2024. Klaus Werner Iohannis sau TGV-ul Romaniei catre Lumea a III a!
Partea I
O scurta recapitulare a doua dintre activitatile derulate de Klaus Werner Iohannis, contrare prezentului statut, anterior alegerii sale in calitate de presedinte al Romaniei:
1.In 1986, in contextul obtinerii unei burse in Germania federală, Klaus Iohannis ar fi fost racolat de organele de Securitate, fiind implicat, initial, in obtinerea si transmiterea ofiterului de legatura de date si informatii din spatiul extern, referitoare la absolut toate aspectele care vizau societatea germana (viata economica, politica, sociala etc.), dar si personala, cu referire la colegi de facultate, profesori, cunostinte apropiate etc.
Ulterior, Iohannis ar fi fost angrenat in operaţiunea de vânzare a saşilor din România comunistă către Republica Federală a Germaniei, în urma unui acord încheiat în acest sens cu guvernul de la Bonn în anii 70.
2.Pe linia ilegalitatilor comise, evidentiem ca, anterior anului 2000, Klaus Iohannis si sotia sa, Carmen, au intrat, ilegitim, in posesia a doua imobile din Sibiu, printre altele, utilizand documente fasificate, iar inchirierea le-a adus celor doi venituri ilicite de sute de mii de euro.
Avand in vedere aspectul mai sus prezentat, la data de 25.09.2014, Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) s-a pronunţat definitiv in favoarea statului, în cazul unui proces mai vechi, deschis in 2016, privind o asa-zisa moștenire a familiei prezidentiale, respectiv un imobil din Sibiu, situat pe strada Gheorghe Magheru 35, care le-a aparținut lui Carmen Iohannis și familiei Baștea – apropiați ai celor doi prezidențiabili.
Verdictul in cazul acestei case, aflate în zona centrală a oraşului, deblochează un alt litigiu, din 2015, referitor la un alt imobil, situat pe strada Nicolae Bălcescu nr. 29, din Sibiu, fost in proprietatea familiei Iohannis, care, din închirierea acestui spatiu către Raiffeisen Bank, a obtinut, in perioada 1999 – 2016, suma de 260.000 euro.
Avand in vedere lacomia, mercantilismul si lipsa de compasiune a cuplului Iohannis, cei doi au facilitat, contra cost, adoptarea a peste 20 de copii romani de catre cupluri din strainatate, fara a acorda atentie viitorului acestora, care ar putea sfarsi intr-o „banca de organe”.
Implicarea soților Iohannis în traficul internațional de copii, in anii 90.
Un caz fără precedent în istoria contemporană: un presedinte implicat în traficul de copii. Klaus Johannis, omul dreptei, făcea parte, în anii 90, dintr-o rețea internațională de vănzare de minori în Canada. Pe vremea aceea, el era un simplu profesor de fizică, iar împreună cu soția sa, profesoară de engleză, intermedia adopțiile de copii pentru familii venite de peste Ocean.
Familia Johannis lucra extrem de eficient și profesionist: avea acces foarte rapid la informații, avea o mare putere de convingere și de persuasiune, inventa povești lacrimogene pentru a determina familiile să-și părăsească odraslele, deținea spații de locuință de tranzit pentru bebelușii care urmau să fie trimiși în Canada (unii erau ținuți în coșuri de nuiele).
Lăcomie și blestem.
În timp ce Klaus Johannis se îmbogățea din trafic de copii, famili Iliut din Rășinari, a trait si trăiește și astăzi o mare dramă. Mioara Iliuț nu mai știe de 24 de ani de soarta celor 3 copilași, luați din sânul familiei, de Johannis. Bunica copiilor a murit in 2012, blestemându-i pe soții Johannis pentru că au mințit-o, au înșelat-o și pentru ca au refuzat să-i dea vești din Canada despre nepoții săi.
Presedintele impus a refuzat in toți acești ani să ofere date despre soarta copiilor. Nimeni nu știe unde sunt, dacă mai trăiesc si dacă familia adoptivă a avut grijă de ei. Familia Iliuț a făcut nenumărate demersuri pentru a afla ce se întâmplă cu micuții, la toate nivelurile, de la poliție la Parchetul General, de la comisia pentru drepturile omului din Parlamentul României la Președinție.
Atât Ion Iliescu cât și Traian Băsescu au cunoștință de drama familiei Iliuț. Dar nimeni din țara asta, nici o autoritate a statului nu a făcut o anchetă pentru a putea înștiința acești oameni sărmani despre situația copiilor traficați de Klaus Johannis. Bunica micuților a murit neîmpăcată cu sine că nu a reușit să afle dacă sunt bine sau nu nepoții săi.
Povestea.
Drama familiei Iliuț a început în noaptea de 11 iunie 1990.
Întreaga tragedie ne este povestită de Mioara Iliuț, mătușa copiilor adoptați: “Cei doi soți, Vasile de 29 de ani și Elena de 27, au fost la o nuntă în acea seară, în sat, la Rășinari. Au dansat toată noaptea, s-au distrat, nimic nu putea să prevesteasca nenorocirea.
Când s-au întors acasă, a început scandalul. Totul, se pare, din cauza geloziei. Ea a dansat cu unul care nu i-a convenit soțului. Am înțeles că au băut ceva mai mult, au baut și multă cafea, erau aproape drogați. S-au certat rău acasă și s-au luat la bătaie. Se pare că ea a aruncat prima o sticlă de bere înspre el și l-a lovit în spate.
