Foto: Libia, ulterior invaziei NATO.
Recapitulare Partea I.
Potrivit unor oficiali straini acreditati la ambasadele din Tripoli:
- nu au existat incalcari ale dreptului omului, in Libia;
- a fost ţara cu cel mai ridicat nivel de trai din Africa;
- libienilor li se acordau credite fără dobândă pe o perioadă de douăzeci de ani, pentru construcţia de case, un litru de benzina costa aproximativ 10 centi, produsele alimentare costau mai nimic, iar un Jeep sud-coreean Kia putea fi cumpărat pentru doar 7500 de dolari.
Partea a II a.
Scopul real al distrugerii Libiei.
La ora actuală exista două versiuni de a ascunde adevăratul motiv pentru intervenţia în Libia:
- una oficială – protejarea drepturilor omului;
- cea neoficială – furtul petrolului libian.
Ambele sunt piste false. Primul, in totalitate, iar cel de-al doilea, partial. În realitate scopul actiunilor militare din Libia nu este protejarea civililor de Ghaddafi, ci protejarea intereselor sistemului bancar internaţional, obţinerea controlului asupra puţurilor de petrol libiene fiind doar un mijloc de anihilare a puterii liderului libian. Aceasta este parerea lui German Sterligov un antreprenor şi activist social rus, al doilea milionar oficial al Rusiei de după caderea URSS, care, din 2005, a renunţat la „binefacerile civilizaţiei” şi s-a mutat cu familia într-o pădure din Siberia.
Inlocuirea dolarului SUA cu aurul.
Criza financiară mondială, care încă influenţează economia planetei, a făcut mai multe ţări să propună schimbarea monedei folosite în tranzacţiile internaţionale, mai exact să refuze dolarul american şi să opteze pentru înlocuirea acestuia cu aurul. Muammar Ghaddafi a încercat să refacă planurile generalului De Gaulle – de a refuza bancnotele de hartie şi de a începe să utilizeze din nou monede de aur. Acest lucru ar fi condus la distrugerea coruptului sistem bancar actual. Desigur, mafia bancară sionistă nu l-a putut ierta pentru asta …
La fel si pe fostul lider roman comunist, Nicolae Ceausescu, executat prin impuscare, ca urmare a ordinelor venite din exterior.
Acesta intenționa să deschidă… o Bancă Mondială la București. Ar fi urmat ca banca să aibă sediul chiar în Casa Poporului, fiind vorba despre parteneriat cu China, Egipt, Iran, Libia, țările arabe din Golf, plus alte țări în curs de dezvoltare, printre care și Iugoslavia.
Ceaușescu dorea să finanțeze economiile emergente din Africa și Orientul Mijlociu. Totodată, dictatorul preconiza ridicarea României la statut de putere internațională prin exploatarea rezervelor imense de aur și de metale rare.
Potrivit fostului Ministru de Externe, Stefan Andrei, Ceauşescu plănuia fondarea unei bănci mondiale, la Bucureşti, cu credite mici pentru ţările în curs de dezvoltare.
O lovitură grea ar fi fost aceasta pentru marii bancheri. In continuare, acesta relateaza: „Când am fost în Kuweit, conducătorul Kuweitului i-a spus lui Ceauşescu: «Poate facem împreună o bancă». «Da, ar trebui să facem o bancă, a zis Ceauşescu, dar să fie o bancă mai altfel, să mai fie şi cu alţii, nu doar între România-Kuweit». Iar şeicul Kuweitului a promis că va aduce şi alte ţări arabe, inclusiv Arabia Saudită. „Da, să facem una cu o dobândă foarte redusă, să fie numai pentru ţări în curs de dezvoltare şi să fie numai pentru dezvoltare, nu pentru consum». Iar şeicul a găsit foarte bună ideea aceasta de a veni în ajutorul ţărilor în curs de dezvoltare”, a mai spus Ceausescu.
Revenind la Muammar Ghaddafi care a încercat să refacă planurile generalului De Gaulle – de a refuza bancnotele de hartie şi de a începe să utilizeze din nou monede de aur, citam:
În 1965, Charles de Gaulle a tinut un discurs în care cerea, printre altele, întoarcerea la aur ca etalon monetar, adică folosirea acestuia ca referinţă în schimburile comerciale internaţionale în locul dolarului. În acelasi an (dolarul şi alte monede naţionale încă aveau acoperire în aur) Franta a reuşit să convertească în aur 150 de milioane de dolari şi ceruse Rezervei Federale Americane convertirea a încă 150 de milioane. Exemplul francez a fost urmat de Spania lui Franco. Ambele personaje politice au părăsit la scurt timp după aceea prim planul scenei politice, unii istorici considerând că aceste evenimente ar avea legatură cu „atacul” lor asupra dolarului. În 1971 la ordinul mafiei bancare a Rezervei Federale, aflate sub controlul clanului Rothschild, Nixon a decretat că SUA încetează unilateral convertirea dolarilor în aur.
Urmare a initiativei libiene, o serie de ţări au început discuţii despre realizarea tranzacţiilor comerciale interstatale în aur.
China a anunţat emiterea unor yuani de aur şi mai multe ţări asiatice şi africane au discutat, de asemenea, posibilitatea revenirii la standardul de aur. Muammar Ghaddafi a devenit principalul iniţiator al ideii de a renunţa la dolari şi euro. El a cerut lumii arabe şi africane să înceapă utilizarea unei monede noi – dinarul de aur. El a sugerat şi realizarea unui stat african unit, având o populaţie de 200 de milioane de oameni ce vor folosi această monedă.
Ideea unei monede unice din aur şi a unirii ţărilor africane într-un singur stat federativ puternic a fost foarte bine primită de către mai multe ţări arabe şi de către aproape toate ţările africane.
Singurii oponenţi au fost Republica Africa de Sud şi şeful Ligii Statelor Arabe. Dacă realizarea Uniunii Africane şi adoptarea unei monezi unice au fost pe placul francmasoneriei mondiale, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre renunţarea la dolar şi euro în favoarea dinarului de aur. Această iniţiativă a Libiei a fost foarte criticată de către Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană.
Potrivit unui discurs al preşedintelui francez Nicolas Sarkozi:
„libienii ameninţa securitatea financiară a omenirii”. Numeroasele critici la adresa liderului libian nu au dat nici un rezultat: Ghaddafi a făcut în continuare paşii care au dus la crearea Africii Unite şi a continuat demersurile în direcţia trecerii la standardul monetar din aur.
Ulterior, a venit condamnarea Libiei si uciderea lui Muammar el Ghaddafi, unul dintre fondatorii actualei politici comerciale existente intre statele BRICS +, RESPECTIV ELIMINAREA DOLARULUI SI A SUPREMATIEI OLIGARHILOR OCCIDENTALI IN CADRUL TRANZACTIILOR COMERCIALE DINTRE STATELE MEMBRE.
Gaddafi a fost omorât la numai două luni după discursul său, din august 2011, unde le cerea cetăţenilor libieni să apere resursele de petrol de invadatorii ţării.
