2025. Lichele și Golani la Vârful Statului Român. Palatul Victoria, Bordelul Mafiei, Informatorilor și Trădătorilor!
INTRODUCERE – Guvernul cu mituitori la vârf.
Trăim într-o țară unde, dacă ai dat șpagă timp de 8 ani, nu ești condamnat. Dacă ai mascat mita prin contracte fictive, nu ești anchetat. Dacă îți vinzi sufletul Sistemului, nu ești tras la răspundere.
Din contră – ești răsplătit cu funcții în Guvern, protejat de Cotroceni și promovat ca „omul european” al României.
Acesta este cazul lui Dragoș Anastasiu, vicepremierul României, numit de Ilie Bolojan și girat de U.S.R., și de președintele NUMIT, NU ALES, Nicușor Dan. Un om care a recunoscut în fața instanței că a plătit mită în formă continuată, ani la rând, către un inspector ANAF.
Un om despre care Curtea de Apel București a scris negru pe alb că a semnat contracte fictive pentru a masca foloase necuvenite. Și totuși, acest individ e astăzi în fruntea Executivului. Recompensat. Securizat. Intangibil.
România condusă de „echipa lui Berlin” are un singur adevăr: dacă ești util Sistemului, legea nu se aplică. Justiția devine decor. Mita devine strategie de carieră. Complicitatea – monedă de promovare.
II. DRAGOȘ ANASTASIU – Cum Se Ridică Un Mituitor La Rang De Vicepremier.
Dragoș Anastasiu nu e un funcționar anonim. Este omul Rewe (Germania), fost președinte al Camerei de Comerț Româno-Germane, cetățean german, fost medic în Frankfurt și, deloc întâmplător, afacerist cu acces la toate ușile Sistemului.
Notă: REWE este un lanț de supermarketuri și de magazine de tip discount, precum și o companie activă în sectorul retailului, parte a grupului german REWE Group. În România, REWE este prezentă prin magazinele Penny Market și Selgros. REWE înseamnă, de fapt, o abreviere de la „Revisionsverband der Westkauf-Genossenschaften”, care se traduce ca „Asociația de Audit pentru Cooperativele Westkauf”.
Între 2009 și 2017, firmele sale din grupul Eurolines au plătit o mită mascată de 2.000 de euro lunar către inspectoarea ANAF Angela Burlacu. Mita nu a fost „întâmplătoare” sau „ocazională” – ci sistemică, contractuală, regizată prin firme-fantomă care prestau „servicii fictive de HR”.
Motivarea Curții de Apel este devastatoare:
- Anastasiu a recunoscut semnarea contractelor fictive.
- Anastasiu a beneficiat de rambursări de TVA și închiderea controlului datorită mitei.
- A fost informat lunar despre plățile către funcționară, dar nu le-a oprit.
- Banii s-au dus în vacanțe, plăți pentru rude, foloase directe – toate mascate sub „prestații”.
Dar pentru că a făcut denunțul la momentul oportun, a fost „salvat” de Codul Penal. A devenit martor. Și din martor, a devenit vicepremier.
Aceasta e metoda Sistemului: fapta există, vinovăția este clară, dar omul e al nostru. I se spală cazierul, i se lustruiește imaginea, i se deschide ușa Palatului Victoria.
III. Omul nemților, protejat de sistemul românesc.
Cristian Rizea a spus-o clar: Dragoș Anastasiu este omul Berlinului. Este omul Serviciilor de Informații Externe.
Și nu e o metaforă. Are:
- Cetățenie germană;
- Legături cu grupul Rewe (Penny Market);
- Fost șef în rețeaua bilaterală româno-germană;
- Acces la structuri guvernamentale strategice.
Până și SIE ar fi avut legături indirecte cu afacerile lui, potrivit unor investigații care vorbesc despre rețele de transport suspecte pe rutele Eurolines. Oficial, doar turism. Neoficial, posibil și „alte pachete”.
Dar dincolo de speculații, un lucru este cert: acest om, care a comis fapte de corupție, are acces la secrete de stat și ia decizii la cel mai înalt nivel. Cât de sigură mai e România?
Și întrebarea cea mare: cum de Ilie Bolojan, autoproclamat „justițiarul reformelor”, îl ține în funcție pe un om care și-a recunoscut participarea la o schemă de mită?
Guvernul României a fost întrebat de jurnalista Ionela Arcanu de la Realitatea PLUS ce măsuri ia în cazul vicepremierului care a dat mită timp de 8 ani. Răspunsul oficial a fost halucinant:
„Dragoș Anastasiu nu are calitatea de suspect, inculpat sau condamnat într-un dosar penal.”
Cu alte cuvinte: nu ne pasă că a dat mită. Atâta timp cât nu e condamnat, poate rămâne pe funcție. E ca și cum ai spune: „Știm că e hoț, dar pentru că a făcut un denunț, e scos din ecuație. Poate fi și prim-ministru dacă vrem.”
Aceasta este complicitatea oficială. A nu-l demite înseamnă a-l recompensa. A-l menține în funcție înseamnă a gira fapta. A nu reacționa public înseamnă că Guvernul e de acord cu mita – dacă ea e dată „cu cap” și se încheie cu denunț la momentul potrivit.
IV. Securistul perfect. Din dosarul cu stampilă „acoperit”.
Puțină lume mai are curajul să spună asta public, dar toate indiciile duc către o realitate deja știută de „băieții deștepți”: Dragoș Anastasiu a fost racolat de Securitate înainte de 1989.
