1990. George Soroș, inițiatorul Dictaturii din România!

1990. George Soroș, inițiatorul Dictaturii din România!

Globalismul bolșevic în România. Trădători cu chip uman, bani străini și dispreț față de popor. România captivă. Trădătorii progresiști din interior și colonizarea globalistă cu masca democrației!

Sub un steag fals al „valorilor europene”, România a fost cucerită nu cu tancuri, ci cu granturi ( sume de bani nerambursabile), Organizații NonGuvernamentale, șpăgi, putere și trădători autohtoni care lucrează metodic împotriva propriei națiuni.

1.Preludiul ocupației: de la teroarea roșie la reeducarea globalistă!

În 1945, România cădea pradă bolșevismului sovietic. În anii ’90, România ieșea din comunism, dar intra într-o nouă formă de dominație: colonizarea ideologică, sub masca „ajutorului occidental”.

După prăbușirea regimului comunist, România devenea o țintă predilectă pentru inginerii ideologici ai noului globalism cu mască umanitară. În haosul anilor ’90, George Soros a pășit în România nu ca investitor, ci ca „filantrop cu misiune”, aceea de a construi o rețea de influență care să distrugă din interior fundamentele tradiționale ale poporului român, prin transformarea unei națiuni postcomuniste într-un poligon de testare pentru ideologia progresistă globală.

În 1990, George Soroș înființează în România Fundația Soros pentru o Societate Deschisă. Țara era vulnerabilă: clasa politică era în derivă, economia în prăbușire, iar instituțiile democratice inexistente. Soros a venit cu bani, discursuri despre democrație și drepturile omului, dar în realitate a început să construiască o rețea subversivă de propagandiști care, în decurs de două decenii, au ajuns să controleze absolut totul: instituțiile de forță ale statului român, justiția, mass-media și politicul.

În anii ’90, Soros a turnat zeci de milioane de dolari în România. Conform estimărilor proprii, doar în perioada 1990–2014, peste 150 de milioane de dolari au fost direcționați în proiecte, burse, programe de așa-zisa „reformare a justiției”, „educație democratică”, „reducerea discriminării” și altele.

2.Organizații NonGuvernamentale create sau finanțate de rețeaua Soroș!

Iată o listă (neexhaustivă) a organizațiilor înființate și puternic finanțate de Soros, care au influențat politica și societatea românească:

• Fundația Soroș România,redenumită ulterior Fundația pentru o Societate Deschisă;
• ActiveWatch de „monitorizare a presei”, în fapt o instituție de cenzură și poliție ideologică;
• Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România, Comitetul Helsinki, Apador C.H., pretinsă Organizație NonGuvernamentală pentru drepturile omului, implicat în campanii pro-nonheterosexuali (L.G.B.T.Q.I.A.), anti-ortodoxe și împotriva reformelor tradiționale;
• Centrul pentru Resurse Juridice cu influență în structura sistemului juridic și în promovarea „reformelor” aliniate cu ideologia Soros;
• Accept, organizație emblematică pentru agenda nonheterosexualilor în România;
• Asociația Vira, implicată în manipularea educației prin „proiecte artistice și civice”.

Mecanismul este clar: se pompează bani în aceste Organizații NonGuvernamentale, se creează o clasă de lideri de opinie, aceștia controlează narațiunile media și presează decidenții politici. Totul în numele „valorilor europene”.

3.Recrutarea intelectualilor români!

O metodă deosebit de eficientă a fost recrutarea intelectualilor tineri, prin burse și programe în străinătate. Unii dintre ei au fost transformați în soldați ai ideologiei progresiste. Exemple notabile:

• Cristian Ghinea, membru de marcă al Uniunii Salvați România;
• Vlad Voiculescu, ministru al sănătății, format în Organizații NonGuvernamentale conectate la rețeaua Fundației pentru o Societate Deschisă;
• Raluca Prună, fost ministru al justiției, activă în Fundația Soroș pentru o Societate Deschisă;
• Alina Mungiu-Pippidi, coordonator de proiecte la Fundația pentru o Societate Deschisă, așa-zis lider de opinie „anticorupție”;
• Laura Ștefan, considerată „expert anticorupție”, provenind din surse finanțate de Fundația Soroș pentru o Societate Deschisă.;
• Cristian Pîrvulescu – politolog, membru influent în campaniile „anticorupție” ale ONG-urilor finanțate de Soros;
• Vlad Alexandrescu, fost ambasador al României în Luxemburg și ministru al Culturii în guvernul Dacian Cioloș în perioada 2015–2016. La alegerile din 2016 a obținut un mandat de senator de București din partea Uniunii Salvați România;
• Dacian Cioloș, apropiat al rețelei soroș, fondator al platformei Romania100, fost comisar european și fost premier;
• Nicuşor Dan, susținut de Fundația pentru o Societate Deschisă, prin Organizații NonGuvernamentale finanțate de Soroș;
• Andrei Caramitru, fiul lui Ion Caramitru, susținător virulent al ideologiei progresiste.
• Monica Macovei, fostă ministru al Justiției, promotoarea reformei sistemului judiciar în cheia Open Society.

La acestea se adaugă sprijinul indirect al Partidului Național Liberal în unele perioade, mai ales în era „guvernului meu” al lui Iohannis & Cioloș, precum și recrutarea tăcută a unor cadre din Partidul Social Democrat, dornice să „evolueze” spre Occidentul progresist.

Acești indivizi au fost și sunt folosiți pentru a legitima și aplica agenda progresistă în politică, sănătate, educație și justiție. Mulți au fost și rămân actori activi în campanii media împotriva naționalismului, suveranismului sau a tradiționalismului românesc.

Deși Soros nu finanțează direct partide, structurile finanțate de el servesc interesele politice ale formațiunilor globaliste, în special Uniunea Salvați România, considerată „brațul politic” al rețelei soroșiste din România, format din absolvenți de granturi Soros, angajați ai unor Organizații NonGuvernamentale și ideologi.

Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.

Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.

Va urma!