Pe 27 martie 2012, cu ocazia sărbătoririi unirii Basarabiei cu România, regimul Băsescu-Isărescu-Ungureanu a umilit și batjocorit românii prin trei acțiuni semnificative: vânzarea S.C. CUPRU MIN S.A. Abrud, împreună cu cel mai mare zăcământ de cupru din Europa, pentru o sumă derizorie de 200 milioane euro; eliminarea Limbii Române din Universitatea de Medicină și Farmacie (U.M.F.) Târgu Mureș, în cadrul Facultății de Medicină și Farmacie în limba ungară; și anunțarea unei creșteri cu peste 16% a impozitelor și taxelor locale pentru anul 2013.
Printr-o Hotărâre a Guvernului Ungureanu, Limba Română a fost exclusă dintr-o instituție de învățământ de stat din Târgu Mureș, la cererea U.D.M.R. Cele două partide românești, P.D.L. și U.N.P.R., aflate la putere împreună cu U.D.M.R., au exclus Limba Română din învățământul superior medical, similar cu perioada ocupației ungare după Diktatul de la Viena din 30 august 1940. Opoziția (P.S.D., P.N.L. și P.C.) care caută sprijin din partea U.D.M.R. amenință cu o Moțiune de Cenzură, deși este conștientă că aceasta nu va avea succes în actualul Parlament. În acest context, era de așteptat ca U.S.L. (P.S.D., P.N.L. și P.C.) să inițieze o Moțiune simplă în Senat pentru a combate acțiunile antiromânești, dar nu a făcut-o, sperând că alianța cu U.D.M.R. le va aduce beneficii după alegerile parlamentare.
Pe 26 martie a.c., fără aprobarea Poporului Român, prin Referendum Național, a fost vândută, pretins la licitație, exploatarea minieră CUPRU MIN Abrud, împreună cu cel mai mare zăcământ de cupru, aur, argint, uraniu și metale rare de la Roșia Poieni, situat lângă cel mai mare zăcământ de aur și argint din lume, de la Roșia Montană. În timpul Regimului Ceaușescu, Poporul Român a pregătit exploatarea de la Roșia Poieni din 1978, iar producția de cupru a început în 1983. Capacitatea anuală estimată a acestei exploatări este de 9-15 milioane tone de minereu. Zăcământul de la Roșia Poieni este evaluat la peste 1,5 miliarde tone, având un conținut mediu de 0,4% cupru/tonă, ceea ce înseamnă aproximativ 6 milioane tone de cupru, peste 100 tone de aur, și cantități semnificative de uraniu, molibden, germaniu și stronțiu. În prezent, prețul cuprului pe piață este de 8.400 dolari S.U.A./tonă, cu tendința de creștere.
Astfel, doar cuprul din Roșia Poieni valorează în jur de 50 miliarde euro. La momentul vânzării S.C. CUPRU MIN Abrud S.A., firma deținea un stoc de concentrat minier pregătit pentru livrare, evaluat la peste 450 milioane euro. Statul Român, prin Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, deținea 100% din acțiuni. Această exploatare era profitabilă, oferind 400 de locuri de muncă. La Roșia Poieni se află cea mai mare exploatare minieră de suprafață din Europa. După ce Poporul Român a investit sume considerabile în dezvoltarea exploatării, Regimul Băsescu-Isărescu-Boc-Ungureanu a pregătit vânzarea zăcământului de la Roșia Poieni la cererea F.M.I. În loc ca Guvernul Ungureanu să inițieze licitația de la o valoare corectă de cel puțin 53 miliarde euro, s-a început de la suma derizorie de 60 milioane euro.
Guvernanții s-au declarat mulțumiți că au obținut, de la o firmă multinațională din Toronto, Canada, suma de 200,77 milioane euro, adică mai puțin de jumătate din valoarea stocului de concentrat minier. Societatea CUPRU MIN Abrud este un obiectiv de interes național, incluzându-se în categoria obiectivelor strategice ale României. Vânzarea acestei firme a afectat grav securitatea națională și bunăstarea Poporului Român. Licitația a fost câștigată de compania canadiană Roman Cooper Corp, despre care se știe că nu are experiență în exploatarea cuprului.
Se pare că firma canadiană nu a mai exploatat cupru anterior și nu dispune de experiența necesară. Guvernul Ungureanu nu a oferit detalii în acest sens. Acționarul principal la câștigarea licitației pentru Roșia Poieni este omul de afaceri canadian Stephen Roman, fost vicepreședinte al firmei Gabriel Resources, care a obținut, prin metode controversate, drepturile de exploatare de la Roșia Montană. Perimetrele minelor de la Roșia Montană și Roșia Poieni sunt adiacente, având bogății subterane extrem de valoroase. Acești investitori, împreună cu sprijinul unor persoane influente din stat, au reușit să obțină zăcămintele valoroase ale Poporului Român, profitând de corupție.
Jefuirea resurselor naturale ale României a fost orchestrată de organisme financiare internaționale. Traian Băsescu, atunci ministru al Transporturilor, a fost negociator-șef cu Banca Mondială. În timpul Regimului Emil Constantinescu, Banca Mondială a solicitat închiderea minelor și privatizarea uzinelor de prelucrare, ceea ce s-a și întâmplat. Ulterior, F.M.I. a cerut Regimului Băsescu-Tăriceanu să privatizeze exploatările de la Roșia Poieni și Moldova Nouă. Guvernul Tăriceanu a aprobat strategia de privatizare a S.C. CUPRU MIN S.A. Abrud, modificată ulterior în anii 2008. Condițiile pentru privatizare s-au conturat în timpul Regimului Băsescu-Boc-Ungureanu, sub presiunea F.M.I. de a vinde, până în aprilie 2012, zăcământul de la Roșia Poieni la prețuri extrem de mici. Pe un fond premeditat, uzinele de prelucrare au fost închise, iar în contractele pentru Roșia Montană și Roșia Poieni s-a stipulat că întreg concentratul minier va fi exportat pentru procesare în străinătate, fără accesul autorităților române la datele referitoare la resursele extrase. Reprezentanții Guvernului Ungureanu afirmă că au negociat cu investitorul o redevență de 4-6%, în condițiile în care în alte țări aceasta depășește 80%. Acest lucru sugerează un alt jaf considerabil, comparabil cu cel de la Roșia Montană, care ar putea cauza un dezastru ecologic major.
Concluzii:
Asasinii economici și politicienii străini, împreună cu complicitățile din România, s-au implicat in actiuni specifice infracțiunilor de spionaj, subminare a economiei naționale și altele.
Pierderea locurilor de muncă (400 de locuri) și riscurile pentru securitatea economică națională. Prin privatizarea resurselor, se argumentează că s-au creat condiții pentru corupție și pentru exploatarea resurselor de către entități externe, ceea ce afectează economia națională.
Complicitatea dintre partidele de guvernare (P.D.L., U.N.P.R., U.D.M.R.) și opoziție (P.S.D., P.N.L.) în privința vânzărilor de resurse, reprezinta o formă de trădare față de poporul român.
Bănca Mondiala și Fondul Monetar Internațional au dictat politicile economice ale României. Aceste instituții financiare au avut un rol decisiv în promovarea privatizărilor, chiar și în condiții nefavorabile pentru România.
