Tot mai mulți cetățeni romani sunt convinsi că alegerile prezidentiale din România au fost anulate nu din cauza ingerinței Rusiei, ci pentru că rezultatul nu a fost cel așteptat de guvernanții de la Bruxelles si București.
De ce și-ar fi consumat Kremlinul roboții și trolii doar în alegerile prezidențiale din România pentru a sta apoi departe de alegerile parlamentare, desfășurate doar șapte zile mai târziu? Sună ciudat pentru ziarul german Frankfurter Allgemeine Zeitung, care știe că alegerile parlamentare sunt cele mai importante în România, țară în care ”șeful statului are o poziție puternică, dar care nu este o republică prezidențială”.
Analiza publicată si dedicată, din nou, anulării primului tur al alegerilor prezidențiale din România, subliniază faptul că ”oricine dorește să exercite influență la București ar face mai bine să manipuleze alegerile parlamentare în loc de cele prezidențiale”. Pentru FAZ, ”este cel puțin ciudat” că algoritmii TikTok au „denaturat” alegerile prezidențiale câștigate de opoziție, dar nu și legislativele, în care forțele guvernamentale s-au putut impune
Furia votanților și aroganța sistemului
Articolul publicat sub semnătura lui Michael Martens, corespondentul pentru Europa de Răsărit al publicației apropiate cercurilor politice creștin-democrate germane, se intitulează ”Mitul interferenței ruse” și se întreabă dacă anularea alegerilor din România chiar ”a fost manipulare de la Kremlin” sau dacă, de fapt, clasa politică de la București a pierdut un pariu ”și caută acum să arunce vina pe cineva”.
Cum arată acest pariu suspectat de FAZ?
”Scopul PSD a fost de la bun început să aducă în scrutinul de balotaj al prezidențialelor un candidat radical de dreapta”, care, se presupune, ”ar fi fost ineligibil pentru o majoritate a populației”.
Motivul pentru care tactica pesediștilor a fost greșită:
”Principalul partid de guvernare a subestimat furia populației față de formațiunile politice consacrate. În aroganța lor, strategii PSD, pur și simplu, nu și-ar fi putut imagina că propriul lor candidat va fi respins de populație”.
Se dovedește că, iată, într-un stat din Uniunea Europeană, parte a celei mai sigure alianțe militare defensive, instituțiile și clasa conducătoare care le administrează și garantează eficiența favorizează o realitate înțeleasă prin ”impresii și presupuneri, nu fapte verificabile”.
Nu e de mirare că suspiciunea principală este, cum observă autorul articolului din Frankfurter Allgemeine, că se încearcă ”distragerea atenției de la propriul eșec” al partidelor tradiționale și se inventează ”un pretext pentru anularea unui scrutin al cărui rezultat nu a fost pe placul celor de la putere”.
Instituții defecte cu personaje ciudate într-un stat parazitat
Curtea Constituțională a gresit printr-o ”serie de decizii nefericite”. FAZ îl citează în acest context pe juristul român de origine maghiară Csongor Kuti care, într-un eseu pentru portalul Verfassungsblog.de (Blog constituțional), se întreabă ce rol au jucat serviciile secrete române în odiseea acestui zig-zag, în care existența „neregulilor” a ajuns la cunoștința Consiliul Suprem de Apărare a Țării, condus de președintele Klaus Iohannis, abia după primul tur al alegerilor, și de ce concluziile au fost făcute publice abia după ce Curtea Constituțională declarase drept valabile rezultatele alegerilor.
Ziarul german mai observă ceva nepotrivit în această poveste:
Președintele Curții Constituționale, Marian Enache, este un fost parlamentar de cursă lungă PSD (social-democrat doar în denumire, subliniază FAZ). Legăturile lui Enache cu fosta Securitate transpar din existența unui dosar de recrutare, ale cărui file au dispărut, însă.
Omul a fost și consilier al primului președinte al României post-ceaușiste, Ion Iliescu, la începutul anilor 1990.
”Fost aparatchik ( cuvânt familiar rusesc care denumea un funcționar sau activist plătit al „aparatului” de partid sau guvernamental sovietic, care deținea o poziție importantă de conducere…), Iliescu a făcut ca oamenii vechilor structuri comuniste să se infiltreze mai ușor în noul stat” în care ”biografiile care încep în cercurile Securității și duc la poziții influente (…) nu sunt neobișnuite”.
Nu e ultima ciudățenie remarcată de FAZ, care sesizează și rolul nefast al Autorității Electorale Permanente a României și al șefului acesteia, Toni Greblă, alt personaj provenit din PSD-ul ale cărui socoteli electorale nu au ieșit conform planului. Instituția și șeful ei au ascuns informații relevante despre promovarea electorală a candidatului independent Călin Georgescu (n.r. de catre PNL).
Dezamăgiri și furii naționale
FAZ a discutat și cu istoricul Oliver Jens Schmitt, care predă la Viena – între altele, despre populația dezamăgită de președintele Klaus Iohannis, de lipsa de transparență financiară a instituției prezidențiale, de candidatura la NATO, de stilul de viață cu fast și lux al șefului statului, ”într-o manieră deșănțată, ca un monarh”.
Cât despre presupusa ingerință externă, ”fără sprijinul structurilor de stat din România, ascensiunea bruscă la faimă a lui Georgescu ar fi greu de imaginat”, astfel că sfatul lui Schmitt este ca motivele succesului acestui outsider ”să fie căutate nu în Rusia, ci în România”.
În orice caz, își încheie pledoaria ziarul german, ”în populația României s-a acumulat o mare furie” și ”mulți oameni au sentimentul că alegerile au fost anulate nu din cauza ingerinței Rusiei, ci pentru că rezultatul nu a fost cel așteptat de guvernanții de la București” (n.r. si Bruxelles).
