Partea I
Atacul asupra conductelor Nord Stream, din septembrie 2022, a fost șocant, pagubele enorme, iar consecințele geopolitice sunt încă resimțite puternic, la aproape doi ani de la incident. Nord Stream 1, conducta de 1200 de kilometri a servit drept instrument cheie de livrare pentru giganții energetici ruși către cumpărătorii din Germania. Berlinul a stârnit furia aliaților când a decis construcția Nord Stream 2, un al doilea sistem subacvatic menit să asigure transportul a încă 55 de miliarde de metri cubi de gaz pe an.
O serie de explozii subacvatice produse pe 26 septembrie 2022 a secționat conductele, deja scoase din uz ca urmare a tensiunilor dintre Berlin și Moscova provocate de invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia. Doi ani mai târziu, niciun suspect nu a fost arestat și nu este pe deplin clar cine s-a aflat în spatele sabotajului.
După aproape doi ani, cauza unuia dintre cele mai mari sabotaje industriale – exploziile de la gazoductul ruso-german Nord Stream, pe 27 septembrie 2022 – rămâne la nivelul speculațiilor. Suspecții principali sunt:
- CIA – așa cum susține jurnalistul Seymour Hersh, pe baza celor aflate de la sursele sale din serviciile secrete americane;
- Rusia – așa cum a susținut inițial mare parte din presa occidentală de mainstream, care a repetat frecvent că ideea implicării SUA este indusă de propaganda rusă;
- Ucraina – așa cum susține tot presa occidentală de mainstream, care a renunțat brusc la teza anterioară și a îmbrățișat pista oferita de procurorii germani care investighează cazul.
Varianta implicarii americane in sabotarea gazoductului
Exploziile care au distrus conductele Nord Stream, transportau gazul rusesc ieftin catre Germania, fiind trimise, ulterior, catre Europa de Vest, bineinteles, dupa ce autoritatile de la Berlin le suprataxau, luandu-si „partea leului”, aspect care a condus, in timp, la pozitionarea acestui stat in fruntea economiei europene. Astazi, in lipsa gazului ieftin rusesc, dezvoltarea economiei germane asa cum ne-a obisnuit, se afla sub „zodia Racului”, doi pasi inainte si unul inapoi.
Prin octombrie 2022, investigatorii suedezi arătau că primele indicii legate de exploziile care distruseseră conductele din Marea Baltică duceau spre un sabotaj.
In acest sens, celebrul jurnalist de investigaţii, Seymour Hersh, dezvăluie implicarea americana, respectiv organizarea, finantarea si executarea sabotajului de catre scafandrii marinei S.U.A.
O scurta divagatie pentru a stabili cine este Seymour Hersh.
Celebrul ziarist are antecendente celebre privind anchetele „explozive” şi a câştigat pentru prima dată recunoaşterea în 1969, cand a dezvăluit masacrele din My Lai şi muşamalizarea lor în timpul războiului din Vietnam, primind în 1970 Premiul Pulitzer.
În acel an Hersh a descoperit si afacerea Watergate, pentru The New York Times, şi a dezvăluit bombardamentul clandestin al Cambodgiei.
În 2004, el a raportat despre maltratarea de către armata americană a deţinuţilor din închisoarea Abu Ghraib.
De asemenea, Hersh a acuzat administraţia Obama că a minţit cu privire la evenimentele din jurul morţii lui Osama bin Laden şi a contestat afirmaţia că regimul Assad a folosit arme chimice asupra civililor în războiul civil sirian. Ambele afirmaţii au stârnit controverse, potrivit Wikipedia.
Descrierea actiunii americane de sabotaj
Hersh afirmă că, în iunie 2022, scafandrii US Navy, care operau sub acoperirea unui mijloc larg mediatizat, respectiv exerciţiul de vară NATO, cunoscut sub numele de BALTOPS 22, au plantat explozivii declanşaţi de la distanţă, care, trei luni mai târziu, au distrus trei dintre cele patru conducte Nord Stream, potrivit unor surse consultate de acesta.
