Partea I
În urmă cu câteva zile, pe pagina Dvs. oficială de Facebook, amestecând nepermis militarii cu procurorii, cu judecătorii, cu diplomații, cu funcționarii parlamentari, cu angajații Curții de Conturi și “cu alte categorii de salariați”, într-o postare de câteva rânduri despre inechități, angajamente și PNRR, ne oferiți perspectiva și intențiile Dvs. și ale Coaliției de guvernare pe subiectul atât de dezbătut al “pensiilor speciale”.
A vorbi astăzi despre pensiile de serviciu ale militarilor, fără a le alătura tot felul de epitete jignitoare, este un demers dificil, întâmpinat cel mai frecvent cu replica ”Îți aperi pensia nesimțită” și asociat unei opacități absolute la orice argument. Dar asta nu ar trebui să conteze pentru dumneavoastră, domnule prim-ministru Ciucă, cu atât mai mult cu cât sunteți general în rezervă.
A vorbi astăzi despre inoportunitatea alinierii vârstei de pensionare a militarilor cu a tuturor celorlalți angajați din România, poate fi un demers dificil, dar asta nu ar trebui să conteze pentru dumneavoastră, domnule prim-ministru Ciucă, cu atât mai mult cu cât sunteți general în rezervă.
A vorbi astăzi despre ce face ca această profesie să fie fundamental diferită de toate celelalte, poate fi un demers dificil pentru majoritatea politicienilor, dar nu ar trebui să fie pentru dumneavoastră, domnule prim-ministru Ciucă, pentru că deși sunteți președintele PNL, sunteți și general în rezervă, și aveți în spate 30 ani de carieră militară.
Ar trebui, domnule Ciucă, general în rezervă, ca individ care ați depus jurământul de a apăra România, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a acesteia, atât ca militar ”chiar cu prețul vieții”, cât și ca ministru sau prim-ministru al României, să înțelegeți relevanța și importanța unui sistem național de apărare, securitate și ordine publică puternic, eficient și competent, de natură a face față provocărilor actuale. Sunt convins că știți, la fel de bine ca și mine că, în pofida celor repetate papagalicește de ani de zile de politicieni și de tot felul de analiști militari cum că ”Ne apără NATO”, în realitate, pentru că și România este NATO, prima obligație este să ne apărăm noi pe noi, abia apoi așteptând ajutorul celorlalți.
Știți, la fel de bine ca și mine, că niciun partener nu apreciază și nu respectă o țară care stă cu mâna întinsă și nu aduce nicio plusvaloare la masa comună. Și mai știți că niciun politician român, oricât de dibaci, de diplomat și de orgolios ar fi (fost) el, nu a contribuit nici cu o zecime la poziția de astăzi a României în cadrul NATO, meritul fiind aproape în totalitate atribuibil militarilor români și instituțiilor din sistemul de apărare, securitate și ordine publică.
Faptul că România este astăzi nu doar un partener respectat, ci și un furnizor de securitate, dar mai ales o țară sigură, în care cetățeanul nu trăiește cu teama de atacuri teroriste, nu se datorează nici președinților, nici premierilor, nici miniștrilor, nici directorilor de servicii, ci fiecărui cadru militar în parte, fiecărui militar și fiecărui polițist care și-au îndeplinit zi de zi misiunile încredințate.
De câteva ori pe an, de ziua Armatei, sau a SIE, SRI, MAI, STS, SPP, a drapelului, rezervistului militar sau a diferitelor categorii de arme, politicienii se întrec în cuvinte de felicitare sforăitoare, prin care își exprimă recunoștința față de profesionalismul și sacrificiul militarului român. De câte ori misiunile de luptă în teatre de conflict s-au soldat cu sacrificiul militarilor români, televiziunile au avut Breaking-news – uri, politicienii s-au îngrămădit să aștepte trupurile neînsuflețite ale colegilor noștri la aeroport, cu aceleași texte sforăitoare de apreciere.
În restul timpului, 360 zile pe an, militarii sunt cei cu ”pensii nesimțite” sau cei cu ”ciuma pensiilor speciale”, deși acum 20 ani, când dumneavoastră erați alături de camarazii dvs. în Irak și Afganistan, combatanți în război, iar eu și colegii mei desfășuram operațiuni comune cu partenerii în condiții la fel de riscante, pentru a-i convinge pe aliați că România nu doar că merită să intre în NATO, ci că poate fi un mare atu pentru Alianță, domnii Drulă și Ciolacu, cei ce nu contenesc să ne jignească, erau unul ocupat cu studii și făcut bani prin Canada, iar altul cu mersul la vânătoare, alături de Omar Hayssam.
Doar că dumneavoastră, deși premier, șef de partid, dar, mai ales, general în rezervă, nu v-ați găsit resursele pentru a le explica ce înseamnă cariera militară, de ce au militarii pensii de serviciu și de ce nici unul, nici altul nu sunt în postura de a-i jigni, indiferent de obiectivele lor electorale.
Înțeleg preocuparea unora pentru existența pensiilor de serviciu. Ar fi și greu să fie altfel, după ce, de aproape 15 ani, politicieni populiști și dornici de putere, repetând la infinit aceeași teză, au reușit să transforme militarul în rezervă în inamicul public numărul 1, cel care primește mai mult decât pensionarul ”contributor”.
Și totuși, nu vorbește nimeni despre ce înseamnă profesia asta, ce restricții implică, ce riscuri implică, ce rigori implică. Niciun politician nu s-a revoltat atunci când militarii au fost plasați, pe grila de salarizare, în treimea inferioară, niciun politician nu s-a revoltat atunci când militarilor li s-au tăiat sporuri, niciun politician nu s-a revoltat când, în timpul stării de urgență, au fost înăsprite restricțiile și suspendate drepturile militarilor, niciun politician nu a citit Statutul Cadrelor Militare pentru a înțelege ce presupune această profesie.
Nu, politicienii români se duc să viziteze și să mulțumească celor 5000 de militari străini dislocați în România, dar ignoră, de 30 ani, unitățile în care se pregătesc, pentru a apăra România, militarii români.
Va urma.