Alexandru Grumaz, licheaua care l-a jignit pe eroul român Radu Theodoru!
Alexandru Grumaz, cel care se laudă că a fost „primul general român ajuns la Harvard” și care a declarat în Adevărul că centenarul general de flotilă aeriană, Radu Theodoru „e omul G.R.U.”.
Ia să vedem ce scrie în declarațiile de la Parchetul Militar despre Alexandru Grumaz, omul care s-a aflat într-una dintre mașinile speciale ale Armatei care au produs acel vuiet („ciocănitoarea”) care a creat panică în Piața Palatului și a dus la spargerea mitingului din 21 decembrie 1989, organizat de Ceaușescu și, mai departe, la masacrul din Piața Universității din noaptea ce a urmat, când camarazii lui Grumaz din Armată au tras în neștire.
Iată ce scrie în rechizitoriul Parchetului Militar privind lovitura de stat botezată „Revoluție” și ce declarații s-au dat cu privire la banda sonoră de joasă frecvență pusă de Alexandru Grumaz, care a avut rolul de a crea panică printre manifestanți.
Reamintesc că respectiva bandă a fost oferită de ruși ex-generalului Victor Athanasie Stănculescu, pionul principal al loviturii de stat.
Iată declarația oferită procurorilor militari de colegul lui Alexandru Grumaz, martorul Ionel Dumitrescu, colonel inginer, ofiţer la Unitatea Militară 02348, Secţia de înzestrare cu materiale tehnice a Consiliului Politic Superior al Armatei.
„La 21.12.1989 de la unitatea unde activam au fost trimise 4 autospeciale care au avut rolul de a amplifica sunetul, respectiv de a dubla sistemul celor de la Radiodifuziunea Română.
Aceste autospeciale s-au aflat sub comanda lt. maj. Grumaz Alexandru.
Conform planificării, cele 4 autospeciale au fost instalate.
Afirm în deplină cunoştinţă de cauză că una dintre autospeciale a fost sursa sunetului de joasă frecvenţă cu efect de panică, sunet care a provocat dezordine în mulţimea adunată în Piaţa Palatului, cu ocazia mitingului popular convocat de preşedintele Nicolae Ceauşescu.
În timp s-a acreditat ideea conform căreia acest sunet a fost generat de sovietici sau americani, însă realitatea este că sunetul a fost generat de una dintre cele 4 autospeciale dispuse de UM 02348 Bucureşti în perimetrul pieţei.
Semnalul de panică a fost opera propagandei speciale la inamic (….).
Precizez că acel sunet cu efect de panică, înregistrat pe două benzi magnetice, a fost probabil importat.
Anterior datei de 21.12.1989 nu a existat nicio situaţie în care respectivele benzi să fie scoase pe teren.
Este important de precizat că cele două benzi nu au apărut ca fiind înregistrate în evidenţele unităţii.
La 21.12.1989 ele au fost scoase şi folosite în premieră (….).
Din câte cunosc de la persoanele cu care am intrat în contact, cele două benzi cu efect de panică urmau a fi folosite în timpul discursului preşedintelui Ceauşescu, doar dacă s-ar fi ivit ocazia.
Concret, această ocazie s-a ivit atunci când anumite persoane infiltrate în rândul manifestanţilor au declanşat acţiuni diversioniste cu scopul de a sparge mitingul.
Este vorba de împunsături cu diverse obiecte contondente şi ascuţite, victimele acestor acţiuni fiind în special femeile. Busculada a fost creată dinspre exterior spre interior, fiind generată o mişcare ce nu a putut fi controlată.
În acel moment, a fost declanşat sunetul cu efect de panică existent pe benzile respective.
Precizez că Mircea Andrievici, comandantul Unității Militare 02487 Bucureşti, nu a luat singur decizia de folosire a acestui sunet cu efect de panică, ci doar după ce s-a consultat cu mine şi cu Ionescu Dan, comandantul Unității Militare 02381 Bucureşti.
Împreună am decis să experimentăm pe viu folosirea acelui sunet. Cunoşteam la modul teoretic ce efecte poate genera difuzarea unui astfel de sunet.
Sunetul era emis pe o bandă de joasă frecvenţă şi odată generat crea efecte de panică maximă, în funcţie de subiecţii asupra cărora acţiona (….).
Benzile cu sunet de panică au fost distruse prin ardere în seara zilei de 21.12.1989.
Pentru realizarea acestui sunet de panică se folosesc huruit de blindate, împuşcături de mitraliere grele sau uşoare, explozii (petarde, grenade).
În acest fel, este posibil ca zgomotele unor explozii de grenade sau petarde raportate de unii martori să fie generate tot de emiterea sunetului respectiv”.
