Pentru aceste fapte, trebuie judecat. Nu politic, ci penal. Pentru subminarea economiei naționale. Pentru complicitate la devalizarea sistemului energetic. Pentru trădare economică.

România nu are nevoie de explicații. Are nevoie de justiție. Iar pentru Virgil Popescu și rețeaua lui, locul nu e într-un consiliu de administrație sau pe o listă de europarlamentare.

Locul lor e în fața unui procuror, cu cătușe la mâini și facturile poporului român puse pe masa acuzării.

 

Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.

Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.