2024. Profil de politician. Marcel Ciolacu. Impostor, infractor si haimana ! Partea a III a.
AFACERISTUL CU PĂDURI DE LA STAT.
Sub paravanul micilor prăvălii din care și-ar câștiga existența, Marcel Ciolacu face, în anii 2000, câteva tranzacții la limita legii, dar foarte importante pentru conturile bancare ale firmelor sale. Una dintre ele e ceea ce azi s-ar putea numi „afacerea terenului Dedeman”.
Suntem în același an 2003, în guvernarea Năstase.
Politic, vorbim de un consilier local P.S.D., Marcel Ciolacu, omul de casă al liderului local Vasile Ion – prefectul considerat atotputernic, la acea vreme. În iunie, micul comerciant Ciolacu cumpără, în numele patiseriei LUCIA COM ’94, o pășune de 9.359 mp, în comuna buzoiană Merei. Plătește echivalentul a 260 de euro.
Apoi, acționarul Ciolacu adaugă, între altele, un cod CAEN secundar acestei firme: silvicultură și exploatare forestieră. Explicația vine curând: pe 2 decembrie 2003, LUCIA COM ’94 face o tranzacție foarte profitabilă.
Schimbă pășunea de 9.359 mp din rural cu o pădure de 9.358 mp aflată în intravilanul orașului Buzău, pe Șoseaua Nordului de azi, lângă Vamă. Pădurea e luată de la Direcția Silvică Buzău, iar contractul de schimb e semnat personal de Marcel Ciolacu. Direcția Silvică Buzău era controlată – cum e și acum – de P.S.D.
Aprobări pentru defrișare, anterior obtinerii actului de proprietate asupra pădurii. Legal, nu-i așa?
Interesant e că, la data schimbului, Garda Națională de Mediu de atunci, prin Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Cinegetic Buzău, îi dăduse deja o aprobare de scoatere a pădurii din circuitul silvic și de defrișare completă firmei LUCIA COM ’94 care nu intrase încă în proprietatea respectivului teren. Aprobarea, datată septembrie 2003, e semnată, de asemenea, de un inspector apropiat de PSD.
Așadar, să recapitulăm această cronologie cel puțin suspectă:
Ilegalități flagrante! Cine să-l ancheteze pe Ciolacu, într-o țara corupta până în „măduva oaselor”?
Acum, în 2024, am cerut Gărzii de Mediu și Gărzii Forestiere Naționale copia aprobării din septembrie 2003 și a solicitării care a precedat-o. Ni s-a răspuns oficial că, în arhiva de la Buzău, documentul cu numărul de înregistrare indicat nu se mai găsește, dar apare menționat în diverse registre.
Am văzut însă documentul de aprobare a defrișării în dosarul cadastral al proprietății. Oficial, terenul primea aviz de defrișare „în scopul realizării unui sediu pentru activități de comisionariat vamal și a unui parking”. Doar că firma familiei Ciolacu nu a făcut niciuna dintre aceste investiții.
L-a închiriat parțial unei stații mobile de distribuție de carburanți, i-a dat imediat o fâșie lui Vasile Ion contra unei sume care îi acoperea de cinci ori întreaga „investiție” făcută în pășune, iar în decembrie 2015 a vândut restul terenului defrișat unui retailer de materiale de construcții. LUCIA COM ’94 a încasat atunci 438.476 de euro (cu TVA). De 1.700 de ori mai mult decât plătise inițial pe pășunea dată la schimb.
La finalul anului 2015, firma declara, astfel, cel mai mare profit al său din toate timpurile.
Marcel Ciolacu era deputat și acționar, Roxana Ciolacu – director al LUCIA COM ’94, iar Daniel Ciolacu semna contractul de vânzare – cumpărare în calitate de administrator.
Fără a se ști de această vânzare la vremea respectivă, ziarul „România Liberă” observă miracolul contabil că o patiserie din Buzău reușește să scoată profit mediu net de 27.000 de euro pe lună și îl întreabă pe viceprim-ministrul de atunci, Marcel Ciolacu, de unde vin banii și unde s-au dus. Răspunsul său e scurt, dar elocvent: „Nu știu, nu eu administrez firma”.
CAMARADUL.
Proprietatea pe care firma familiei Ciolacu a deținut-o timp de 12 ani se afla în vecinătatea unui teren forestier al unei alte familii cu notorietate în peisajul buzoian, respectiv cea a omului de afaceri Dumitru Dobrică.
Fost ospătar în anii ’80 la „Ciuta”, un celebru restaurant local, Dobrică devine, în capitalism, proprietar de han, patron de benzinării și constructor local de drumuri.
Alipirea celor două terenuri defrișate (al familiei Ciolacu și al familiei Dobrică), vândute mai apoi aceluiași retailer, a permis, ulterior, ridicarea unui mare magazin de materiale de construcții, respectiv Dedeman. O afacere din care toți foștii proprietari au ieșit câștigați.
Cei doi au fost mulți ani colegi de partid, iar în 2004-2008 chiar membri ai aceluiași Consiliu Județean.
Această camaraderie îi aduce statului o pagubă de peste 1 milion de euro.
