Profil de politician. Marcel Ciolacu. Impostor, infractor si haimana ! Partea a IV a.
„REVOLUȚIONARUL”????
Mai înainte, însă, au fost zilele Revoluției și, odată cu ele, debutul așa-zis eroic al lui Marcel Ciolacu într-o societate în schimbare. Despre îndoielnicele sale fapte de eroism, Recorder a mai scris, publicându-i integral dosarul de revoluționar.
Merită însă făcută o întoarcere la Tehnometal, în ziua de 22 decembrie 1989, fie și numai pentru că, atunci, dădea în scris Marcel Ciolacu, el însuși ar fi fost cel care și-a mobilizat colegii de muncă să iasă în stradă:
„În dimineața zilei de 22 decembrie, cunoscând de la postul de radio «Europa Liberă» ce se întâmplă în Timișoara și București, am plecat la servici(u) unde am propus colegilor să mergem în fața sediului județean al P.C.R.”
Declarațiile mincinoase, olograf, ale hahalerei de Buzău.
Și acum, adevărul !
Conform afirmațiilor lui Vasile Simion, fostul său coleg, care nu are niciun motiv să denatureze adevărul, Revoluția a început la Tehnometal cu o zi mai târziu decât povestește Marcel Ciolacu:
„Ce colegi?! Trebuia să mă ia pe mine primul. Nu! Nu s-a întâmplat așa. În prima zi a Revoluției, pe 22, șeful ne-a încuiat acolo, în atelier, că nu știa ce-o să iasă.
A închis ușa – «Nu pleacă nimeni de aici!». Am stat până s-a terminat programul, până după-amiază. A doua zi, ne-am dus la muncă, dar nu s-a mai lucrat, nu mai avea nimeni chef de muncă. Și ne-am dus pe la Casa Albă (sediul Comitetului Județean de Partid din centrul Buzăului, nota redacției), pe acolo. Pe Marcel Ciolacu nu l-am mai văzut. Din a doua zi, nu l-am mai văzut”.