Procurorii mai spun în rechizitoriu că „mai mult, şi foarte important, este faptul că dezorganizarea mitingului a fost provocată şi prin implicarea directă a unor cadre ale Ministerului Apărării Naționale, ce activau în cadrul unei unităţi cu profil special”.
La dosarul Revoluției se află și declarația din 1993 a lui Constantin Manea, fostul șef de cabinet al lui Ceaușescu între 1962-1989:
„După evacuarea populației adunate la miting au rămas foarte multe pancarte, lozinci și s-a făcut curățenie. Nu știu cine spunea, parcă Barbu Petrescu (primarul capitalei), că au fost adunate foarte multe sule. Unele din ele cu vârful însângerat. Explicația că ar fi fost o echipa pregătită care a înțepat femeile și ele au țipat de disperare si durere. Deci așa s-a produs. A fost foarte bine organizat”.
Mai precis, dezorganizarea mitingului a fost provocată de banda cu sunete de joasă frecvență provenită de la ruși, pusă de lt. maj. Alexandru Grumaz într-unul dintre T.V.-urile Armatei care asigura „sonorizarea”.
Tot la dosar se află si declarația din 1994 a fostului colonel Lăzărescu Florian, adjunct al șefului Direcției a 5-a a Securității, șef al Serviciului de operații tehnice:
„În ziua de 21.12.1989 mitingul a început la ora 11:00 și a durat puțin. După ce Nicolae Ceaușescu a luat cuvântul am auzit la interval scurt două șuierături puternice, ca la lansarea și căderea unei rachete. Am simțit durere în stomac. Lumea s-a speriat, mitingul s-a spart. Zgomotul venea dinspre Athenee Palace.
Putea să vină și prin difuzoare, căci era foarte puternic. Au fost și două explozii ca de petarde. (…) În dreptul Bibliotecii Centrale Universitare era parcată o mașină de culoare kaki de la armată, cu difuzoare. Cred că de aici au venit șuierăturile. Eu am discutat cu colonel Ciobanu, șef de stat major la punctul nostru de comandă și el mi-a spus că zgomotul a venit de la mașina armatei (…)”.
Apropo, la dosar există și documente provenite de la S.R.I., instituție care spune că evenimentele din Piața Palatului (dezorganizarea mitingului) au fost premeditate:
„Ceea ce nu mai lasă loc de dubii în privința premeditării evenimentelor este faptul că din datele obținute ulterior, în plan informativ, coroborate cu unele informații certe, precum și cu mărturii provenite de la diverse persoane care au participat nemijlocit la miting sau care au avut ocazia să-l privească de la distanță propice unor imagini de ansamblu, pun în evidență numeroase aspecte care nu pot ține în niciun fel de acțiunea maselor, purtătoare ale Revoluției.
Vacarmul sonor, asemănător cu cel produs de formațiuni de avioane, elicoptere sau tancuri a provenit, inițial, dintr-o sursă de amplificare, nu din rândul manifestanților. (…)
Starea de panică s-a datorat unei senzații fizice de spaimă, resimțită sub forma unei neliniști (….).
Mai multe persoane au relatat că, exact înaintea începerii panicii, pe laturile exterioare ale mulțimii au apărut mașini ARO din care au coborat persoane cu bâte, care, penetrând cordonul de asigurare exterior au început să-i lovească pe participanți. Penetrarea cordoanelor exterioare ridică semne de întrebare în privința atitudinii unor cadre de comanda din MinisteruI de Interne.
Alte persoane au afirmat că, aflându-se în mijlocul mulțimii, au observat cum unii purtători de lozinci au scos lozincile și, cu mânerele cu vârfuri ascuțite, atipice pentru cele confecționate în acest scop, au început să-i împungă pe cei din jurul lor, strigând în același timp „Fugiți, că ne omoară!”, „Vin tancurile!”, etc.
Potrivit rechizitoriului întocmit de procurori, acțiunea de dezorganizare a mitingului din 21.12.1989 nu a fost revendicată.
După dezorganizarea mitingului au fost organizate primele dispozitive de represiune alcătuite din forțele Ministerului de InterneI, ale Securității și ale Ministerului Apărării Naționale, coordonate de un Comandament Militar alcatuit din ministrul Apărării Naționale (general Milea Vasile), ministrul de Interne (Postelnicu Tudor), șeful Direcției Securității Statului (general Vlad Iulian), șeful Securității București (colonel Goran Gheorghe) și șeful de Stat Major al Gărzilor Patriotice (colonel Pârcălăbescu Corneliu).
La dosarul privind „Revoluția din 1989” e și declarația lui Alexandru Grumaz, în care acesta spune că dormea în T.V.-ul Armatei în care s-a pus banda de la ruși cu sunete de joasă frecvență care a a creat o stare de panică, a condus la spargerea mitingului și la represiunile sângeroase care au urmat.
Culmea este că procurorii l-au crezut pe cuvânt!
