2024. Profil de politician. Marcel Ciolacu. Impostor, infractor si haimana ! Partea a II a.
„REVOLUȚIONARUL”????
Mai înainte, însă, au fost zilele Revoluției și, odată cu ele, debutul așa-zis eroic al lui Marcel Ciolacu într-o societate în schimbare. Despre îndoielnicele sale fapte de eroism, Recorder a mai scris, publicându-i integral dosarul de revoluționar.
Merită însă făcută o întoarcere la Tehnometal, în ziua de 22 decembrie 1989, fie și numai pentru că, atunci, dădea în scris Marcel Ciolacu, el însuși ar fi fost cel care și-a mobilizat colegii de muncă să iasă în stradă:
„În dimineața zilei de 22 decembrie, cunoscând de la postul de radio «Europa Liberă» ce se întâmplă în Timișoara și București, am plecat la servici(u) unde am propus colegilor să mergem în fața sediului județean al P.C.R.”
Declarațiile mincinoase, olograf, ale hahalerei de Buzău.
Și acum, adevărul !
Conform afirmațiilor lui Vasile Simion, fostul său coleg, care nu are niciun motiv să denatureze adevărul, Revoluția a început la Tehnometal cu o zi mai târziu decât povestește Marcel Ciolacu:
„Ce colegi?! Trebuia să mă ia pe mine primul. Nu! Nu s-a întâmplat așa. În prima zi a Revoluției, pe 22, șeful ne-a încuiat acolo, în atelier, că nu știa ce-o să iasă.
A închis ușa – «Nu pleacă nimeni de aici!». Am stat până s-a terminat programul, până după-amiază. A doua zi, ne-am dus la muncă, dar nu s-a mai lucrat, nu mai avea nimeni chef de muncă. Și ne-am dus pe la Casa Albă (sediul Comitetului Județean de Partid din centrul Buzăului, nota redacției), pe acolo. Pe Marcel Ciolacu nu l-am mai văzut. Din a doua zi, nu l-am mai văzut”.
PROTEJATUL ATÂRNĂTOR.
Din zilele Revoluției, Marcel Ciolacu îl cunoștea deja pe Vasile Ion, devenit, din medic pediatru, omul politic cel mai de încredere al lui Ion Iliescu la Buzău.
Așa avea să ajungă Vasile Ion senator, ambasador, prefect. Pe scurt, cel mai influent politician buzoian timp de două decenii.
Încă din primele zile ale lui 1990, mezinul Ciolacu e omniprezent în umbra acestui nou lider al puterii locale.
„Îl vedeai și la întâlnirile oficiale, și la cele neoficiale. Îi ducea geanta lui Vasile Ion peste tot ”, spune unul dintre politicienii de atunci. Sub protecția lui Vasile Ion, Marcel Ciolacu primește, de altfel, printre primii, un brevet de luptător pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989, semnat de președintele Ion Iliescu.
Cu acest certificat, cere de la primărie un spațiu comercial. Și îl primește fără licitație, plătind apoi chirie mult mai puțin decât vecinii.
„Să-și amintească de vremurile când nu avea un loc de muncă, și în loc să meargă la Vasile Ion, care era ambasador în Ecuador, a venit la mine, Cezar Preda, de i-am dat un spațiu în Piața Centrală ca să aibă din ce să-și câștige existența”.
Notă: Relatarea îi aparține lui Cezar Preda, politician P.D. care, în 1993, era șef al Serviciului Patrimoniu în Primăria Buzău și îi fusese coleg, în F.S.N., lui Marcel Ciolacu.
Cronologic, spațiul comercial din Piața Centrală e primul beneficiu pe care Marcel Ciolacu îl obține ca revoluționar, deși cererea prin care solicitase acest titlu, în 1992, purta o semnătură falsă. Nu e, însă, și ultimul.
Cert este că prăbușirea comunismului îl transformă din muncitor necalificat la cooperativă în afacerist de tranziție.
