Profil de politician. Marcel Ciolacu. Impostor, infractor și haimana ! Episodul 12.
Concluzii amare pentru românii corecți, cinstiți și muncitori care sunt obligați să platească cele mai mari și mai multe taxe și impozite din lume, pentru ca acești golani politici să se îmbogățească.
Îmbrăcat acum în costum de designer, Marcel Ciolacu reușește să ascundă bine, dar nu pe de-a întregul, istoriile locale care i-au croit, mai degrabă, o biografie de infractor/escroc/oportunist. De asemenea, Ciolacu este și un combinator/aranjor al intereselor personale, al taberelor politice favorabile, al beneficiilor pe care le-a putut fura/stoarce de la stat.
E greu de închipuit că același om care împarte azi bugetul țării combina relațiile politice cu cele personale ca să-și deschidă, în 1999, împreună cu fratele mijlociu, un bufet cu produse alimentare în sediul Băncii Naționale din Buzău, fără a i se percepe vreo chirie.
E poate și mai greu de imaginat Marcel Ciolacu în postura de mogul local din umbră.
Dar viața a făcut ca firma care deschisese bufetul din bancă să-și schimbe doar numele, ca să ia apoi licența audiovizuală a vechiului Tele 7 abc Buzău și să înființeze, în 2006, postul TV Buzău.
Televiziunea locală, gândită de Vasile Ion, e o afacere în care Marcel Ciolacu e cooptat, în 2002, iar fratele mai mare, Mihai Ciolacu, e numit tot atunci director general. Perioada coincide cu anii de glorie ai afacerilor cu carburanți, ai achiziționării spațiilor din piață, ai tranzacției cu Direcția Silvică Buzău, ai vânătorii cu Omar Hayssam.
Un adevăr crunt al zilelor noastre: oportunismul, hoția și pupincurismul. De la muncitor necalificat și analfabet la prim-ministru, tot analfabet.
Ani la rând, studiourile televiziunii locale au ocupat, gratuit, un spațiu al unei instituții de stat fără vreo legătură cu audiovizualul – Apele Române -, ca apoi să se mute în Casa de Cultură a Tineretului, parte a fostului patrimoniu al U.T.C. Pe piața media locală, e de notorietate că televiziunea a fost dintotdeauna proiectul lui Vasile Ion. Marcel Ciolacu a fost, însă, timp de un deceniu, omul din acte.
Omul cu servieta, omul cu magazinul de casete, omul cu mezelăria, omul cu benzinăria, omul cu pădurea de la stat, omul cu votul măsluit în comisii și consilii, omul cu relațiile, omul cu beneficiile de revoluționar. Sunt ipostaze care vor să pară azi străine de omul din Guvern. Sunt însă ale unuia și aceluiași Marcel Ciolacu.