Sistemul din Umbră: Cum Se Trasează Sforile Alegerilor din România!
În ultima perioadă, viața politică românească a fost marcată de un fenomen ciudat, în care aparențele de democrație și libertate de exprimare sunt doar o mască, iar adevărata putere este concentrată în mâinile unui grup restrâns care manipulează în mod subtil și deliberat procesul democratic.
În mijlocul acestui „Sistem” de influență și control se află o întreagă rețea de politicieni, servicii de informații și lideri influenți, care acționează cu scopul de a menține status quo-ul și de a preveni orice schimbare care le-ar amenința pozițiile de putere.
În acest context, candidaturile politice devin o veritabilă piesă de șah, iar deciziile luate nu au nimic de-a face cu voința populară, ci mai degrabă cu ceea ce „Sistemul” își dorește să impună.
Să analizăm cazul Călin Georgescu și George Simion. În timp ce Georgescu a fost sistematic împiedicat să își exprime voința politică și să își susțină candidatura, Simion a fost lăsat să candideze fără niciun obstacol real, lucru care ridică o întrebare esențială: de ce?
În mod clar, „Sistemul” care controlează România nu a văzut în Georgescu un simplu candidat, ci o amenințare reală.
De la începerea campaniei sale, Georgescu a fost supus unei serii de atacuri și blocaje din partea structurilor de putere. Dosarele sale penale, care păreau să se înmulțească fără niciun motiv justificat, au fost o metodă clară de a-l „executa” din procesul politic.
Numele „Sistemului” care se află în spatele acestor acțiuni este clar: Partidul Național Liberal, Partidul Social Democrat, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Eexterne, Serviciul de Protecție și Pază, Direcția Generală de Informații a Aarmatei, Direcția de Informații și Protecție Internă, și altele, un conglomerat de instituții care, în loc să protejeze drepturile cetățenilor, lucrează pentru a proteja interesele celor care au deja controlul asupra României.
Mai mult, Călin Georgescu a fost anulat de la alegeri printr-o decizie arbitrară a instituțiilor statului, iar candidatura sa a fost respinsă fără a i se oferi o explicație corectă și transparentă. Falsitatea acestui proces electoral este evidentă, iar atacurile asupra sa sunt un exemplu clar al modului în care „Sistemul” pune bețe în roate oricărei inițiative care ar putea aduce schimbări fundamentale în țară.
În schimb, George Simion, liderul unui grup de naționaliști suveraniști, a fost lăsat să candideze, iar procesul său electoral a fost acceptat cu o ușurință deosebită.
Unii ar putea să își pună întrebarea dacă Simion este, într-adevăr, omul „Sistemului”, dar analiza profundă a acestui context sugerează că adevăratul motiv pentru care Simion a fost acceptat este mai simplu și mai pragmatic: „Sistemul” nu se teme de el. De ce? Pentru că Simion nu reprezintă o schimbare reală în raport cu ce s-a întâmplat până acum.
Chiar dacă pe hârtie pare că Simion ar putea să atragă o masă importantă de electorat nemulțumit, „Sistemul” știe că succesul său în alegeri nu este un pericol real. De fapt, lăsarea sa să candideze este o manevră pentru a-l folosi ca un agent de distragere a atenției și pentru a-l lăsa să piardă, astfel încât Mișcarea Suveranistă să se dezintegreze, iar răul să nu fie făcut.
Oamenii care ar fi putut să susțină schimbarea prin candidatul Georgescu sunt deja înăbușiți de pasivitatea generală a societății și de manipulările mass-media, iar „Sistemul” știe că, chiar dacă Simion ar ajunge în turul doi, nu va reuși niciodată să înfrunte întreaga forță a acestuia.
De ce a ales „Sistemul” să accepte candidatura lui Simion?
Pentru că este un joc controlat. Dacă Georgescu ar fi fost lăsat să meargă mai departe, ar fi putut să câștige într-un prim tur, având în vedere că el adunase deja un număr mare de susținători. Mai mult, Georgescu reprezenta un pericol real, o persoană care ar fi putut să schimbe pe termen lung structurile de putere.
Astfel, „Sistemul” l-a considerat prea periculos și a optat pentru Simion, despre care știe că nu va reprezenta o amenințare reală și că mișcarea sa se va prăbuși în fața constrângerilor impuse de statul profund.
Aceasta este natura „Sistemului” din România: el are forța de a impune președinți, de a manipula alegeri, de a influența justiția și de a controla instituțiile care ar trebui să fie independente. Nu este o democrație adevărată, ci un spectacol de manipulare care dă impresia că există o luptă politică reală.
În realitate, toți acești jucători sunt coordonați din umbră pentru a menține ordinea existentă și pentru a evita orice schimbare care ar putea aduce transparență, justiție și, mai ales, o adevărată reformă a statului român.
Așadar, întrebarea rămâne: poate Simion să câștige împotriva unui astfel de „Sistem”? Este greu de spus, dar nu imposibil. Totul depinde de curajul său de a duce lupta până la capăt, de a înfrunta manipulările și de a adresa adevăratele probleme ale României într-un mod autentic. Însă, dacă Simion va reuși să spargă „Sistemul”, va avea nevoie de sprijinul real al oamenilor, de o mobilizare masivă a celor care doresc o schimbare adevărată și nu doar un alt spectacol electoral.
Concluzie
În concluzie, manipularea alegerilor și controlul exercitat de „Sistem” asupra vieții politice românești sunt evident prezente, iar procesul electoral este unul departe de a fi transparent sau corect.
Călin Georgescu a fost eliminat din această competiție pentru că reprezenta un pericol real pentru cei care controlează „Sistemul”, în timp ce George Simion a fost lăsat să participe pentru a deveni o marionetă, incapabilă să facă față realității unei lupte politice autentice.
Totuși, există încă o șansă: dacă oamenii din România, dar și din Diaspora, vor ieși în stradă, vor putea să schimbe cursul alegerilor și să pună capăt acestui sistem corupt și opresiv. „Sistemul” se teme de o mobilizare reală, dar până atunci, va continua să manipuleze, să controleze și să conducă în interesul propriu.