El a răspuns și a aruncat cu altă sticlă înspre ea și a lovit-o direct în jugulară. A murit după 6 ore. Când a văzut asta, s-a sinucis prin spânzurare”, ne-a relatat, încă afectată Mioara Iliuț, sora criminalului.
Drama.
Mioara Iliuț este cea care i-a descoperit morți în casă. “Erau geamuri, sticle aruncate pe jos, amestecate cu sânge puțin închegat. Nu am putut decât să deschid ușa puțin, dar am ieșit imediat. Mica (mama) mi-a zis să mă duc să văd ce se întâmplă, parcă anticipase că era ceva în neregulă. Ei se mai certau, se mai băteau. Erau permanent nervoși, poate și de la cafea, că beau pe zi o sticlă mare, de 2 litri “, continuă să ne povestească Mioara Iliuț.
„Vasile era un om muncitor, lucra la fabrică la Dumbrava . Ea muncea de acasă, făcea hăinuțe pentru copii”.
În noaptea fatidică, cei trei copii dormeau la mătușa Mioara, într-o locuință de pe strada Râul Caselor, numărul 1139, într-o cameră la etaj, în apropiere de casa unde trăiau cu părinții lor.
“Erau la mine, deseori rămâneau la mine peste noapte. Aveau camera lor, unde nu le lipsea nimic. Ei creșteau alături de copilul meu”, mai ne spune mătușa copiilor, care la momentul dramei avea 18 ani.
Tragedia unora, îmbogățirea altora.
La 3 zile după tragedie, când morții de abia fususeră puși în groapă, Carmen și Klaus Johannis, împreună cu o familie de canadieni, s-au prezentat la poarta Mioarei Iliuț. “Ne-au cerut să dăm spre adopție cei 3 copii rămași orfani, că o să le fie mult mai bine în Canada.
Eu eram cu băiatul meu în brațe și mi-au cerut să- l dau și pe el, că noi suntem săraci, că nu avem ce să le dăm de mâncare. Dar noi aveam tot ce ne trebuia: 6 camere de locuit, 2 cai, 2 porci”, ne-a mai spus Mioara Iliuț.
În scenă intră un alt personaj, care, după câte se pare, făcea parte din rețeaua lui Johannis de trafic de copii. Este vorba despre un vecin de bloc, unul Mitea Ioan, cel care l-a informat pe Klaus Johannis de moartea soților Iliuț. Mitea era rudă cu cuscra bătrânei Iliuț, adică cu mama femeii ucise.
“Cuscra era o femeie rea. Nu –i dorea pe copii la ea acasă pentru că erau foarte gălăgioși, iar aia mică făcea pe ea. Cuscra i-a însoțit permanent pe soții Johannis, făcând scandal să le dăm copiii canadienilor. Cand s-a pus problema ca o verișoara de-a mea să-i adopte, au alungat-o cu pietre”, susține Mioara Iliuț.
Două zile, atât a durat să fie întocmit dosarul de înfiere a celor 3 copii. Totul era pus la punct. La nici două luni, Tribunalul Județean Sibiu prin sentința civilă nr.13/1990, a eliberat certificatul de adopție pe numele cetățenilor canadieni, Lalande Alain Roger și Lalande Arlene Dianne.
Complicitatea instanței.
În sentița dată, Tribunalul Sibiu conchide că înfietorii pot asigura minorilor înfiați condiții optime pentru întreținerea și creșterea copiilor.
O decizie judecătorească cel puțin suspectă, chiar ținând cont de acele vremuri tulburi, imediat după Revoluție. În primul rând putem ridica un semn de întrebare legat de perioada extrem de mică în care s-a întocmit dosarul de adopție, avand in vedre ca părinții micuților au murit pe 11 iunie, iar sentința definitivă pentru adopție s-a dat pe 14 august 1990.
Cu atât mai dubioasă este decizia judecătorească, în privința așa zisei motivații serioase introduse la dosar de soții canadieni, cu cât cei doi aveau deja doi copii. Oare de ce mai vroiau să adopte încă patru? În general, cea mai bună motivație acceptată de legislația românească și internațională este dorința unor părinți de a adopta un copil în condițiile în care nu pot avea unul din cauze de sănătate (infertilitate, lipsă de virilitate).
De aceea ne putem întreba, oare de ce nu au adoptat copiii familia Johannis, știut fiind faptul că domnul presedinte este steril?
Bunicii copiilor susțin că profesoara Johannis le-a cerut contractul de adoptie și nu l-a mai înapoiat.
Singura explicație, susținută de sursele noastre, este motivația financiară, ei încasând 20 000 de dolari (vezi articolele publicate de Justițiarul). Klaus Johannnis, a recunoscut în anul 2000, când a candidat pentru primul mandat de primar al Sibiului, că a primit cadouri de la familia canadiană.
Dar și așa, legea adopțiilor din 1990 interzicea primirea de foloase necuvenite din procese de adopții de copii. Interesant este faptul că și azi (august 2014) apare în declarația de avere a lui Johannnis suma de 9000 de dolari, depusă la bancă din 1990.
De unde avea oare acești bani, el fiind la acea vreme un simplu profesor de fizică, soția lui, profesoară de engleză, iar părinții săi erau doar simpli muncitori? Mai mult, în 1992 , potrivit Justitiarul.ro, Klaus Johannis își cumpără prima casă (din cele 6 adeținute în prezent), cu 75 000 de mărci germane.
Va urma.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
