Diana-Maria Bragaru:
Ca om, am foarte multe defecte. Iar cele mai mari defecte ale mele sunt memoria și atenția la detalii.
Îmi pare rău că nu găsesc, deocamdată, interviul televizat al lui Crin Antonescu. Interviu luat în direct, nu înregistrat. L-a „înghițit pământul”.
Dar asta nu înseamnă că informațiile nu mai există în dosarul de la Secu’, al lui Crin Antonescu, dosar care are numărul 2456sca/ DSS 01429.
Printr-o „coincidență”, DOSARUL ESTE… DE NEGĂSIT!
S-a „pierdut”.
Doar că încă există mărturiile „handlerilor” lui Antonescu. Și al celor turnați de el.
Eu nu am uitat și nu pot uita. După cum nu pot uita cine a fost designerul USL, cine l-a băgat pe Iohannis în PNL peste noapte, cine a propus sa ii fie acordată lui Werner o derogare, ca Iohannis sa intre pe listele PNL, deși nu îndeplinea condițiile necesare, nu avea vechimea necesară de membru liberal. Cine îl propune acum pe Antonescu drept potential candidat?! Hubert Thuma.
Bolojan, cel care a sărit instant în barca lasconiencei, spune ca nu are nimic împotrivă. Și totul e promovat prin televiziunea de partid, Digi24…
Haideți sa ne amintim împreună!
Crin Antonescu are un dosar în care este adunată toată „hărnicia” lui în munca de turnător.
Să vedem…
<< Așa cum se cunoaște din biografia lui, după absolvirea Facultății de Istorie-Filosofie, cu doi ani de repetenție, își începe activitatea ca profesor, mai exact în comuna Solești, din judetul Vaslui, ulterior în comuna Niculitel, din județul său natal, Tulcea. Pentru a merge la oraș, însă, a trebuit să facă pactul cu diavolul, fiind recrutat de Securitate.
Bineinteles ca, imediat dupa aceea, ca avantaj, se mută în Tulcea, la oraș, unde activeaza ca muzeograf. Numele său „de sursă” era PORUMBACU si aceasta sursa a predat Securitatii comuniste o serie de note informative, pentru care mai primea si bani. Practic, notele erau platite intr-un soi de „acord”, la bucata. Dat fiind faptul ca avea nevoie de bani, Antonescu a început să trimită cât mai multe note informative si cat mai „poetic” realizate, adica cuprinzand o serie de inventii si de nascociri, care nu aveau nimic de-a face cu realitatea, despre diversi oameni care erau in anturajul sau, prieteni sau dusmani.
Acest lucru il afirma chiar ofiterul al carui informator era…
„Motivat de bani – pentru fiecare nota informativa primea 300 de lei de pe vremea lui Ceausescu, in conditiile in care un salariu de profesor era cam de 2.000 de lei, deci era platit bine, Crin Antonescu a inceput sa imi furnizeze din ce in ce mai multe astfel de note informative, majoritatea, inventate, ca in literatura, la care pretindea ca se pricepe, despre oameni reali din anturajul sau (colegi, prieteni, iubite etc)”, spune Ioan Ichim, cadru al Securitatii tulcene.
Cum aceste note informative incepeau sa fie din ce in ce mai multe, se pare ca locul initial de intalnire si de predare, restaurantul Danubius din Tulcea, nu a mai fost suficient, astfel incat, Securitatea l-a invitat la un apartament conspirativ, unde sa-si predea notele, respectiv pe strada Pacii. „Banii pentru imaginatia sa bolnava si-i primea prin CEC, fiind depusi in contul sau, la CEC Tulcea de pe strada Isaccei” isi aminteste fostul sef al lui Ichim, Pavel Ionescu.
„Avea o fire care „stia” sa se bage in sufletul tau cu forta, pentru a se face apreciat, deosebit de „prietenos” cu toata lumea, nu fara interes, desigur, asa cum a ramas pana azi” spune aceeasi sursa din fosta Securitate a Statului.
„Dosarul lui Crin Antonescu este unul deosebit de amplu si are numarul 2456sca/ DSS 01429.
In tinerete, printre principalele sale atributii era aceea de a spiona copii, multi dintre ei chiar elevi de-ai sai, pentru a afla ce au parintii lor in cap, daca se plang de saracie, daca injura partidul, daca nu sunt de acord cu Ceausescu etc.
Bineinteles ca, pe langa ceea ce-i spuneau adolescentii, le mai inflorea si el. In paralel, a dus o viata amoroasa deosebit de tumultoasa, la vremea respectiva fiind cercetat de militie pentru intretinere de relatii cu minore” – spune Ioan Ichim, fost ofiter al Securitatii din Tulcea. Astfel incat, asa cum Securitatea cunoaste, el are chiar si un copil din flori, un baiat, pe nume Andrei, conceput cu o minora. Pentru a musamaliza cazul, la vremea aceea, mai-marii Securitatii au aranjat fetei o casatorie de forma, cu un cetatean moldovean.
Femeia se numeste Slavka Popov, iar sotul sau, Ioan Atodiresei.
Andrei Atodiresei este de fapt fiul lui Crin Antonescu, despre care nimeni, in afara de parinti si de Securitatea din Romania, nu cunoaste absolut nimic.
Activitatea de turnatorie a lui Crin Antonescu, in special cea legata de copii, nu s-a oprit aici. I s-a dat misiunea sa se ocupe de copiii ai caror parinti erau urmariti de Securitate, cu care avea abilitatea de a se imprieteni repede, facandu-li-se „simpatic”. >>
Deși, în 2011, nega cu vehementa colaborarea cu Secu, ulterior nu a mai negat, ba chiar povestea amuzat cum „ii ducea de nas” pe cei de la Securitate, cum își turna iubitele și prietenii. Zâmbitor, ca și cum ar fi spus că a mâncat un sendviș cu „parizel”, afirma că el nu a făcut poliție politică, ci ca ceea ce făcea era „literatură” și „basme” ca să le ia banii!
Nu mă interesează certificatul dat de CNAS, eu știu ce am văzut cu ochii mei, eu știu ce am auzit cu urechile mele. Chiar din gurița rozalie a politicianului cu plete nespălate.
Alți „executați”, după ce au ajuns în funcții, deși era clar pentru toată lumea ca nu ar fi putut ocupa funcții în timpul lui Ceaușescu, au fost Mona Muscă și Traian Băsescu.
Mona Musca era responsabila pentru studenții străini – oricine întra în contact periodic și repetat cu străini, avea obligatoriu legături strânse cu Securitatea.
Traian Băsescu fusese comandant de navă. Nu ar fi ieșit niciodată din apele teritoriale ale României fără să dea cu subsemnatul.
Toată lumea știa și știe aceste lucruri!
