2024. ROMÂNIA. RAPORT SECRET GERMAN, 1940. ROMÂNIA COLONIE GERMANĂ. Episodul 1.

2024. ROMÂNIA. RAPORT SECRET GERMAN, 1940. ROMÂNIA COLONIE GERMANĂ.

ORICE ASEMĂNARE CU REALITATEA ESTE PUR ADEVĂRATĂ.

Episodul 1.

Raport secret german datat 4 noiembrie 1940.

Aceasta este traducerea unui raport german, care poartă data de 4 noiembrie 1940. Autorul acestui text stabileşte strategia de acţiune a Germaniei naziste în România, la două luni de la alungarea regelui Carol al II lea şi la puţină vreme de la sosirea misiunii militare germane.

Documentul se găseşte la Arhivele Naţionale ale României, Fondul Microfilme SUA, rola 258 cadrul 1405523. Raportul a fost recuperat din arhivele naziste de armata americană , însă, din păcate, nu a fost înregistrată provenienţa lui. După ton, vocabular şi atitudine pare să fie elaborat de un membru al NSDAP.

Diplomaţii şi economiştii celui de-al treilea Reich rareori se exprimau atât de direct în rapoartele scrise.
Dincolo de originile acestui raport şi identitatea autorului său este şocantă viziunea asupra trecutului şi viitorului României. În ziua de azi găsim destui români care susţin idei asemănătoare cu cele din acest raport.

Pe de altă parte acest document scoate la lumină adevărata părere a naziştilor faţă de legionari.
Cât despre viitorul rezervat României lucrurile sunt spuse limpede: o colonie furnizoare de materii prime şi forţă de muncă.

Documentul, probabil redactat de un expert al NSDAP (Partidul Muncitoresc Național-Socialist German sau Partidul Nazist), propunea strategia Germaniei naziste față de recentul său aliat român.

Să vedem ce spune documentul german.

In viziunea liderilor și experților naziști asupra Europei postbelice, în ipoteza victoriei germane, Europa urma să fie organizată ca un „imperiu prietenos”, funcționând pe baze federale aparent liber consimțite, dar sub conducerea Berlinului.

După ce, înfrântă în război, Germania a încercat să salveze proiectul,transformându-se pe sine într-o Germanie europeană, recent ea a revenit la ideea inițială a Europei germane; desigur, într-o variantă actualizată și adaptată, revăzută și adăugită.

Cu privire la tara noastra, documentul spune că „România de pe cele două părți ale Carpaților reprezintă două entități diferite.”

Dacă influența culturală a Occidentului (reprezentat de Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană) a ajuns până la arcul carpatic (cel mai îndepărtat punct oriental de expansiune a culturii germane), „de cealaltă parte a Carpaților începe un spațiu colonial care nu este capabil să trăiască într-un mod propriu și este influențat de formele exterioare”. De aceea „națiunea română” nu este nici în ziua de azi altceva decât o legendă a istoriografiei.”

Regăsim această teză și la americanul Samuel Huntington.

În „faimoasa” sa lucrare „Ciocnirea civilizațiilor”, spune fix același lucru și de aceea consideră că granița naturală a Occidentului euro-atlantic – catolic și protestant – se află pe linia Carpaților, urmând a îngloba Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul,  lăsand afară Moldova, Valahia (Muntenia și Oltenia) și Dobrogea ca părți ale lumii euro-asiatice ortodoxe.

Nu este întâmplător că respectiva linie de demarcație este cea convenită – cel puțin tacit – de SUA și URSS la Malta în 1989. Tulburările din martie 1990 de la Târgul Mureș (urmărite cu mare atenție la Berlin) erau pe punctul de a o transforma dintr-o frontieră virtuală într-una reală.

Pentru ca Eurasia să nu devină prea puternică și să pună în discuție atotputernicia occidentală, vestul a alimentat conflictul geopolitic al ortodoxiei ruse cu islamul.

În acest scop, la începutul anilor 1990, s-a susținut albanizarea Balcanilor și secesiunea republicilor nord-caucaziene ale Federației Ruse. Atunci, Bucureștiul s-a alăturat geopoliticii occidentale în speranța că împingerea frontierelor ruse spre est va antrena (pe principiul „groazei de vid”) o deplasare similară a frontierelor estice ale Occidentului, în spatele cărora se adăpostise deja vechea rivală, Ungaria.

Astfel, dintr-o lovitură, România și-ar fi asigurat atât accesul în familia euro-atlantică, ieșirea de sub dominația rusă, păstrarea unității sale teritoriale, într-un moment în care Iugoslavia, dar și Cehoslovacia erau supuse dezmembrării, și plasarea sub aceeași umbrelă de securitate cu Ungaria.

Reușita doar parțială a acestei abordări (să o numim „regățene” deși ea a fost împărtășită și de mulți ardeleni) explică situația geostrategică dificilă în care se află națiunea română astăzi, cu un sfert de secol mai târziu: Rusia nu a putut fi împinsă decisiv spre est, dar România, odată intrată în structurile euro-atlantice, a fost busculată către un statut semicolonial.

Va urma.

Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.

Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.