Elitele din jurul lui Putin mai influente și mai puternice decât oligarhii
Partea a II a
Scurta recapitulare
Foști și actuali lideri de top din serviciile de securitate de la Moscova, inclusiv directori ai marilor companii de stat rusești – majoritatea cu un trecut în KGB și FSB – fac parte dintr-un cerc restrâns în jurul președintei Vladimir Putin. Acești indivizi, adesea numiți „silovarhi”, sunt considerați cei care asigură influența majoră asupra conducerii de la Kremlin, depășind-o pe cea a oligarhilor, după cum susțin analiștii occidentali. „Silovarhi” sunt elementele centrale ale administrației Putin, având un rol esențial în gestionarea afacerilor interne și externe ale regimului, consolidându-și influența pe intreg teritoriul Rusiei, si nu numai.
Partea a II a
Pe lista lui Treisman a celor considerați silovarhi, datorită implicării lor anterioare sau actuale în forțele armate sau în serviciile de informații din Rusia, se mai află:
- Viktor Ivanov – fost președinte al Consiliului de Administrație pentru companiile Almaz-Antei și Aeroflot și fost director al serviciului federal rus de control al drogurilor. Ivanov a activat în KGB-ul sovietic și în continuatorul acestuia, FSB.
- Serghei Chemezov – director general al Rostec, este și el un fost spion. Chemezov a fost sancționat de SUA în 2014, din cauza rolului Rostec de furnizor pentru forțele ruse în timpul invadării Peninsulei Crimeea. Administrația de la Washington l-a sancționat acum din nou, de data aceasta împreună cu membrii familiei sale.
- Viktor Zubkov – președintele Consiliului de Sdministrație al Gazprom și fost prim-ministru. Un funcționar public de carieră.
- Serghei Ivanov – Putin l-a numit Reprezentant Prezidențial Special pentru Protecția Mediului, Ecologie și Transport. Ivanov este un fost ofițer de informații al KGB.
- Nikolai Tokarev – președintele companiei Transneft, fost agent KGB. Oligarhul și-a folosit poziția de la Transneft pentru a construi un imperiu de afaceri și imobiliar, care, se pare, include sponsorizarea unui palat extrem de elegant, despre care se spune că este folosit personal de către Putin. Tokarev a fost sancționat recent de SUA și UE.
- Mihail Fradkov – fost șef al Biroului de Informații Externe al Rusiei și fost prim-ministru, actual director al Institutului Rus de Studii Strategice și președinte al consiliului de administrație al Almaz-Antey. El a activat ca inginer translator pentru ambasada Uniunii Sovietice în India. Este acuzat de implementare directă a politicii criminale a conducerii de la Moscova.
- Rashid Nurgaliev – fost ministru de interne și secretar adjunct al Consiliului de Securitate. Nurgaliev este general de armată și a lucrat pentru FSB.
- Vladimir Kolokoltsev – ministru de interne și fost comisar de poliție la Moscova. Kolokoltsev este general-locotenent de poliție. Împreună cu alți silovarhi, membri ai Consiliului rus de Securitate Națională, a fost sancționat de Administrația Biden după invadarea Ucrainei.
- Viktor Cherkesov – director al serviciului federal antidrog, acesta are gradul de general-locotenent.
Mai puternici decât oligarhii
Experții occidentale care au cercetat acest grup concluzioneaza că influența și puterea silovarhilor sunt mult mai mari decât ale oligarhilor. Membrii acestuia controlează unele dintre cele mai mari companii de stat din Rusia, atât prin pozițiile de conducere pe care le dețin, cât și prin prezența lor constantă în consiliile de supraveghere ale acestor firme. Această poziție le oferă nu doar control economic, ci și o influență politică/
Treisman susține că silovarhii văd ca pe o misiune primordială rezolvarea problemelor generate de oligarhi, care include restabilirea respectului pentru lege și ordinea publică, consolidarea puterii prezidențiale și „curățarea” mass-media și partidelor politice de orice critică la adresa guvernului. Astfel, silovarhii au ca obiectiv întărirea regimului și eliminarea oricăror opoziții care ar putea afecta interesele statului rus.
