Partea I
O scurta recapitulare a doua dintre activitatile derulate de Klaus Werner Iohannis, contrare prezentului statut, anterior alegerii sale in calitate de presedinte al Romaniei:
- In 1986, in contextul obtinerii unei burse in Germania federală, Klaus Iohannis ar fi fost racolat de organele de Securitate, fiind implicat, initial, in obtinerea si transmiterea ofiterului de legatura de date si informatii din spatiul extern, referitoare la absolut toate aspectele care vizau societatea germana (viata economica, politica, sociala etc.), dar si personala, cu referire la colegi de facultate, profesori, cunostinte apropiate s.a. Ulterior, Iohannis ar fi fost angrenat in operaţiunea de vânzare a saşilor din România comunistă către Republica Federală a Germaniei, în urma unui acord încheiat în acest sens cu guvernul de la Bonn în anii 70.
- Pe linia ilegalitatilor comise, evidentiem ca, anterior anului 2000, Klaus Iohannis si sotia sa, Carmen, au intrat, ilegitim, in posesia a doua imobile din Sibiu, printre altele, utilizand documente fasificate, iar inchirierea le-a adus celor doi venituri ilicite de sute de mii de euro.
Avand in vedere aspectul mai sus prezentat, la data de 25.09.2014, Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) s-a pronunţat definitiv in favoarea statului, în cazul unui proces mai vechi, deschis in 2016, privind o asa-zisa moștenire a familiei prezidentiale, respectiv un imobil din Sibiu, situat pe strada Gheorghe Magheru 35, care le-a aparținut lui Carmen Iohannis și familiei Baștea – apropiați ai celor doi prezidențiabili.
Verdictul in cazul acestei case, aflate în zona centrală a oraşului, deblochează un alt litigiu, din 2015, referitor la un alt imobil, situat pe strada Nicolae Bălcescu nr. 29, din Sibiu, fost in proprietatea familiei Iohannis, care, din închirierea acestui spatiu către Raiffeisen Bank, a obtinut, in perioada 1999 – 2016, suma de 260.000 euro.
Avand in vedere lacomia, mercantilismul si lipsa de compasiune a cuplului Iohannis, cei doi au facilitat, contra cost, adoptarea a peste 20 de copii romani de catre cupluri din strainatate, fara a acorda atentie viitorului acestora, care ar putea sfarsi intr-o „banca de organe”.
Implicarea soților Iohannis în traficul internațional de copii, in anii 90
Un caz fără precedent în istoria contemporană: un presedinte implicat în traficul de copii. Klaus Johannis, omul dreptei, făcea parte, în anii 90, dintr-o rețea internațională de vănzare de minori în Canada. Pe vremea aceea, el era un simplu profesor de fizică, iar împreună cu soția sa, profesoară de engleză, intermedia adopțiile de copii pentru familii venite de peste Ocean.
Familia Johannis lucra extrem de eficient și profesionist: avea acces foarte rapid la informații, avea o mare putere de convingere și de persuasiune, inventa povești lacrimogene pentru a determina familiile să-și părăsească odraslele, deținea spații de locuință de tranzit pentru bebelușii care urmau să fie trimiși în Canada (unii erau ținuți în coșuri de nuiele).
Lăcomie și blestem
În timp ce Klaus Johannis se îmbogățea din trafic de copii, famili Iliut din Rășinari, a trait si trăiește și astăzi o mare dramă. Mioara Iliuț nu mai știe de 24 de ani de soarta celor 3 copilași, luați din sânul familiei, de Johannis. Bunica copiilor a murit in 2012, blestemându-i pe soții Johannis pentru că au mințit-o, au înșelat-o și pentru ca au refuzat să-i dea vești din Canada despre nepoții săi.
Presedintele nostru a refuzat in toți acești ani să ofere date despre soarta copiilor. Nimeni nu știe unde sunt, dacă mai trăiesc si dacă familia adoptivă a avut grijă de ei. Familia Iliuț a făcut nenumărate demersuri pentru a afla ce se întâmplă cu micuții, la toate nivelurile, de la poliție la Parchetul General, de la comisia pentru drepturile omului din Parlamentul României la Președinție. Atât Ion Iliescu cât și Traian Băsescu au cunoștință de drama familiei Iliuț. Dar nimeni din țara asta, nici o autoritate a statului nu a făcut o anchetă pentru a putea înștiința acești oameni sărmani despre situația copiilor traficați de Klaus Johannis. Bunica micuților a murit neîmpăcată cu sine că nu a reușit să afle dacă sunt bine sau nu nepoții săi.
Povestea
Drama familiei Iliuț a început în noaptea de 11 iunie 1990. Întreaga tragedie ne este povestită de Mioara Iliuț, mătușa copiilor adoptați: “Cei doi soți, Vasile de 29 de ani și Elena de 27, au fost la o nuntă în acea seară, în sat, la Rășinari. Au dansat toată noaptea, s-au distrat, nimic nu putea să prevesteasca nenorocirea. Când s-au întors acasă, a început scandalul. Totul, se pare, din cauza geloziei. Ea a dansat cu unul care nu i-a convenit soțului. Am înțeles că au băut ceva mai mult, au baut și multă cafea, erau aproape drogați. S-au certat rău acasă și s-au luat la bătaie. Se pare că ea a aruncat prima o sticlă de bere înspre el și l-a lovit în spate. El a răspuns și a aruncat cu altă sticlă înspre ea și a lovit-o direct în jugulară. A murit după 6 ore. Când a văzut asta, s-a sinucis prin spânzurare”, ne-a relatat, încă afectată Mioara Iliuț, sora criminalului.
Drama
Mioara Iliuț este cea care i-a descoperit morți în casă. “Erau geamuri, sticle aruncate pe jos, amestecate cu sânge puțin închegat. Nu am putut decât să deschid ușa puțin, dar am ieșit imediat. Mica (mama) mi-a zis să mă duc să văd ce se întâmplă, parcă anticipase că era ceva în neregulă. Ei se mai certau, se mai băteau. Erau permanent nervoși, poate și de la cafea, că beau pe zi o sticlă mare, de 2 litri “, continuă să ne povestească Mioara Iliuț.
„Vasile era un om muncitor, lucra la fabrică la Dumbrava . Ea muncea de acasă, făcea hăinuțe pentru copii”.
În noaptea fatidică, cei trei copii dormeau la mătușa Mioara, într-o locuință de pe strada Râul Caselor, numărul 1139, într-o cameră la etaj, în apropiere de casa unde trăiau cu părinții lor. “Erau la mine, deseori rămâneau la mine peste noapte. Aveau camera lor, unde nu le lipsea nimic. Ei creșteau alături de copilul meu”, mai ne spune mătușa copiilor, care la momentul dramei avea 18 ani.
Va urma.
