România Lor versus România noastră! Două lumi paralele!
În ultimii 30 de ani, România a fost nu doar jefuită sistematic, ci divizată brutal într-un sistem profund inegal, corupt și parazitar, care a creat două realități imposibil de împăcat: România Lor, parazitară, a celor care trăiesc din bani publici, privilegii și hoție instituționalizată, și România noastră, a celor care muncesc, creează, se sacrifică și trăiesc sub povara taxelor, a umilinței și a fricii de ziua de mâine.
Aceste două Românii nu doar coexistă, ci sunt în conflict deschis, un conflict de clasă, de moralitate, de demnitate.
Această divizare este rezultatul a trei decenii de politici clientelare, de legi croite pentru protejarea hoților și de o administrație de tip feudal, în care instituțiile publice sunt colonizate de nepoți, amante, rude și trepăduși de partid.
Statul român nu mai este un garant al echității sociale, ci un instrument de spoliere a majorității în favoarea unei minorități lacome și profund incompetente.
Cazuri relevante care ilustrează ruptura dintre cele două Românii!
Pentru a înțelege pe deplin prăpastia dintre „România Lor” și „România noastră”, este necesar să privim câteva dintre cele mai revoltătoare cazuri care scot la iveală corupția instituționalizată, privilegiile obscene și disprețul față de omul simplu.
- Cazul pensiilor speciale și al generalilor pensionați la 48 de ani!
Unul dintre cele mai notorii cazuri de nedreptate socială îl constituie pensiile speciale. În România, mii de foști magistrați, generali, parlamentari și funcționari publici beneficiază de pensii de 3, 4 sau chiar de 5 ori mai mari decât salariile din sectorul privat.
Este vorba despre peste 10.000 de persoane care încasează, lunar, sume între 20.000 și 40.000 de lei, în timp ce peste 2 milioane de români pensionați trăiesc cu mai puțin de 1.500 de lei pe lună.
Un caz emblematic este cel al unui general din Ministerul Afacerilor Interne, pensionat la vârsta de 48 de ani, cu o pensie de 27.000 de lei, care a fost reangajat, imediat, pe funcție de consilier în același minister. Adică primește două venituri uriașe, în timp ce tinerii de 30 de ani nu-și găsesc un loc de muncă, iar bătrânii îngheață în casele lor pentru că nu-și permit plata întreținerii.
- Achiziții frauduloase în pandemie, Milioane de euro pentru măști neconforme și izolete de 100.000 de euro bucata!
Pandemia a fost un prilej perfect pentru prăduială organizată. În 2020, statul român, prin Oficiul Național pentru Achiziții Centralizate (O.N.A.C.), a semnat contracte de zeci de milioane de euro pentru măști neconforme, ventilatoare care nu au fost livrate niciodată și izolete fabricate artizanal, la prețuri de 80.000-100.000 euro bucata.
Firma Romwine & Coffee SRL, controlată de un fost chelner, a încasat milioane de lei din astfel de contracte. Între timp, medicii din linia întâi au lucrat fără echipamente de protecție, iar pacienții Covid au murit în spitale suprapline și subfinanțate.
- Cazul primarului din comunele fără canalizare, dar cu limuzină și casă de vacanță în Austria!
În comuna Vasilați, județul Călărași, fostul primar Lucian Vasile, în funcție de aproape 20 de ani deține trei case, două SUV-uri de lux și o cabană în Austria. Satul pe care îl administrează nu are canalizare, școala nu are toaletă funcțională, iar străzile sunt pline de gropi.
Cu toate acestea, edilul este reales mandat după mandat, folosindu-se de promisiuni de asfalt și pachete electorale. Direcția Națională Anticorupție a deschis o anchetă, dar dosarul a fost clasat în 2022 din lipsă de probe, spun ei. Oricum noi nu credem balivernele lor.
În 2024, votanții l-au ales pe în calitate de primar pe nepotul lui Lucian Vasile, respectiv Cristian Vasile, membru al Partidului Social Democrat, fost judecat și condamnat la detenție cu executare pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală.
Primari cu patru vile și trei mașini de lux, într-o comună fără canalizare, școală funcțională sau ambulanță locală. Sunt baronii locali ai tranziției românești, aleși la fiecare patru ani de o populație ținută intenționat în subdezvoltare, sărăcie, analfabetism funcțional și dependență. Exemplele sunt atât de numeroase, încât au devenit un fenomen național.
În comuna Mogoșești-Siret (Iași), primarul Damian Butnariu (fost membru al Partidului Social Democrat, anterior fiind național-libaral) a fost cercetat după ce s-a aflat că era implicat într-un dosar de proxenetism cu minore, dar și-a păstrat funcția, cu susținerea tacită a partidelor.
Deține case, terenuri și o flotă auto de lux, dar comuna are drumuri de pământ și zero canalizare.
La Ciorani (Prahova), primarul Marin Voicu a fost arestat în 2021 pentru falsificarea votului – buletine completate în avans, semnături false, ștampile ascunse. A fost ulterior eliberat și a revenit pe funcție ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Proprietățile sale, vile, terenuri, utilaje, sunt imposibil de justificat din salariul său de bugetar.
În județul Giurgiu, Nicolae Barbu, fost primar al municipiului, și-a ridicat o vilă de lux în perioada în care orașul se prăbușea economic. În jurul lui, firmele de casă au primit contracte pe bandă rulantă, în timp ce școlile funcționau fără căldură și spitalele fără medicamente.
