1917 – 2025. Lenin și Soroș! De la Dictatura Proletară la Dictatura Globalist-Progresistă!

1917 – 2025. Lenin și Soroș! De la Dictatura Proletară la Dictatura Globalist-Progresistă!

1.Soroș, omul din umbră și planul de inginerie globală!

George Soroș, pe numele său real György Schwartz, născut în Ungaria în 1930, este considerat de unii drept un „filantrop”, iar de alții drept un agent al dezagregării suveranității naționale.

În realitate, el reprezintă arhitectul unei rețele globale de subminare a statelor tradiționale, care funcționează cu precizie chirurgicală, sub masca democrației, a toleranței și a „societății deschise”.

Soroș a devenit cunoscut ca unul dintre cei mai agresivi speculatori financiari ai secolului XX. În 1992, a provocat prăbușirea lirei sterline, câștigând peste 1 miliard de dolari într-o singură zi, ceea ce a fost o demonstrație de forță a capitalismului cinic dus la extrem.

Această experiență avea să-i confirme o convingere personală profundă că statele pot fi îngenuncheate nu doar prin tancuri, ci și prin piețe, Organizații NonGuvernamentale, influență și ideologie.

Cu acest principiu în minte, Soroș a creat Fundația pentru o Societate Deschisă (Open Society Foundations), cu scopul oficial de a promova democrația, drepturile omului și educația. În realitate, fundația a devenit o rețea de influență politico-ideologică utilizată în toate statele lumii și aplicată în țările corupte și slab dezvoltate economic, inclusiv în România.

Conceptul de „societate deschisă” este utilizat ca un instrument de demantelare a autorității statului, a suveranității, a identității naționale și a normelor morale.

În numele unei libertăți fără răspundere și a toleranței absolute, această ideologie a fost exportată în zeci de țări prin Organizații NonGuvernamentale bine finanțate, bursieri recrutați și campanii media.

În esență, „societatea deschisă” a lui Soros înseamnă:

• distrugerea familiei tradiționale;
• promovarea ideologiilor de gen în școli și spațiul public;
• desființarea identirății și granițelor naționale;
• susținerea imigrației ilegale și a multiculturalismului radical;
• anihilarea creștinismului și înlocuirea acestuia cu o religie „New Age”;
• controlul total al populației globului și a fiecărui individ în parte, precum și transformarea lor în „sclavi de tip modern”;
• reducerea masivă a populației globului până la o limită ușor de manipulat de către viitorul guvern mondial;
• promovarea depravării în scopul îndepărtării națiunilor de la morala creștină;
• distrugerea modelului actual de societate;
• interzicerea dreptului la liberă exprimare și restrângerea unor drepturi fundamentale ale indivizilor.

Sub masca aceleiași „societăți deschise”, Soroș a orchestrat intervenții brutale în țări întregi, a declanșat revoluții, a răsturnat guverne și a provocat destabilizări sociale cu scopul clar: capturarea puterii prin intermediul Organizațiilor NonGuvernamentale, intelectualilor recrutați, politicienilor corupți și rețelelor de presă controlate.

Este omul care a câștigat miliarde speculând pe spatele economiilor prăbușite și care și-a investit o parte din câștiguri pentru a modela lumea după propriile obsesii ideologice. Nu pentru democrație. Nu pentru drepturile omului. Ci pentru dominație ideologică și financiară globală.

Soroș s-a implicat activ în Ucraina prin Open Society Foundations și alte rețele-satelit de Organizații Nonguvernamentale, înființate și finanțate din fonduri obscure transnaționale. În 2014, a recunoscut public, în Financial Times, că a investit „milioane de dolari” pentru a finanța „societatea civilă ucraineană”.

Ce a urmat? O țară sfâșiată de conflicte, cu un guvern Ianukovici răsturnat de stradă, în 2014, cu violențe între tabere susținute din exterior și, în prezent, aflată într-o spirală a războiului fără de sfârșit cu Rusia, unul dintre giganții lumii.

Revoluțiile colorate, așa-zise manifestări ale poporului din Georgia, Serbia și Macedonia, au fost alimentate de aceleași Organizații NonGuvernamentale finanțate și sprijinite de Soroș.

Grupuri precum Otpor, din Serbia, Kmara, din Georgia, sau activiști așa-ziși „civici” din Macedonia au fost antrenați, finanțați și promovați de rețeaua Soroș. Rezultatul?

Guverne legal constituite care au fost schimbate sub presiune, state aruncate în haos, iar Soroș și aliații săi geopolitici s-au poziționat strategic pentru a-și impune agenda.

George Soroș nu este un filantrop. Este un inginer al haosului, un jucător de poker mondial care a pariat pe distrugerea identităților naționale, pe anihilarea tradițiilor, pe demolarea suveranităților și pe transformarea națiunilor în colonii fără voință.

2.Progresismul Soroșist și Bolșevismul Leninist! Aceleași tactici de propagandă!