Două dintre conducte, care erau cunoscute în mod colectiv sub numele de Nord Stream 1, furnizau Germaniei şi unei mari părţi a Europei de Vest gaz natural rusesc ieftin de mai bine de un deceniu. O a doua pereche de conducte, numită Nord Stream 2, fusese construită, dar nu era încă operaţionala. Administraţia Biden a văzut conductele ca o oportunitate a liderului de la Kremlin, pentru a folosi gazele naturale in scopul realizarii ambiţiilor sale politice şi teritoriale.
De menţionat că autorităţile americane neagă în acest moment implicarea SUA. Solicitată pentru declaraţii, Adrienne Watson, purtătorul de cuvânt al Casei Albe, a spus, într-un e-mail, că ancheta jurnalistică reprezintă „o ficţiune falsă şi completă”, iar Tammy Thorp, purtător de cuvânt al CIA, a subliniat că „această afirmaţie este complet falsă”.
Hersh oferă detalii importante privind participanţii la misiune. E vorba de absolvenţii şcolii de scufundări şi operaţiuni de salvare a centrului US Navy din Panama City. Scafandrii erau angajaţi ai Marinei SUA şi nu membri ai Comandamentului pentru Operaţiuni Speciale din America, ale căror operaţiuni speciale trebuie raportate Congresului şi informate în prealabil conducerilor Senatului şi Camerei Reprezentantilor.
În acest fel, administraţia Biden a făcut tot posibilul pentru a evita scurgerile de informaţii, planificarea operaţiunii având loc la sfârşitul anului 2021 şi în primele luni ale lui 2022.
Hersh afirmă că Washinghtonul se temea că, atât timp cât Europa rămânea dependentă de conductele pentru gaze naturale ieftine, ţări precum Germania vor fi reticente să furnizeze Ucrainei banii şi armele de care avea nevoie pentru a învinge Rusia.
Dupa discutii interminabile privina modalitatea finala de actiune, in final s-a elaborat un plan pentru o operaţiune care să folosească scafandri, in vederea plantarii de dispozitive explozive si a declanşarii unei explozii, de-a lungul conductei. CIA a susţinut că orice ar fi făcut, va trebui să fie ascuns.
Se mai făcuse ceva asemănător în 1971, când comunitatea de informaţii americane a aflat din surse încă nedezvăluite, că două unităţi importante ale Marinei Ruse comunicau printr-un cablu submarin îngropat în Marea Ohotsk, pe coasta Orientului Îndepărtat a Rusiei. Folosindu-se tot scafandrii Marinei, submarine modificate şi un vehicul de salvare de adâncime, s-a reuşit, după multe încercări şi erori, localizarea cablului rusesc. Scafandrii au plantat pe cablu un dispozitiv de ascultare sofisticat care a interceptat cu succes traficul rusesc.
Pe 7 februarie, cu mai puţin de trei săptămâni înainte de aparent inevitabila invazie rusă a Ucrainei, Biden s-a întâlnit în biroul său de la Casa Albă cu cancelarul german Olaf Scholz, care, după o oarecare ezitare, era acum ferm cu decizia americană, spune Hersh. La conferinţa de presă care a urmat, Biden a spus sfidător: „Dacă Rusia invadează… nu va mai există un Nord Stream 2.Îi vom pune capăt.”
Planul de a arunca în aer Nord Stream 1 şi 2 a fost brusc retrogradat de la o operaţiune ascunsă care impunea informarea Congresului, la una care a fost considerată o operaţiune de informaţii extrem de secreta, cu sprijin militar american. Iar în acest caz nu mai există o cerinţă legală de a raporta operaţiunea Congresului.
Cum a fost executată operaţiunea
Norvegia a fost considerată locul perfect pentru a demara acţiunea, în ultimii ani de criză Est-Vest armata americană extinzându-şi foarte mult prezenţa în ţara a cărei graniţă de vest se întinde pe 1.400 de mile de-a lungul Oceanului Atlantic de Nord şi se îmbină deasupra Cercului Arctic cu Rusia.