E vorba de supraprețul unor lucrări de asfaltare pe care, în loc să le facă URBIS SERV, compania de stat condusă, în 2007-2008, de Marcel Ciolacu, i le-a pasat firmei MECAN CONSTRUCT, controlate de Dumitru Laurențiu Dobrică. Un raport de audit al Camerei de Conturi Buzău, din 2009, a descris în detaliu neregulile acestui contract, dar a rămas fără urmări.
În spatele camaraderiei de partid, stă însă și o veche amiciție. În anii de politică locală, Marcel Ciolacu a fost văzut adesea pe șalupa de pescuit din Deltă, la cabana montană a familiei Dobrică sau la partidele de vânătoare ale omului de afaceri. O legătură chiar mai strânsă e relevată, însă, de o interceptare telefonică păstrată într-un dosar al DNA.
Proaspăt alesul deputat Ciolacu îl sună pe prietenul Dobrică. Îi vorbește ca un intermediar trimis „să rezolve” o numire și care e pe cale să se întoarcă victorios. Numita avea să fie fiica omului de afaceri, abia ieșită de pe băncile facultății, iar între cei chemați să-i aranjeze un post de subsecretar de stat în Guvern era Valeriu Zgonea.
Căci, la debutul în politica națională, Marcel Ciolacu are acest noroc: unul dintre bunii săi prieteni – Valeriu Zgonea – tocmai ajunsese președinte al Camerei Deputaților. Ca să sărbătorească numirea ca și parafată a fiicei lui Dobrică, cei implicați fac planuri pentru un weekend împreună la cabana familiei omului de afaceri.
În acest caz de trafic de influență, Valeriu Zgonea a fost condamnat, inițial, de tribunal și achitat apoi la Curtea de Apel de către prietenii din P.S.D. Decizia nu șterge, însă, numirea concretizată atunci și nici discuțiile interceptate în dosar, unde se află și azi.
Într-un dosar conex, în care era cercetat Dumitru Dobrică, Marcel Ciolacu a fost audiat ulterior de procurori ca martor, întrucât, „cunoștea detalii”, explică surse judiciare implicate.
În fața procurorilor, se declara prieten cu Valeriu Zgonea de peste două decenii și certifica, din această postură, prietenia dintre Zgonea și Dobrică.
Era, așadar, un om de nădejde al amândurora. Totuși, numele său e scos abil din caz, iar implicarea nu-i împiedică în vreun fel ascensiunea. Dimpotrivă. În 2019, Marcel Ciolacu ajunge în funcția de președinte al Camerei Deputaților, eliberată de Valeriu Zgonea în urma acestui scandal.
Exercițiul în ale intermedierii trebuie căutat în biografia lui Marcel Ciolacu, cu un deceniu mai în urmă, în ceea ce s-ar putea numi „afacerea O.M.V. Mărăcineni”.
Doi nași și doi fini preiau, în mod miraculos, o benzinărie de la O.M.V. România Mineraloel S.R.L., companie abia intrată ca investitor la Buzău. Scurta cronologie a acestei preluări e o demonstrație de jonglerie politico-financiară.
O companie cu capital străin vine la Primăria Buzău cu o propunere de investiție, respectiv o asociere în care autoritatea locală să pună la bătaie un teren de 2.633 mp, chiar lângă E85, iar compania să ridice o benzinărie.
Primăria rămânea cu un comision din vânzări, compania primea dreptul de a cumpăra, într-o zi, terenul. Ca președinte al Comisiei de urbanism a Consiliului Local, Marcel Ciolacu semnează personal avizul favorabil pentru noul plan urbanistic cerut de OMV.
Folosește chiar, în dreptul numelui său, prescurtarea de la jurist, deși nu își luase încă licența în Drept. Licențierea lui Ciolacu urma să se întâmple, după cum confirmă Universitatea Ecologică pentru G4Media, abia un an mai târziu, la nouă ani după terminarea facultății.
Odată dat avizul, Marcel Ciolacu votează, din postura de consilier local, pentru asocierea între primărie și investitor „în interesul municipiului”.
Contractul de asociere e semnat în septembrie 2002 și, în scurt timp, OMV începe construcția stației PECO de sub podul Mărăcineni.
În octombrie 2002, înființează DIESEL TANCK SRL, o firmă de comerț de carburant. Parteneri cu parte egală le sunt Anamaria și Bogdan Mihalcea, fiica cea mică și ginerele prefectului de atunci, Vasile Ion, fini de cununie ai familiei Ciolacu.
La trei săptămâni după înființare, firma semnează un contract prin care devine partener al OMV pentru benzinărie. Practic, investitorul își punea doar sigla și aducea carburanții, iar firma DIESEL TANCK îi vindea și își păstra un comision în funcție de cantitate.
Marcel Ciolacu însuși semnează contractul, ca administrator al firmei DIESEL TANCK, și începe treaba. Afaceristul Ciolacu primește, de asemenea, spațiu pentru a-și deschide, în nume propriu, un shop și o spălătorie pe același teren primit de la stat cu votul consilierului local Ciolacu.
OMV cumpără terenul de la primărie, începe să-și vândă singură carburanții, iar firma familiei Ciolacu intră în insolvență, apoi în faliment, pentru neplata taxelor la stat – 47.524 de lei, sumă stabilită în baza facturilor emise, fără a lua în calcul cantitățile de carburanți care, în mod cert, au fost vândute fără acte.
Va urma !
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