Progresismul se prezintă drept o mișcare modernă, empatică, dedicată drepturilor omului și incluziunii sociale. Dar în spatele acestui ambalaj colorat se ascunde o ideologie care reia, aproape punct cu punct, metodele bolșevice de control și propagandă.

Asemenea leninismului, care proclama eliberarea proletariatului dar impunea o dictatură feroce, progresismul invocă eliberarea minorităților și a „marginalizaților”, doar pentru a impune o nouă tiranie ideologică.

În bolșevism, scopul era distrugerea valorilor tradiționale: biserica, familia, proprietatea privată, istoria națională. În progresism, țintele sunt aceleași, doar vocabularul s-a schimbat.

Atacarea familiei tradiționale, demonizarea creștinismului, rescrierea istoriei și diabolizarea oricărui atașament față de identitate națională sunt parte din aceeași strategie de deconstrucție a societății.

De unde știm că e aceeași metodă? Pentru că, precum comuniștii, progresiștii moderni controlează limbajul, controlează sensurile, rescriu realitatea și își declară adversarii „dușmani ai binelui”.

În fosta Uniune Sovietică, opoziția era catalogată drept fascistă, reacționară, burgheză. Astăzi, disidenții față de ideologia globalistă sunt etichetați drept „extremiști de dreapta”, „naționaliști toxici”, „populiști”, „putiniști” sau „analfabeți funcțional”.

Propaganda leninistă își învăluia minciunile în „știință” și „rațiune istorică”. Azi, progresismul invocă „consensul științific”, „experții” și „datele”, dar le folosește doar pe cele care îi confirmă dogma. Exact cum Troțki sau Buharin justificau crimele bolșevice în numele viitorului luminos, progresiștii justifică cenzura și dictatura digitală în numele „binelui colectiv”, „includerii” și „siguranței emoționale”.

Teroarea culturală, autocenzura și „corectitudinea politică”, versiunea digitală a Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne (N.K.V.D.)!

Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne, precursorul Comitetului Securității Statului (K.G.B.), nu era doar un aparat de represiune fizică, era, în esență, o mașină de represiune culturală și psihologică.

Avea misiunea de a distruge orice formă de gândire autonomă, de a suprima orice deviație de la linia partidului și de a înfricoșa populația într-un permanent auto-control.

Astăzi, acea funcție o îndeplinește rețeaua globală de „corectitudine politică”, „cancel culture”, rețelele sociale și algoritmii controlați de marii giganți Big Tech.

Facebook, YouTube, Google, TikTok și alții au devenit, fără exagerare, noul Comisariat al Poporului pentru Afaceri Interne, sub formă digitală: filtrează, cenzurează, pedepsește, umilește și exclude din spațiul public orice opinie care nu se aliniază cu dogmele progresiste.

Autocenzura este noua stare de normalitate. Profesorii nu mai au voie să spună că există doar două sexe, medicii nu mai au voie să critice ideologia de gen, jurnaliștii nu mai pot pune întrebări despre imigrația necontrolată fără a fi stigmatizați.

Oamenii simt frica de a fi concediați, blocați online, excluși social, chiar și pentru o glumă, un like greșit sau un comentariu ironic.

Ce înseamnă asta? Că trăim într-o teroare a opiniei, iar această teroare este îmbrăcată în hainele frumoase ale „diversității” și „respectului”. Este, de fapt, o teroare a gândirii unice, o replică a mecanismului bolșevic adaptată la societatea conectată.

Reeducare prin media, educație și cenzură algoritmică!

Bolșevicii știau că pentru a controla viitorul, trebuie să controlezi mintea copiilor. Așa au creat pionierii, manualele ideologizate, lagărele de reeducare, denunțul ca virtute civică și linșajul public al celor care nu se supuneau. Exact același principiu este aplicat astăzi de către progresismul global, doar că în forme mai sofisticate.

În școli, copiii sunt învățați că a fi „băiat” sau „fată” este o alegere. Li se inoculează că rasa albă este „opresivă”, că națiunea e ceva „toxică”, că tradiția trebuie „depășită”, că părinții pot greși, dar statul și sistemul „știu mai bine”. Se interzice religia, dar se promovează „luna mândriei”. Se cenzurează istoria reală, dar se impun narative despre „deconstrucție” și „decolonizare”.

În media, progresismul a acaparat presa globală: Cable News Network (C.N.N.), British Broadcasting Corporation (B.B.C.), The Guardian, New York Times, toate formează un cor monolitic al gândirii unice.

Orice opinie alternativă este considerată „dezinformare” și „discurs al urii”. O întrebare legitimă devine „negare”, o perspectivă diferită devine „pericol pentru democrație”.

Cenzura algoritmică este cel mai perfid instrument al reeducării: nu se mai ard cărți, ci se șterg rezultate, se reduc vizibilități, se demonetizează voci, se înăbușă viralitatea. Așa se reeducă masele în tăcere – cu termeni și condiții în loc de pușcărie, cu penalizare aplicată de platformele online în loc de Gulag.

Va urma. 1990 – 2025. Soroș: „Dictatura din România”!

Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.

Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.