Politicienii români nu au bani pentru România, dar au pentru Ucraina !
România împrumută miliarde de euro și ulterior le donează către Ucraina! Paradoxul unei țări aproape de faliment.
Nimeni nu are nicio problemă în a ajuta o țară răvășită de război, dar este un paradox din care nu mai putem ieși. Vorbim despre România care este aproape de faliment și care împrumută bani și donează către Ucraina. Nu numai că nu vom beneficia de vreun avantaj, ci vom plăti și dobânzi la sumele de bani donate, fără ca aceste donații să le mai putem recupera vreodată, de exemplu, prin programul de reconstrucție a acestei țări.
Este o inepție și ar trebui ca politicienii români să nu se mai ascundă după degete și să înțeleagă că cu acești bani pot face lucruri benefice pentru poporul român, cum ar fi indexarea pensiilor, creșteri de salarii, investiții în infrastructură, educație sau sănătate.
Pentru a-și păstra posturile, privilegiile și șpăgile de milioane de euro, politicienii ne îndatorează, pentru multe generații, în beneficiul altora.
Recent, Ilie Bolojan, președintele interimar al României, a avut o declarație care frizează limita decenței și rațiunii, afirmând că România este pregătită să ajute financiar Ucraina, așa cum a făcut-o până acum. Această afirmație nu este doar o simplă eroare de discurs, ci o inepție de o gravitate enormă, ce demonstrează o ruptură totală între realitățile economice ale României și deciziile politice care ar trebui să protejeze interesul național.
România, o țară aflată într-o situație economică dezastruoasă, cu un sistem de sănătate care se prăbușește sub greutatea ineficienței și subfinanțării, cu inflație galopantă și un deficit bugetar tot mai mare, nu își permite să acorde ajutor financiar Ucrainei, indiferent de intențiile noastre de solidaritate.
A cere României să suporte din buzunarul propriu un ajutor financiar pentru o altă națiune, în contextul crizei economice interne, este o politică iresponsabilă și periculoasă. Această solidaritate nu poate veni din banii României, o țară care, în loc să își rezolve problemele interne, este obligată să ceară împrumuturi externe pentru a supraviețui și pentru, culmea, a face donații.
Ajutoarele financiare pentru Ucraina trebuie să vină de la statele care au obligat Ucraina să intre în război și care dispun de resursele financiare și militare necesare. Cei care au economii mari, bugete surplus și nu se confruntă cu o criză economică la nivel național, aceia sunt cei care trebuie să își asume costurile acestor ajutoare.
Nu sunt bani pentru pensionari, dar pentru Ucraina sunt.
Ilie Bolojan trebuie să înțeleagă că România nu poate fi banca altora, mai ales când cetățenii români sunt, în continuare, victime ale unui sistem economic corupt și ineficient. Nu este normal că România să se scufunde și mai adânc în datorii pentru a sprijini financiar o altă națiune.
De altfel, România deja a dat dovadă de solidaritate prin ajutoare concrete, inclusiv prin sprijinirea refugiaților ucraineni, un gest valoros dar costisitor, care a implicat sute de milioane de euro din bugetul național. În plus, România a donat Ucrainei, în mod direct, sisteme de apărare de mare valoare, cum ar fi sistemele Patriot, în ciuda lipsei resurselor proprii. Aceste gesturi de ajutor nu pot să fie ignorate sau înlocuite de o nouă cerință de ajutor financiar.
Ilie Bolojan nu poate să rămână surd la realitățile economice ale țării. Este imperios necesar ca acesta să adopte o poziție fermă și responsabilă prin care să respingă ideea unui ajutor financiar din partea României care să fie susținut prin împrumuturi externe. România are obligația morală de a ajuta, dar acest ajutor trebuie să fie în limitele propriilor sale posibilități și nu în dauna propriilor cetățeni. România trebuie să își apere interesele și să ofere ajutoare care nu o pun pe o cale economică nesustenabilă.
Este timpul ca Bolojan și alți lideri politici să înțeleagă că România nu își poate sacrifica viitorul pentru a sprijini financiar o țară aflată într-un război. Ajutoarele trebuie să fie realiste și adaptate la contextul economic intern, nu impuse dintr-o dorință de a impresiona sau de a părea bine în fața partenerilor internaționali. România are datoria de a fi responsabilă și pragmatică în gestionarea resurselor sale.
