Profil de politician. Marcel Ciolacu. Impostor, infractor si haimana ! Partea a VI a.
MICUL COMERCIANT
Anul 1994. Magazinul din piață e o mezelărie de familie în care sunt înghesuite, pe rând, tot felul de alte produse pe care căutătorii de chilipiruri alimentare încep să le ceară. Tatăl lui Marcel Ciolacu, fost pilot militar și pescar amator, aduce uneori și pește.
„Spațiile au fost ale Întreprinderii Alimentara. După 1989, multe au trecut la Piețe, Târguri și Oboare S.A. și au fost închiriate. El a luat un spațiu lângă al meu”, povestește Lucia Popa, fostă vânzătoare în comunism și devenită, în anii ’90, chiriașă a unui chioșc bine plasat în piață.
„Vindeau produse alimentare, mezeluri și carne, mai ales. Și de sărbători aduceau pește, că se căuta. Dar aveau vânzătoare, nu vindeau ei. Era magazin cu de toate, nu covrigărie, cum s-a spus”, explică Lucia Popa de la care familia Ciolacu preia, la un moment dat, și afacerea vecină – LUCIA COM ’94. O realizare pe care prim-ministrul Ciolacu avea să o prezinte, 30 de ani mai târziu, ca pe o mare reușită în afaceri.
Fostul magazin „Lucia”, transformat între timp în patiserie și mutat într-o altă aripă a pieței din Buzău, există și azi și îi aparține Roxanei Ciolacu, soția premierului.
Extinderea afacerii prin trafic de influență.
Timp de un deceniu, familia Ciolacu s-a tot extins în piață și a ajuns să închirieze, în final, de la stat, peste 300 mp în spații comerciale. Un șir de succese lesne de explicat în contextul relațiilor politice pe care Marcel Ciolacu și le făcuse în umbra lui Vasile Ion.
În 2003, după ce Ciolacu devine consilier local, se numără printre cei câțiva „norocoși” care primesc dreptul de a-și cumpăra magazinele închiriate. Vânzarea o face chiar compania de stat Piețe, Târguri și Oboare, ajunsă între timp sub controlul total al aceluiași Consiliu Local din care Marcel Ciolacu face parte.
Inițial, în Piața Centrală se plănuia vânzarea a 60 de spații, cu argumentul că s-ar strânge astfel banii necesari pentru modernizarea întregii hale.
În final, în august 2003, compania primăriei scoate la vânzare doar 12, din care patru ajung tocmai la Marcel Ciolacu – ia trei prin ALCOM și unul în numele LUCIA COM ’94, firmele sale.
Vânzarea se face prin negociere directă, după o procedură aprobată chiar în Consiliul Municipal. O ședință la care Marcel Ciolacu votează favorabil și, patru luni mai târziu, se alege cu un preț bun. Acestor patru magazine le adaugă, peste două luni, un al cincilea, cumpărat prin LUCIA COM ’94 de la Regia Autonomă Municipală (RAM), adică tot de la primărie.
Cu timpul, familia Ciolacu păstrează doar chioșcul transformat în patiserie și începe să subînchirieze restul spațiilor din care scoate venituri constante și azi. Când Marcel Ciolacu devine vizibil în politică, rămâne acționar, dar frâiele buticurilor din piață sunt luate de fratele mijlociu, Daniel.
Va urma !
