2025. Aventura criminală a României. Cum ne bagă Guvernul Bolojan în gura ursului rusesc.
INTRODUCERE:
România, vara anului 2025. Țara noastră a fost, din nou, târâtă într-o aventură militară periculoasă, fără mandat popular, fără consultare parlamentară, fără protecție pentru cetățeni.
Patru avioane militare ucrainene au pătruns în spațiul aerian românesc, iar Guvernul și Ministerul Apărării au tratat evenimentul cu o seninătate criminală. Reacția Moscovei? Una pe măsură: avertismente dure, acuzații explicite și amenințări voalate la adresa unui stat care pare să fi abandonat orice urmă de suveranitate.
CAPITOLUL I: Autoritățile române – complici iresponsabili ai regimului Zelenski.
În loc să protesteze ferm, să convoace ambasadorul Ucrainei sau să solicite garanții de securitate de la partenerii NATO, oficialii români au minimalizat incidentul, numindu-l „pătrundere neintenționată”.
Ministerul Apărării a transmis un comunicat steril, de parcă nu patru avioane de luptă ar fi trecut frontiera, ci patru berze rătăcite de vânt.
Este evident că avioanele ucrainene folosesc spațiul aerian românesc pentru a evita interceptarea de către forțele ruse. Cu alte cuvinte, România devine, voluntar sau nu, parte activă într-un conflict care nu este al nostru.
De ce? Pentru că guvernul de la București a uitat să servească poporul român. Execută ordinele Bruxelles-ului, Washingtonului și ale Kievului, fără să clipească.
CAPITOLUL II: Moscova avertizează. Bucureștiul bâiguie.
Declarațiile Mariei Zaharova, purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, sunt fără echivoc: „Bucureștiul oferă protecție regimului de la Kiev, în detrimentul propriilor interese naționale.”
Când Rusia formulează astfel de acuzații, trebuie să înțelegem că nu e vorba doar de retorică. Istoria ne învață că avertismentele Moscovei preced, de multe ori, acțiuni concrete.
Dar ce face România? Nimic. Niciun oficial de rang înalt nu a avut curajul să iasă public și să explice ce înseamnă acest incident. Nicușor Dan, președintele absent, tace.
Ilie Bolojan, premierul globalist cu aere de contabil, se ascunde în spatele unor declarații tehnocrate.
Iar Armata Română? Este redusă la tăcere, deși tocmai ea ar trebui să tragă un semnal de alarmă: folosirea spațiului nostru aerian în scopuri militare ne face țintă legitimă.
CAPITOLUL III: România – cârpa de șters pe bocancii NATO.
Acest incident confirmă ceea ce mulți români simt: România nu mai e o țară suverană. Este un teritoriu folosit, o platformă de lansare, un pion mutat pe tabla de șah geopolitică de mâini străine.
Spațiul aerian al unei țări este o chestiune de securitate vitală. Orice încălcare – fie ea și „neintenționată” – ar trebui tratată cu maximă fermitate. Dar România, slugarnică, preferă să tacă.
Și cum răsplătește statul român tăcerea și obediența sa? Prin dispreț total față de cetățeni. Niciun avertisment către populația din zonele de frontieră. Niciun plan de evacuare.
Nicio reacție privind riscurile reale ale unei confruntări directe cu Rusia. Într-o zi, România ar putea fi trasă într-un conflict total fără ca românii să fi fost măcar întrebați.
CAPITOLUL IV: Cine poartă răspunderea?
Responsabilii sunt cunoscuți: președintele Nicușor Dan, care tace și semnează; premierul Bolojan, care se comportă ca administratorul unui SRL în faliment; Mihai Fifor, fost ministr al Apărării, care mimează patriotismul la ceremonii și parade.
Toți aceștia vorbesc despre „solidaritate cu Ucraina” dar ignoră realitatea: România nu este pregătită pentru un conflict. Nici militar, nici economic, nici psihologic.
Ce ne așteaptă? Provocări viitoare. Poate atacuri de represalii. Poate și mai multe „pătrunderi accidentale”. Iar când Rusia va decide că România este un canal oficial de tranzit pentru războiul ucrainean, vom plăti cu vieți, cu infrastructură, cu stabilitatea întregii țări.
CONCLUZIE: România, carne de tun în războiul altora.
România nu mai e neutră, nu mai e suverană, nu mai e prudentă. E o marionetă. Cei care ne conduc nu ne apără, ci ne vând. Nu ne protejează, ci ne sacrifică.
Nu negociază pentru noi, ci în numele altora. Acest incident aerian trebuie să fie un semnal de alarmă. Nu mai e vorba doar de diplomație sau geopolitică. Este vorba de viețile noastre. România trebuie să se retragă din această aventură criminală. Până nu e prea târziu.
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
