Statul Paralel!
România lor, a politicienilor, a bogaților și privilegiaților, și România noastră, a celor care producem sau am produs plus valoare și care ne zbatem în sărăcie!
Două Românii, o diferență abisală!
România post-1989 este divizată în mod flagrant. Pe de o parte, există România celor care conduc: politicienii, oamenii de afaceri cu legături strânse cu puterea, cei care au profitat de pe urma schimbărilor din 1989 și au devenit miliardari în urma privatizărilor frauduloase și a afacerilor murdare.
De cealaltă parte, există România celor care produc: muncitorii, fermierii, micii antreprenori, pensionarii, și, în general, cei care își câștigă pâinea din muncă cinstită, dar care sunt condamnați la o sărăcie lucie, în timp ce cei care îi conduc trăiesc într-un lux imens, aproape imposibil de imaginat pentru majoritatea populației.
România celor privilegiați. Politicieni, miliardari și mafii economice!
În această România a celor privilegiați, miliardarii au devenit legătura perfectă între politică și afaceri. Ei au achiziționat activele statului român, iar banii publici au fost folosiți pentru satisfacerea luxului personal și finanțarea partidelor politice.
Sunt aceleași personaje care au acaparat resursele naturale ale țării, care au privatizat industria și care au transformat statul într-un instrument de a-și îmbogăți averile personale.
Acești indivizi și-au creat imperii economice, au finanțat partide politice, au obținut contracte publice fără licitație și au transformat într-o afacere personală tot ce trebuia să fie în beneficiul națiunii. La nivel social, sunt încremeniți în lux și indiferenți la suferința celor din jur.
Își trăiesc viețile într-o buclă paralelă, înghițind fonduri publice, dar fără a contribui cu adevărat la creșterea națională. Ei sunt statul paralel, ce guvernează din umbră și care controlează deciziile esențiale ale țării.
România noastră. O națiune aflată în luptă constantă pentru supraviețuire!
În contrast cu acești privilegiați, România noastră este un loc de muncă continuu pentru milioane de români, care nu sunt decât niște rotițe într-un sistem care nu le oferă nicio șansă. Ei sunt cei care produc, dar nu beneficiază de rodul muncii lor.
Muncitorii din fabrici închise, fermierii care își văd pământurile nelucrate din cauza lipsei de sprijin, salariații care sunt condamnați la salarii de mizerie și pensionarii care trăiesc cu pensii sub pragul minim de supraviețuire.
Chiar și micii antreprenori care încearcă să construiască afaceri sunt împiedicați de birocrația greoaie, de impozitele ridicate și de lipsa unui sistem de susținere a afacerilor locale.
Economia națională este bazată pe consum, iar ceea ce nu mai putem produce în țară, adică nimic, importăm la prețuri ridicate, adică totul, menținând astfel o dependență economică nesustenabilă.
Cei care trăiesc în această România a celor care muncesc sunt condamnați să își trăiască viața într-o continuă luptă pentru supraviețuire, în timp ce miliardarii se plimbă în mașini de lux și își împart resursele țării.
Inechitate flagrantă. O țară în care cei care nu fură nu trăiesc!
Un alt aspect esențial al acestei împărțiri între cele două Românii este inechitatea socială. România celor bogați este un loc în care nimeni nu este tras la răspundere pentru abuzurile și furturile făcute din banii publici.
În schimb, România celor săraci este o țară în care cei care muncesc din greu sunt cei care nu trăiesc. Dacă nu ai norocul să fii parte din „sistem”, te lupți pentru fiecare bucată de pâine.
Milioane de români sunt împinși spre migrarea în afaceri, pentru a putea supraviețui, în timp ce resursele naturale sunt vândute pe nimic, iar banii publici sunt sifonați într-un ritm alert. În loc să încurajeze investițiile interne și să sprijine economia locală, guvernanții din România preferă să protejeze afaceri străine și să alimenteze corupția internă.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
