1990 – 2025. Ipocrizia, sportul național al politicienilor români!
1. Promisiuni electorale neonorate și legi nerespectate. Pe scurt!
România a fost, de-a lungul decadelor, un teren fertil pentru promisiuni politice făcute în campaniile electorale, dar foarte rar implementate în realitate. Aceste promisiuni au fost adesea folosite pentru a câștiga voturi, în ciuda faptului că majoritatea nu aveau nicio bază economică sau politică solidă.
Promisiunile de reforme, de creșteri salariale, de modernizare a infrastructurii sau de combatere a corupției au fost repetate ciclic, iar legislația promovată a rămas adesea în pragul adoptării, fie prin tergiversări, fie prin aplicarea defectuoasă.
2. Promisiuni economice neonorate – Iluzii fără fond!
De la adoptarea măsurilor fiscale populiste în perioada post-decembristă, niciun guvern nu a reușit să îndeplinească promisiunile economice legate de creșterea nivelului de trai și de reducerea decalajelor economice față de restul țărilor Uniunii Europene.
De-a lungul celor trei decenii de tranziție, guvernele românești au promis în repetate rânduri îmbunătățirea condițiilor economice și sociale, însă în loc să implementeze reforme structurale care să asigure stabilitate economică, au fost doar soluții pe termen scurt.
De exemplu, reducerea poverii fiscale asupra cetățenilor prin eliminarea unor taxe sau impozite a rămas doar un obiectiv declarativ, iar eficiența administrativă nu a fost niciodată îmbunătățită la nivelul necesar.
În mod constant, au fost anunțate măsuri economice spectaculoase, cum ar fi scăderea TVA-ului pentru anumite produse sau sectoare, fără a se ține cont de faptul că aceste măsuri riscă să slăbească și mai mult veniturile statului, deja insuficiente.
Astfel, guvernele au reușit doar să creeze iluzia unei creșteri economice, fără să investească în sectoare cheie care ar fi putut contribui la creșterea sustenabilă a economiei. În loc de politici economice coerente, guvernele social-democrate și național-liberale au preferat să aloce resursele în funcție de interesele politice de moment, lăsând în urmă un sistem economic fragil și extrem de vulnerabil.
3. Promisiuni în educație – Un sistem prăbușit, deși au fost alocate fonduri enorme și furate în aceeași măsură!
În fiecare campanie electorală, educația a fost una dintre temele preferate ale politicienilor români. Cu toate acestea, niciun guvern nu a reușit să îmbunătățească semnificativ sistemul educațional, în ciuda faptului că România alocă anual sume considerabile pentru acest sector.
Promisiunea de a atinge 6% din PIB pentru educație a fost făcută pentru prima dată în perioada guvernării social-democrate, dar niciodată nu a fost respectată. De fapt, în ciuda majorărilor bugetare anunțate, infrastructura școlară a rămas în continuare substandard, iar învățământul din multe zone ale țării se află într-o continuă criză.
Întregul sistem educațional din România este marcat de ineficiență, de salarii mici pentru profesori și de o digitalizare aproape inexistentă. Promisiunile guvernamentale de a îmbunătăți educația prin investiții în infrastructură și tehnologii de ultimă generație au rămas doar pe hârtie.
Cu toate acestea, guvernele social-democrate și național-liberale au continuat să promoveze sloganuri și campanii despre „România Educată” sau „Educația, prioritate națională”, dar realitatea a demonstrat contrariul. După 30 de ani, educația rămâne un sector subfinanțat, iar analfabetismul funcțional continuă să fie o problemă majoră.
4. Sănătatea – Promisiuni neonorate!
La fel ca în cazul educației, sănătatea a fost mereu o temă de campanie. Promisiunile de construirea a spitalelor regionale, de modernizarea infrastructurii și de îmbunătățirea accesului la servicii medicale au rămas doar în planurile guvernamentale.
Deși guvernele au promis construirea de spitale regionale, niciunul dintre aceste proiecte nu a fost finalizat în termenii promiși. Guvernul a creat, prin PNRR, posibilitatea de a construi spitale regionale, dar din cauza lipsei de transparență în licitații și a tergiversărilor, aceste proiecte sunt în continuare pe hârtie.
În ceea ce privește spitalele existente, starea acestora este din ce în ce mai precară. Resursele financiare pentru modernizare sunt insuficiente, iar multe unități de sănătate sunt nefuncționale sau se prăbușesc pur și simplu. În același timp, promisiunile privind creșterea salariilor personalului medical au fost parțial implementate, dar nu într-un mod semnificativ sau la o scală care să reflecte nevoile reale ale sistemului.
5. Legi nerespectate – O reformă juridică care nu se întâmplă niciodată!
De-a lungul decadelor, promisiunile de reformare a justiției au fost constante, dar niciodată nu au fost realizate în mod real.
Desființarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, modificările legilor justiției, punerea sub control politic a parchetelor și instanțelor, toate aceste reforme au fost amânate, modificate sau doar aplicate parțial, în funcție de interesele politice.
Justiția a devenit un instrument de control politic, iar protecția celor vinovați de corupție a fost un obiectiv constant al multor guverne.
Legea salarizării unitare a fost adoptată cu multă fanfară, dar aplicarea ei a fost complet defectuoasă. Multe categorii de funcționari publici nu au beneficiat de creșteri salariale corespunzătoare, iar diferențele salariale între instituțiile publice sunt imense.
Justiția, de asemenea, nu a fost niciodată complet independentă, iar dosarele politice sunt o realitate tot mai frecventă.
6. Ineficiența în implementarea legislației pentru combaterea corupției!
Deși s-au adoptat multe legi privind combaterea corupției, în realitate, implementarea acestora a fost haotică și selectivă.
Legea privind avertizorii de integritate a fost o măsură teoretică, care a creat mai multe capcane birocratice decât soluții reale pentru protejarea celor care se opun corupției.
Chiar și așa, avertizorii sunt descurajați și marginalizați, iar corupția rămâne un flagel al administrației publice.
Concluzie: Promisiuni neonorate și legi neaplicate, un ciclu de înșelăciune politică!
În concluzie, promisiunile neonorate și legile nerespectate sunt o caracteristică fundamentală a guvernelor social-democrate și național-liberale din 1990 până în prezent.
Aceste promisiuni au fost menite să inducă în eroare cetățenii, fără a fi susținute de realitățile economice sau politice ale țării.
În loc să se adopte măsuri reale de reformă și să se pună în aplicare legi care ar fi putut adresa problemele fundamentale ale României, guvernele au preferat să se concentreze pe menținerea puterii politice, sacrificând, în acest proces, binele comun al cetățenilor.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.