Asasinii economici în România: O privire mai amplă asupra influenței corporațiilor și a exploatării resurselor naturale.
Cine sunt asasinii economici (A.E.)?
Asasinii economici reprezintă o categorie de specialiști financiari și economici care, sub pretextul dezvoltării economice, deturnează resursele financiare ale statelor în favoarea unor interese multinaționale și corporatiste. Acești indivizi manipulează guvernele și opinia publică, atrăgând bani de la instituții internaționale, precum Banca Mondială sau USAID, către conturile unor mari corporații și familii influente care controlează resursele naturale ale planetei.
Procesul este aparent simplu: sub umbrela ajutorului financiar și dezvoltării, aceste corporații propun proiecte de anvergură, cum ar fi parcuri industriale, centrale energetice, aeroporturi și infrastructură, cu condiția ca toate acestea să fie realizate de companii americane mari.
În mod paradoxal, banii alocați pentru aceste proiecte rareori părăsesc Statele Unite, fiind redirecționați direct către conturile unor firme prestatoare din New York, Houston sau San Francisco. Corporațiile americane implicate în proiecte de infrastructură și inginerie devin astfel fabulos de bogate, construind treptat un imperiu global economic, denumit „corporatocrație”.
Cum funcționează strategia corporatocrației?
Asasinii economici își bazează influența pe promisiuni de dezvoltare și prosperitate, dar scopul real este acapararea resurselor și controlul asupra economiilor naționale. În cazul României, un exemplu notabil este cel al companiei Bechtel, care a fost implicată în construcția autostrăzii Transilvania.
În ciuda promisiunilor de modernizare a infrastructurii și creșterea economiei, Bechtel a construit doar 52 de kilometri din autostradă, a încasat 1,3 miliarde de euro și a părăsit proiectul, lăsând România cu o infrastructură neterminată și o datorie uriașă.
Acest tip de practică nu este unic României. Bechtel a desfășurat activități similare și în alte colțuri ale lumii, cum ar fi Bolivia, unde a fost implicată în privatizarea sistemului de apă. În multe cazuri, compania nu și-a respectat obligațiile, dar a obținut sume enorme, fără să fie trasă la răspundere, demonstrând influența și imunitatea de care se bucură multe dintre aceste corporații.
Chevron: Un exemplu emblematic al practicilor corporatiste.
Un alt exemplu notabil de corporatocrație este Chevron, una dintre cele mai mari companii energetice din lume. În Ecuador, Chevron a fost acuzată de distrugerea mediului prin poluarea masivă a terenurilor și a surselor de apă din regiunea Amazoniană.
Exploatările petroliere au lăsat în urmă un dezastru ecologic, afectând sănătatea și mijloacele de trai ale localnicilor, dar Chevron a refuzat să ia măsuri pentru remedierea situației sau pentru ecologizarea terenurilor. În ciuda hotărârilor judecătorești care obligau compania să plătească despăgubiri, Chevron a sfidat sistemul legal, continuând să ignore consecințele acțiunilor sale.
Această situație este emblematică pentru modul în care corporațiile, precum Chevron, acționează la nivel global: exploatează resursele naturale ale țărilor în curs de dezvoltare, lasă în urmă dezastru și profită de slăbiciunea sau corupția guvernelor locale pentru a evita responsabilitatea. Chevron a fost implicată în numeroase scandaluri de mediu și a fost adesea acuzată că se comportă ca o organizație mafiotă, care își exercită influența și puterea fără a respecta normele etice sau legale.
România și pericolul exploatării resurselor naturale.
România se confruntă cu o situație similară în fața corporațiilor străine, precum Chevron, care au interes în exploatarea resurselor naturale. În ultimii ani, țara a fost expusă unor campanii intense de lobby din partea companiilor energetice pentru exploatarea gazelor de șist și a altor resurse naturale valoroase.
Însă, istoria recentă ne arată că astfel de proiecte rareori aduc beneficii reale pentru populația locală. Exploatările resurselor se fac adesea cu costuri mari pentru mediu, sănătatea oamenilor și economia pe termen lung, în timp ce profiturile ajung în buzunarele corporațiilor.
Un exemplu este cel de la Roșia Montana Gold Corporation, unde o companie junior și-a asigurat 80% din acțiunile proiectului minier, lăsând statul român cu doar 20%. Acest tip de parteneriate dezechilibrate reprezintă o vânzare aproape gratuită a resurselor țării, în beneficiul unei corporații care își asumă controlul asupra exploatării resurselor naționale.
Soluții pentru un viitor sustenabil.
În fața acestor provocări, românii trebuie să adopte o strategie de dezvoltare durabilă, care să pună accentul pe protejarea mediului și pe valorificarea resurselor interne într-un mod echitabil. În loc să facă jocul corporațiilor străine care vin să extragă resursele fără a lăsa beneficii reale, România ar trebui să își concentreze eforturile pe dezvoltarea sectorului turistic și a agriculturii ecologice.
Țara are un potențial extraordinar în domenii precum tehnologia informației, construcția de mașini electrice și nave, dar și în producția agricolă de înaltă calitate. Aceste industrii pot aduce un echilibru economic și o prosperitate pe termen lung, fără a compromite mediul înconjurător.
În același timp, România trebuie să fie foarte atentă la modul în care negociază contractele cu corporațiile străine. Contractele prost negociate, precum cel cu Bechtel, au lăsat țara cu datorii și proiecte neterminate. În cazul exploatării resurselor naturale, este esențial ca statul român să impună condiții clare și să protejeze interesul național, astfel încât să beneficieze de pe urma acestor activități.
Concluzie: Sfârșitul corporatocrației și trezirea conștiinței globale.
Pe termen lung, puterea corporațiilor, așa cum o cunoaștem astăzi, va scădea. Lăcomia care a dus la distrugerea mediului și exploatarea resurselor va fi înlocuită de un tip de capitalism mai echitabil, bazat pe afaceri mici, locale și pe responsabilitate socială.
Oamenii încep să conștientizeze amploarea distrugerilor cauzate de aceste corporații și cer o schimbare. Revoluția conștiințelor, care se conturează acum, va fi mai mare decât revoluția industrială și va transforma radical modul în care economia globală funcționează.