Investiţiile americane includeau şi un radar cu deschidere avansată în nord, care a fost capabil să pătrundă adânc în teritoriul rusesc, în care comunitatea de informaţii americana a pierdut accesul la o serie de site-uri de ascultare pe distanţa lungă. În plus, o bază de submarine americana, recent renovată, care a fost în construcţie de ani de zile, devenise operaţională şi mai multe submarine americane puteau să lucreze îndeaproape cu colegii lor norvegieni.
Să nu uităm de comandantul suprem al NATO, Jens Stoltenberg, care a servit ca prim-ministru al Norvegiei timp de opt ani, înainte de a se muta la înaltul său post NATO, cu sprijinul american, în 2014.
Marina norvegiană a găsit rapid locul potrivit, spune Hersh, în apele puţin adânci ale Mării Baltice, la câteva mile de insula Bornholm din Danemarca.
Conductele se aflau acolo la o milă una de cealaltă, de-a lungul unui fund al mării care avea doar 260 de picioare adâncime. Bornholm avea şi avantajul că nu existau curenţi majori care ar fi îngreunat sarcina de scufundare.
În acest moment, grupul de scufundări din Panama City a intrat în joc.
Marina rusă era însă cunoscută că posedă tehnologie de supraveghere capabilă să detecteze şi să declanşeze mine subacvatice. Dispozitivele explozive americane trebuia să fie camuflate într-un mod care să le facă să pară sistemului rus ca parte a fundalului natural – ceva ce necesita adaptarea la salinitatea specifică a apei. Norvegienii au avut o soluţie.
În fiecare iunie, în ultimii 21 de ani, flota a şasea americană, a cărei navă amiral are sediul în Gaeta, Italia, la sud de Roma, a sponsorizat un exerciţiu important NATO în Marea Baltică, care a implicat zeci de nave aliate din întreaga regiune. Actualul exerciţiu, desfăşurat în iunie, ar fi cunoscut sub numele de Baltic Operations 22 sau BALTOPS 22.
Norvegienii au spus că aceasta ar fi acoperirea ideală pentru plantarea minelor. A fost atât un exerciţiu util, cât şi o acoperire ingenioasă pentru plantarea explozibililor pe conducte.
Pe 26 septembrie 2022, un avion de supraveghere P8 al Marinei Norvegiene a efectuat un zbor aparent de rutină şi a aruncat o geamandură sonar.
Semnalul s-a răspândit sub apă, iniţial către Nord Stream 2 şi apoi către Nord Stream 1. Câteva ore mai târziu, explozivii de mare putere au fost declanşaţi şi trei dintre cele patru conducte au fost scoase din funcţiune. În câteva minute, bule de gaz metan care au rămas în conductele închise au putut fi văzute răspândindu-se pe suprafaţa apei şi lumea a aflat că ceva ireversibil a avut loc.
Imediat după aruncarea in aer a conductei, presa americană a tratat-o ca pe un mister nerezolvat. Rusia a fost citată în mod repetat ca un probabil vinovat, pe baza unor scurgeri de informaţii calculate de la Casă Albă – dar fără a stabili vreodată un motiv clar, pentru a stabili un astfel de act de autosabotaj, dincolo de simpla răzbunare.
Niciun ziar american important nu a săpat în ameninţările anterioare la adresa conductelor, făcute de Biden şi subsecretarul de stat Nuland – aceeasi Victoria Nuland care a participat la actiunile antistatale din Ucraina anului 2014, respectiv protestele proeuropene din Ucraina, cunoscute si sub denumirea de EuroMaidan, si care au costat SUA apoximativ 5 miliarde de dolari, potrivit afirmatiilor subsecretarului de stat american pentru afaceri politice.
Ce mai poate fi spus în final? Norvegia, dincolo de subordonarea pe linie de NATO, avea interesul să îşi vândă propriile gaze mai bine, iar distrugerea conductelor NS îi pică bine. Iar Germania, după distrugerea conductelor şi cu o nouă dependenţă creată (de gazele lichefiate americane), a devenit tot mai puţin reticentă în a trimite armament greu Ucrainei, totul culminând recent cu tancurile Leopard sau „sicriele pe senile”.
