Români, să nu uitați niciodată! Ce am avut….

Români, să nu uitați niciodată!

Episodul 1. Ce am avut….

O țară bogată și demnă!

România de altădată: un imperiu industrial, agricol și social!

Înainte de 1989, România era o țară care, în pofida greutăților și rigorilor impuse de regimul comunist, se putea mândri cu realizări economice, sociale și culturale de netăgăduit.

Spre sfârșitul anilor ’80, România nu mai avea niciun cent datorie externă. Era prima și singura țară din lume care reușise această performanță, plătind cu efortul uriaș al întregului popor toate datoriile contractate.

Dar, mai presus de cifre seci, România era vie. Era muncitoare. Era demnă.

Fabrici și uzine cât vedeai cu ochii!

România industrializată era un colos greu de imaginat astăzi:

• Tractorul Brașov: producea peste 50.000 de tractoare anual. Exporta în peste 70 de țări. Astăzi? O ruină, un mall ridicat pe cenușa muncii a mii de oameni.
• Roman SA: camioane românești duceau greutățile Africii și Asiei.
• Aro Câmpulung: vehiculele românești câștigau competiții internaționale.
• Uzinele de la Cugir, Fieni, Bacău, Sadu, Dacia Pitești, mărci de forță ale industriei românești.
• Oltchim Râmnicu Vâlcea, cândva, unul dintre cei mai mari producători de produse chimice din Europa de Est.

Și lista poate continua încă alte sute de pagini. România era o țară care producea aproape tot ce îi era necesar: de la ace de cusut la locomotive, de la becuri la vapoare, de la tractoare la avioane (Industria Aeronautică Română – I.A.R. Brașov).

Astăzi?

În locul fabricilor, avem ruine, terenuri vândute pentru speculă imobiliară, fier vechi dat la kilogram și praf. Acolo unde altădată răsunau zgomotele muncii, astăzi domnește tăcerea morții economice.

Agricultura – Grânarul Europei.

România era numită, nu fără temei, Grânarul Europei.

• Sute de mii de hectare irigate, sisteme de canale și stații de pompare moderne.
• Cooperative Agricole de Producție (C.A.P.) și Întreprinderi Agricole de Stat (I.A.S.), care asigurau alimente pentru întreaga populație și pentru export.
• Se cultivau masiv: grâu, porumb, floarea soarelui, sfeclă de zahăr, legume, fructe, iar România exporta carne, lactate, conserve vegetale, vinuri.

Astăzi?

Terenurile au fost vândute străinilor pe nimic. România a ajuns importator net de produse agricole, deși are pământ fertil cât să hrănească 80 de milioane de oameni! Irigațiile au fost lăsate să putrezească. Țăranii adevărați au fost aduși în sapă de lemn.

Comerțul intern și extern.

• Magazinele alimentare (Gostat, Alimentara) și industriale (Comet, Romarta, Universal) aveau stocuri constante, la prețuri reglementate.
• România exporta tehnologie, textile, produse alimentare, mobilă, armament, autovehicule, echipamente industriale.
• Aveam o flotă comercială între primele 10 din lume.

Astăzi?

Hipermarketurile străine au sufocat totul. Cumpărăm ceea ce am putea produce, plătind profituri uriașe către multinaționale. În loc de flota comercială, avem câteva vapoare ruginite prin porturi străine.

Locuri de muncă pentru toți.

Înainte de 1989:

• Șomajul nu exista. Toți aveau un loc de muncă. Erai luat de pe stradă și trimis în fabrică. Puturoșii erau sălatați, arestați și condamnați pentru vagabondaj și parazitism.
• Se încuraja mobilitatea profesională și perfecționarea în meserie.

Astăzi?

Românii sunt luați de la locul de muncă și trimiși pe stradă, la voia întâmplării.  Am fost și suntem obligați să emigrăm: peste 6 milioane de români au părăsit țara după 1990. O treime din forța de muncă activă. Exod – cel mai mare de după al Doilea Război Mondial, la nivel european.

Sănătate și educație.

• Sănătatea era gratuită.
• Educația era gratuită și bazată pe merit.
• Se punea accent pe educația morală, patriotism, respect față de semeni.

Școlile produceau ingineri, profesori, medici, oameni capabili.

Astăzi?

Spitalele se închid sau cer șpagă pentru orice act medical. Educația produce analfabeți funcționali pe bandă rulantă. Școli abandonate, profesori batjocoriți și prost plătiți, raportat la importanța socială a muncii prestate.

Datorii externe achitate.

În 1989, Ceaușescu a anunțat în plenul Marii Adunări Naționale:

„Am plătit tot, ca România să nu mai fie la mâna străinilor!”

Datoria externă a fost stinsă complet, cu sacrificii grele.

Astăzi?

România are o datorie externă de peste 170 de miliarde de euro, iar generațiile viitoare sunt amanetate fără șanse reale de redresare.

Respect între oameni și ospitalitate.

• Străzile erau sigure.
• Bătrânii erau respectați.
• Copiii învățau bunul-simț.
• Vecinii erau o familie extinsă.

Astăzi?

Individualism feroce, agresivitate socială, dezbinare, suspiciune, ură.

Respect internațional

România avea:

• Relații diplomatice solide în Europa, Asia și Africa.
• Vot de aur la Organizația Națiunilor Unite.
• Recunoaștere economică și strategică.

Astăzi?

România este neglijată sau folosită în jocuri geopolitice murdare, fără voce și fără demnitate pe scena internațională.

Locuințe de stat pentru toți.

• Se construiau, anual, zeci de mii de apartamente.
• Chiriile la stat erau modice, accesibile oricărui muncitor, aproximativ 100 – 150 pe lună.

Astăzi?

Tinerii români nu își permit să își cumpere o locuință decentă fără 30 de ani de îndatorare.

Cultură și artă.

• Teatrele, cinematografele, filarmonicile înfloreau.
• Scriitorii, artiștii, actorii erau sprijiniți.
• Valorile culturale erau cultivate, nu batjocorite.

Astăzi?

Kitsch, manele, analfabetism cultural, cultura „influencerilor” de duzină.

Autonomie economică și strategică.

• Petrolul era al nostru.
• Gazele erau ale noastre.
• Băncile erau ale noastre.
• Industria grea era a noastră.

Astăzi?

Totul a fost vândut pe bucăți, în numele „reformei” și „libertății pieței”.

Concluzie:

Înainte de 1989, România avea multe lipsuri, dar avea ceva infinit mai valoros:

Demnitate, unitate, mândrie națională și speranță în viitor.

Astăzi, în locul acestor comori spirituale și materiale, românii au primit haos, sărăcie, umilință și disperare.

O țară bogată a fost transformată într-o colonie săracă, unde libertatea înseamnă doar libertatea de a muri de foame și în tăcere.

Va urma! „Cât am pierdut. Declinul și distrugerea post-1990”.

Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.

Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.