Iar în Mehedinți, primarul comunei Șimian, Constantin Trușcă, și-a angajat rudele în primărie, a încheiat contracte cu firme ale apropiaților și are un parc auto care rivalizează cu cel al unui dealer: SUV-uri, limuzine germane, ATV-uri. Comuna sa are însă doar 2 medici și niciun sistem de apă potabilă funcțional.
Acest model de „feudalism electoral” este susținut de lipsa totală de control: Curtea de Conturi face controale formale, Agenția Națională de Integritate dă verdictul de „conflict de interese” cu ani întârziere și care nu duce la nicio consecință, iar Parchetul clasează dosare de corupție pe motiv de „lipsă de interes public”.
Așa se explică de ce sute de primari, majoritatea din Partidul Social Democrat și Partidul Națțional Llibral, trăiesc ca niște moguli într-o țară falimentară. Ei sunt exponenții „României Lor”, inamovibili în fața legii, intangibili de către organele îndrituite ale statului și profund corupți, într-o rețea care fură de la cei care muncesc, ca să îmbogățească pe cei care conduc în aparență și fură în realitate.
Aceste cazuri sunt doar cîteva dintre mii și zeci de mii existente la nivel național. Primarii devin baroni locali, transformând comunele în moșii personale, în timp ce infrastructura este lăsată în paragină.
- Frauda de la Ministerul Dezvoltării: contracte fictive și „drumuri asfaltate pe hârtie”!
Între 2016 și 2020, sub conducerea lui Sevil Shhaideh și apoi a lui Ion Ștefan, Ministerul Dezvoltării a derulat Programe Naționale de Dezvoltare Locală, destinate modernizării infrastructurii rurale.
În realitate, miliarde de lei s-au scurs către firme de casă, prin contracte fictive. Anchetele jurnalistice și controalele Curții de Conturi au descoperit „drumuri asfaltate doar pe hârtie”, școli reabilitate fictiv și lucrări plătite integral dar niciodată executate.
Printre beneficiarii acestor fonduri se regăsesc firme controlate de apropiați ai Partidului Social Democrat, Partidului Național Liberal și Uniunii Democrate a Maghiarilor din România. În timp ce afaceriștii prosperă, locuitorii din mediul rural își rup mașinile pe drumuri de pământ.
- Cazul „Caracatiței din Sănătate”. Cum se sifonează banii din spitale!
Spitalele publice sunt conduse de „manageri” puși politic, fără experiență medicală. În 2021, la Spitalul Județean Neamț, directorul economic, un fost lăcătuș auto, aproba contracte de milioane de lei cu firme fictive care livrau dezinfectanți la preț triplu.
Cazul este emblematic pentru întreaga rețea de complicități din sistemul sanitar, unde achizițiile sunt trucate, furnizorii sunt selectați pe criterii de partid, iar echipamentele lipsesc. Între timp, medici dedicați își cumpără din salariu consumabilele necesare, iar pacienții își aduc pătura și medicamentele de acasă.
- Justiția pentru „ei” și justiția pentru „noi”. Dosarele uitate ale marilor corupți!
Gabriel Oprea, Elena Udrea, Darius Vâlcov și Dan Șova au fost condamnați, dar în mod convenabil, pentru fapte minore, iar multe dintre dosarele grele au fost clasate sau au beneficiat de prescriere.
Dosarul Microsoft, cu prejudicii estimate la 60 de milioane de euro, s-a încheiat cu condamnări blânde și achitări spectaculoase.
În contrast, omul simplu care vindea roșii fără bon fiscal în piață a fost amendat cu 5.000 de lei. Pensionarii care au întârziat la plata impozitului au fost executați silit. Justiția e cu lupa pentru cei mici și cu lupa oarbă pentru cei mari.
- Exodul creierelor și al forței de muncă. Consecința directă a rupturii sociale
România a pierdut peste 5 milioane de cetățeni în ultimii 20 de ani, în cea mai amplă migrație pașnică din istoria Europei postbelice. Medicii, inginerii, informaticienii, muncitorii calificați au plecat pentru că sistemul îi ignora sau îi batjocorea. Cei rămași sunt împinși spre sărăcie, în timp ce locurile de muncă bine plătite sunt alocate „pilelor”.
Emigrarea masivă nu este doar o problemă demografică, ci și un verdict moral asupra modului în care statul își tratează cetățenii. Când părinții nu-și mai pot ține copiii acasă, iar tinerii fug de administrația locală ca de ciumă, înseamnă că „România noastră” e un stat eșuat pentru cei cinstiți.
Concluzie: nu doar o ruptură economică, ci una civilizațională!
Cazurile de mai sus nu sunt excepții, ci norme într-un sistem în care clientelismul, nepotismul și disprețul față de cetățean au fost ridicate la rang de guvernare. Este un apartheid economic și moral între privilegiații sistemului și restul populației.
România nu este săracă pentru că nu are resurse. Este săracă pentru că este jefuită sistematic de o castă politică și birocratică incapabilă să se reformeze. România noastră muncește, plătește taxe, își educă copiii, dar este lăsată în afara deciziilor.
România lor, cea parazitară, dimpotrivă, trăiește din bani publici, fură fără rușine și își perpetuează privilegiile prin legi cu dedicație.
Aceste două Românii nu mai pot coexista. O reformă adevărată nu înseamnă cosmetizare, ci schimbarea radicală a raportului de forțe, destructurarea rețelelor de interese și recucerirea instituțiilor publice de către cetățeni, nu de către găști de partid.
Schimbarea nu mai este o opțiune. Este o necesitate existențială.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.