României i-a fost interzis, timp de 20 de ani, să achiziționeze la rezerva de stat hrană care să ajungă populației mai mult de 3 săptămâni. Prevederea a fost inclusă într-un acord de împrumut cu americanii de la Banca Mondială, din 1997, care, în plus, ne-au obligat să lichidăm toate societățile agricole din țară, lăsând țara la mâna importurilor și a traderilor.
În ultimii 25 de ani, România a avut alimente în rezerva de stat care ar fi ajuns populației, în caz de necesitate, pentru doar 3 săptămâni. Prima încercare de a majora achiziția de grâu la rezerva de stat a fost făcută în 2018, de către Petre Daea, însă nu a avut succes. Mai insistent s-a dovedit însă Adrian Chesnoiu, care, în decembrie 2021, când era ministru al Agriculturii, a reluat demersurile.
Acesta a reușit să afle că motivul pentru care nu reușeam să cumpărăm hrană la rezerva de stat era o interdicție instituită de americanii de la Banca Mondială, trecută într-un acord de împrumut semnat în 1997.
”Eu am cerut explicații, să văd de ce nu se poate. Mi s-a spus că există Ordonanța 13 din 1997 care ne interzice acest lucru. Am solicitat actul normativ, l-am studiat și am constatat că este cel mai mare atentat la siguranța națională a României, din punct de vedere al agriculturii, comis pe timpul guvernării CDR, cu Victor Ciorbea premier. Să vedeți cât de mult a afectat România această Ordonanță 13.
România s-a împrumutat în 1997 de 350 milioane de dolari de la Banca Mondială cu niște obligații halucinante, ca să vedeți ce a putut să scrie un guvern în funcție pentru țara asta.
Pentru acest împrumut, România s-a obligat să nu mărească rezerva de stat mai mult de 350.000 de tone de cereale, însemna consumul României pe 3 săptămâni, să privatizeze sau să lichideze 1.600 de societăți agricole de producție, 150 de societăți de producție din piscicultură și acvacultură, Comcerealul și Semromul, și toată lumea mă întreabă azi de ce cumpărăm semințe de la companii străine. Păi din 1997 facem asta, că ne-am angajat, ca stat, să lichidăm sau să privatizăm structuri de importanță strategică națională”, ne-a declarat deputatul Adrian Chesnoiu, fostul ministru al Agriculturii.
5 ani pierduți. Și încă mai numărăm
Culmea este că nici măcar nu era nevoie să se schimbe Ordonanța 13/1997, pentru că împrumutul de la Banca Mondială a fost rambursat în 2017, ceea ce face ca acel act normativ să fie caduc. ”Am demarat în decembrie inițiativa de modificare a Legii rezervelor de stat, m-am luptat 6 luni ca să o elaborez și am reușit să obțin o majorare a rezervei de stat, nu numai la grâu, dar și la celelalte produse alimentare, astfel încât să ajungă pentru doi ani, ca și în celelalte țări europene.
Știu că urma, în iunie, când am plecat de la minister, să fie adoptată de Guvern”, ne-a precizat deputatul Adrian Chesnoiu. În Monitorul Oficial a apărut însă, în iunie, doar o ordonanță cu modificări legate de golirea rezervelor de stat, în contextul ajutoarelor trimise Ucrainei, și prevedea doar completarea stocurilor și posibilitatea unor achiziții de urgență. În rest, Guvernul nu s-a sinchisit să achiziționeze grâu la rezerva de stat, lăsând și fermierii la mâna traderilor de cereale, care le-au oferit prețuri care nu acopereau nici costurile de producție.
Începutul sfârșitului.
În acordul de împrumut cu Banca Mondială, România a fost obligată să elimine toate subvențiile la îngrășăminte, să reducă cu cel puțin 25% subvențiile la semințe, să lichideze sau să privatizeze Unisem și Semrom, 20 de societăți comerciale ale ANPA (Agenţia Naţională pentru Produsele Agricole), 44 de societăţi Comcereal, 1.500 societăţi de stat, 82 foste societăţi prestatoare de servicii agricole și cel puţin 100 foste ferme de stat. Mai mult, România a fost obligată de către Banca Mondială să privatizeze sau să lichideze toate fermele de creştere a porcinelor şi păsărilor aparţinând statului.
De precizat că, astăzi, niciunul dintre silozurile de cereale de pe teritoriul țării nu mai aparține României și, în mod întâmplător sau nu, acestea sunt deținute de fondurile de investiții americane.