Partea I
Considerente de ordin general.
România, după 35 de ani de post-comunism, se află într-un punct critic al existenței sale. În această perioadă, cei care au condus și continuă să conducă țara au dovedit, în permanenta, disponibilitate de a renunța la resurse, valori și principii fundamentale, totul în schimbul păstrării puterii. Aceste decizii, adesea lipsite de viziune, au dus la crearea unui stat aflat în pragul falimentului generalizat, care supraviețuiește prin împrumuturi și se confruntă cu un colaps iminent, anticipabil matematic. Discrepanțele dintre sărăcie și bogăție s-au adâncit la un nivel alarmant, polarizând societatea și creând tensiuni sociale majore.
În prezent, România este un stat complet subordonat, lipsit de forță și autoritatea necesară pentru a influența evenimentele internaționale. Problemele demografice grave, nivelul ridicat de analfabetism și degradarea educației au transformat țara într-un teritoriu fără identitate solidă, o destinație mai degrabă tranzitorie decât un actor politic relevant. Sistemul educațional a fost subminat, iar conceptul de școală a muncii a fost abandonat, lăsând loc unui declin profesional îngrijorator.
Totodată, țara a devenit un punct de referință negativ pe harta infracțiunii organizate: traficul de persoane, jefuirea patrimoniului cultural și exploatarea pădurilor sunt doar câteva exemple. Mai mult, deșeurile toxice și activitățile ilegale au transformat România într-un spatiu de interes pentru crima organizata.
Lipsa suveranității reale face ca România să fie incapabilă să lupte eficient împotriva corupției interne. Deși retorica oficială promovează alianțe și parteneriate strategice, realitatea arată că un stat puternic (un aliat formal, si la propriu, si la figurat) nu va prioritiza salvarea unui stat complet subordonat într-o situație limită, ci mai degrabă vor dispune de acesta în functie de interesele asa-zisului aliat..
În ultimii 35 de ani, România a pierdut din relevanța sa istorică, absentează de la marile dezbateri globale și a renunțat la rolul său pe scena diplomației internaționale. Este esențial ca țara să fie reconstruită printr-un proiect național care să definească rolul României în competiția mondială a secolului XXI și să creeze condiții pentru locuri de muncă sigure și bine plătite. Sistemul de sănătate ar trebui să fie centrat pe grija față de oameni, nu pe profitul companiilor farmaceutice sau al asigurărilor private.
În România nu se mai studiază şi nu se mai citesc cărţi. De altfel, se vând cu 85% mai puţine cărţi decât în urmă cu 35 de ani. Aceasta este cauza prin care populaţia poate fi manipulată prin lozinci şi devize propagandistice extravagante, golite de adevăr şi conţinut.
Limba română este, pur şi simplu, masacrată, parcă a devenit o limbă străină, stricarea ei este promovată din plin de la cele mai înalte tribune.
Cât despre puterea “democraţiei directe” care îi entuziasmează pe tinerii de pe Facebook, în mare parte este o iluzie. Ea există în spaţiul virtual, dar este foarte greu de transpus în realitate, în cadrul actualului sistem neoliberal.
Va urma.