Aceștia se considera apărători ai statului rus și susțin că detin un rol esential în apărarea și protejarea lor la nivel naționa. „Avand in vedre pozițiile pe care le ocupă, putem spune cu o mare încredere că au o influență considerabilă in interiorul statului rus și asupra întregului sistem în care activeaza ca unul dintre lideri.
Analistul a explicat că în cadrul sistemului construit de Putin, „ca proximitatea fate de el este esențial pentru oricine vrea să-si protejeze propriile interese ca membru al grupului silovarhilor.” Astfel, apropierea de președintele Putin este un factor cheie pentru a avea acces la puterea politică și economică în Rusia.
El a concluzionat, descriind silovarhii, ca fiind „în esență, un grup foarte restrâns, un cerc mic de luare a deciziilor aflat în jurul președintelui și care este în cele din urmă sursa puterii.”
Analiști considera că, deși, oligarhii ruși au fost principalii vizați de sancțiuni impuse de statele occidentale, figurile de elită din serviciile de securitate ale Rusiei au o influență mult mai mare si sunt mult mai puternice. În prezent, cei mai importanți oameni de afaceri din Rusia depind în mod direct de Kremlin pentru a-și menține profiturile, conform afirmațiilor lui Treisman. Deși sancțiunile impuse oligarhilor de către Occident erau menite să pună presiune pe Putin, Treisman subliniază că „niciunul dintre aceștia nu are puterea de a influența pe Putin”. În același sens, Bill Browder, liderul campaniei Magnitsky Global Justice, a adăugat că oligarhii nu au curajul să-l sfideze pe Putin, motiv pentru care trebuie să-i rămână loiali, chiar și atunci când sunt afectati de sancțiuni internaționale.
De la mijlocul anilor 2000, acei oligarhi care au supraviețuit au fost respectuoși față de Kremlin și au îndeplinit slujbe pentru Putin atunci când i-au fost solicitați – de exemplu, construind infrastructura pentru Jocurile Olimpice de la Soci.
În contrast, situația silovarhilor veterani, foști membri ai serviciilor de securitate sau ai armatei, este diferită. Aceștia joacă un rol important în politica și afacerile din Rusia. Silovarhii au la dispoziție rețele extinse de informatori, procurori și militari, pe care le pot folosi pentru a intimida sau chiar pentru a expropria rivalii de afaceri. Treisman afirmă că acest tip de putere este mult mai mare și diferit de cel al oligarhilor. De asemenea, el susține că, de-a lungul timpului, oligarhii au fost mult mai puțin influenți pe plan politic decât se presupunea în mod obișnuit, având mai puțin control asupra proceselor politice decât s-a crezut la început. Aceasta indică o dinamică de putere mult mai complexă, în care silovarhii, având acces direct la aparatul de stat, sunt mult mai influenți decât oligarhii din punct de vedere politic.
Spre deosebire de oligarhi, silovarhii sunt însă cei care formează coloana vertebrală a administrației președintelui Putin. Preluarea de către forțele de securitate a Consiliilor de Administrație din marile companii a ajuns, de altfel, să definească regimul actualului lider de la Kremlin.
In urma cu cativa ani, expertii occidentali afirmau ca politica occidentală față de Rusia va trebui să recunoască aceste realități legate de silovarhi. Cea mai promițătoare cale către o democrație autentică în Rusia implică cooptarea liderilor silovarhi în lumea afacerilor internaționale, a afirmat atunci Treisman. Bineînțeles, situatia e acum modificata radical. Orice apropiere de cercut elitelor de la Kremlin va trebui initiata doar după încheierea războiului cu Ucraina și ridicarea sancțiunilor internaționale împotriva Rusiei.
