Nicușor Dan. Biografie cosmetizată și lacune inexplicabile! Mai puțină lumină și mai multe umbre!
Imaginea publică a lui Nicușor Dan este construită cu grijă pe câteva repere-cheie: olimpic la matematică, student la Paris, apărător al patrimoniului, fondator al unei Organizații NonGuvernamentale, primar independent. Însă, la o privire mai atentă, această biografie, aparent impecabilă, are zone de umbră și neconcordanțe care ridică întrebări fundamentale.
Mai ales când vine vorba de perioada formativă, anii 1988–1992, când România era încă sub controlul Securității, iar trecerea de la comunism la democrație s-a făcut, în multe cazuri, doar de formă, nu și de fond.
Un Curicullum Vitae lacunar, cu perioade inexplicabil de opace!
Oficial, Nicușor Dan a absolvit Facultatea de Matematică din București în 1992, după ce a fost admis în 1988, ultimul an de dictatură. Apoi, în 1992, obține o bursă și pleacă la École Normale Supérieure din Paris, una dintre cele mai selecte instituții de învățământ din Europa. Însă, aici apar primele întrebări:
- De ce nu există nicio referință publică la activitatea sa în România între 1988 și 1992?
- Ce l-a calificat, într-un context internațional extrem de competitiv, să fie admis la École Normale Supérieure din Paris, având un Curicullum Vitae relativ modest și fără lucrări științifice publicate?
- Cine i-a susținut dosarul de candidatură? Cine i-a deschis ușa în străinătate?
În acea vreme, bursele externe erau rare și rezervate aproape exclusiv celor validați de rețelele interne. Fie prin filiere Securitate–Ministerul Educației, fie prin cooperarea cu structurile de influență ale fostului regim care deja își mutau oamenii „dincolo” pentru a-i repoziționa în noul context democratic.
Dosarul „fantomă” și întrebarea colaborării „pasive”!
Există numeroase forme de colaborare cu fosta Securitate. Nu toți colaboratorii au fost turnători activi. Mulți au fost „pasivi”, adică au fost cooptați fără a semna oficial, dar care au răspuns la întrebări, au oferit informații, au beneficiat de protecție sau au fost recrutați în tăcere.
Dacă Nicușor Dan nu a semnat niciun angajament, nu înseamnă că nu a fost folosit ca „element favorabil”.
Totodată, în anii 1990–1992, arhivele Securității erau în plin proces de distrugere selectivă sau de „preluare” de către noile structuri informative. Lipsa unui dosar nu e o probă de nevinovăție, ci, în multe cazuri, dovada că s-a intervenit pentru a șterge urmele. Ar fi el primul politician cu dosar „evaporat” din motive de utilitate postdecembristă?
Relațiile personale și promovările inexplicabile!
În interviuri, Nicușor Dan vorbește adesea despre mentorii săi. Unul dintre ei, profesorul Radu Gologan, președintele Societății de Matematică, este un nume cheie. Însă niciodată nu se discută în profunzime despre anturajul său din anii ’80-’90.
Cine l-a recomandat? Cine i-a netezit drumul? Ce influențe a avut în spate, într-un moment în care mii de tineri de același nivel rămâneau blocați în țară sau respinși pe motive politice?
Mai mult, activitatea Organizației NonGuvernamentale „Salvați Bucureștiul”, fondat de Nicușor Dan în 2006, s-a desfășurat cu un sprijin logistic și mediatic impresionant pentru un organism nou înființat. Sediu, avocați, procese, campanii de Public Relations, acces la instituții, toate acestea indică fie o rețea foarte bine pusă la punct, fie… sprijin din umbră.
Cazul bursei franceze, o fereastră către rețelele internaționale?
Întrebarea-cheie legată de plecarea sa la École Normale Supérieure din Paris este: cine a garantat pentru el? În perioada 1990–1993, Franța avea o colaborare strânsă cu serviciile de informații românești, iar multe burse „de elită” au fost oferite în schimbul unor raportări ulterioare.
De altfel, în acea perioadă, Direcția de Informații Externe, transformată, ulterior, în Serviciul de Informații Externe coopta masiv studenți și cercetători plecați la studii, tocmai pentru a crea punți de influență și raportare.
În multe cazuri, „ofițerii acoperiți” nu știau că sunt astfel catalogați, era suficient să răspundă la întrebări, să păstreze legătura cu „ambasada”, să ofere detalii de contact. Erau forme de cooperare netrecute în niciun act, dar folosite ca atare.
Un trecut prea perfect, prea neted!
Oricine a trăit în România acelor ani știe cât de imposibil era să parcurgi un traseu academic și internațional fără să ai de-a face, într-un fel sau altul, cu Securitatea. Cu atât mai mult dacă, precum Nicușor Dan, ești promovat cu viteză și, ulterior, devii un „om de sistem”, adus în prim-plan în momente-cheie: alegerile locale din 2012, 2016, apoi 2020, toate cu susțineri netransparente din partea unor grupuri de interese.
Întrebarea pe care o ridică această biografie „prea curată” este simplă: de ce nimeni nu a cercetat trecutul acestui om, în condițiile în care orice alt candidat la o funcție publică este disecat până la nivelul carnetului de note din liceu? Ce se ascunde în acele perioade „neacoperite” din Curicullum Vitae? Și cine a avut interesul să le mențină astfel?
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