Înainte de a intra oficial în afaceri, zăbovește un an ca angajat, în București, la o firmă pe care nu o menționează în Curriculum Vitae, dar o descrie într-o declarație publică drept „o companie româno-israeliană de import-export”.
Firma se ocupa, în acei ani tulburi, de „intermedieri comerciale cu produse diverse”. Între altele, importa și vindea în România lapte praf.
La finalul lui 1992, Marcel Ciolacu își înființează prima firmă pe numele său, la Buzău – M.C. VIDEO CLUB. SRL-ul deschis pe mâna aceluiași frate mai mare e, în acte, tot o firmă de „import-export și intermedieri”.
La vedere, e un magazin de casete video piratate, de pe bulevardul Nicolae Bălcescu din Buzău. Nu are însă viață lungă pentru că tânărul antreprenor găsește o nișă mai profitabilă.
MICUL COMERCIANT.
Anul 1994. Magazinul din piață e o mezelărie de familie în care sunt înghesuite, pe rând, tot felul de alte produse pe care căutătorii de chilipiruri alimentare încep să le ceară. Tatăl lui Marcel Ciolacu, fost pilot militar și pescar amator, aduce uneori și pește.
„Spațiile au fost ale Întreprinderii Alimentara. După 1989, multe au trecut la Piețe, Târguri și Oboare S.A. și au fost închiriate. El a luat un spațiu lângă al meu”, povestește Lucia Popa, fostă vânzătoare în comunism și devenită, în anii ’90, chiriașă a unui chioșc bine plasat în piață.
„Vindeau produse alimentare, mezeluri și carne, mai ales. Și de sărbători aduceau pește, că se căuta. Dar aveau vânzătoare, nu vindeau ei. Era magazin cu de toate, nu covrigărie, cum s-a spus”, explică Lucia Popa de la care familia Ciolacu preia, la un moment dat, și afacerea vecină – LUCIA COM ’94. O realizare pe care prim-ministrul Ciolacu avea să o prezinte, 30 de ani mai târziu, ca pe o mare reușită în afaceri.
Fostul magazin „Lucia”, transformat între timp în patiserie și mutat într-o altă aripă a pieței din Buzău, există și azi și îi aparține Roxanei Ciolacu, soția premierului.
Timp de un deceniu, familia Ciolacu s-a tot extins în piață și a ajuns să închirieze, în final, de la stat, peste 300 mp în spații comerciale. Un șir de succese lesne de explicat în contextul relațiilor politice pe care Marcel Ciolacu și le făcuse în umbra lui Vasile Ion.
În 2003, după ce Ciolacu devine consilier local, se numără printre cei câțiva „norocoși” care primesc dreptul de a-și cumpăra magazinele închiriate. Vânzarea o face chiar compania de stat Piețe, Târguri și Oboare, ajunsă între timp sub controlul total al aceluiași Consiliu Local din care Marcel Ciolacu face parte.
În final, în august 2003, compania primăriei scoate la vânzare doar 12, din care patru ajung tocmai la Marcel Ciolacu – ia trei prin ALCOM și unul în numele LUCIA COM ’94, firmele sale.
Vânzarea se face prin negociere directă, după o procedură aprobată chiar în Consiliul Municipal. O ședință la care Marcel Ciolacu votează favorabil și, patru luni mai târziu, se alege cu un preț bun. Acestor patru magazine le adaugă, peste două luni, un al cincilea, cumpărat prin LUCIA COM ’94 de la Regia Autonomă Municipală (RAM), adică tot de la primărie.
Cu timpul, familia Ciolacu păstrează doar chioșcul transformat în patiserie și începe să subînchirieze restul spațiilor din care scoate venituri constante și azi. Când Marcel Ciolacu devine vizibil în politică, rămâne acționar, dar frâiele buticurilor din piață sunt luate de fratele mijlociu, Daniel.
Va urma !
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