Plecat „la studii” în Germania imediat după ce a luat examenul de admitere la Medicină, într-o perioadă în care nici profesorii universitari nu puteau ieși din țară, Anastasiu este produsul tipic al programului de trimitere a „tinerilor cu potențial” în Occident. Nu oricine ajungea la Frankfurt în anii ’80. Doar cei cu dosar de „bun patriot în misiune”.
După Revoluție, România nu avea nevoie de medici. Ci de vectori economici, interfețe de afaceri, păpuși cu mască de liberalism care să facă legătura între vechii securiști și noii stăpâni din afară. Așa s-a născut „afaceristul cu autocare” – un circuit de transport oameni, dar și, spun unii, „bunuri speciale”, pe traseele gri din Balcani spre Europa.
V. Nicu Ghiară, Ibiza Și Cocaina Cu Declarație De Averi Secretizată.
Dragoș Anastasiu nu e doar omul Berlinului. Este, potrivit unor surse jurnalistice, vechi camarad al lui Nicu Gheară, mafiotul devenit „guru de Ibiza”.
Apar împreună în fotografii „de băieți”, înconjurați de fripturi și domnișoare cu CV-ul nescris. În timp ce Nicu storcea profituri din afaceri de tip „masaj cu finalizare financiară”, Dragoș își clădea cariera în turism și logistică.
Un fost jurnalist care a scris anchete despre traficul de cocaină și legătura cu rețeaua lui Gheară a fost amenințat cu moartea, iar poliția i-a trimis la redacție un „maior de la crimă organizată” – decorat în aur și parfum de compromisuri:
Ce spune asta despre Anastasiu? Că nu e doar un simplu „investitor de succes”. Este o piesă într-o rețea de interese, care ține deopotrivă cu Berlinul, cu mafia internă și cu vechile structuri.
Într-un moment de sinceritate bolnavă, Dragoș Anastasiu a spus următoarele:
„Să scăpăm naibii de tâmpenia asta cu declarația de avere, pusă în public… Dar ce vă interesează pe dumneavoastră câte bijuterii am eu în casă?”
Această frază spune tot. E reflexul celui care n-a avut niciodată de gând să fie corect. Care știe că trăiește sub protecția Sistemului și că orice anchetă poate fi îngropată. Și, deloc întâmplător, la doar două zile după declarație, CCR a decis secretizarea declarațiilor de avere.
Coincidență? Nici vorbă. Băieții au lucrat bine. Să nu știm nici ce case are, nici ce bijuterii, nici ce conturi în Elveția. Anastasiu e doar vârful aisbergului. Dedesubt se află întreaga rețea: Ilie Carabulea, Nicu Gheară, SIE, SRI, Berlin, Bruxelles.
V. BEȚIVUL SISTEMULUI.
Portretul unui vicepremier care miroase a whisky, impunitate și Securitate.
Dragoș Anastasiu nu e doar vicepremier. Nu e doar mituitor certificat de instanță. Nu e doar omul Berlinului și acoperitul perfect pentru treburile murdare ale Guvernului Bolojan.
E mai mult. E figura emblematică a Sistemului care își lasă cămașa descheiată, dă din buric la televizor și râgâie ordonanțe de urgență. Un bețiv instituțional, înfipt în funcții publice, cu miros de trabuc, lac de pantofi nemțesc și whisky de lobby pe buze.
Are acea privire tulbure, semi-amuzată, specifică celor care se simt deasupra legii și a poporului. Când îl întrebi despre declarația de avere, îți răspunde cu un rânjet de hangiu beat:
„Ce vă interesează pe dumneavoastră câte bijuterii am eu în casă?”
Și are dreptate – în logica Sistemului, nu trebuie să știm nimic. Noi suntem doar sclavi. El e parte din „proprietari”.
Când un om cu față de șmecher mahmur ajunge vicepremier, nu e doar o anomalie. E o declarație de forță a Mafiei de Stat. E mesajul clar:
„Vă conducem cu mituitori, cu turnători, cu bețivi și cu securiști. Și nu aveți ce face!”
Nu știm sigur dacă bea, dar bea cu siguranță. La greu. Dar cu siguranță are față de om care a stat destul prin cluburi cu Nicu Gheară și cocaina pe nas, și prin ședințe de guvern unde se votează haosul fiscal cu mâna tremurândă. Nu știm dacă îi place tăria, dar sigur îi place tăria impunității.
„Bețivul Sistemului” nu e un alcoolic banal. E metafora guvernării post-morală, în care cei care au dat mită ajung să ne impună austeritate. În care turnătorii ajung transparenți. În care totul miroase a băutură scumpă, dar plătită cu sângele contribuabilului.
Și când îl vezi, te gândești instinctiv: „Ăsta nu e politician. Ăsta e client vechi de crâșmă securistă.”
Dar realitatea e și mai tristă: e vicepremierul României. Numit. Confirmat. Legitimat.
Și noi? Noi bem din paharele goale ale democrației simulate, în timp ce bețivii Sistemului ciocnesc șampanie cu Berlinul.
VI. Concluzii – nu e doar un mituitor. E un sistem întrupat.
Dragoș Anastasiu nu este o anomalie. El este regula. Este simbolul României reale, în care corupția, trădarea și securismul sunt cheia carierei politice.
Este omul pe care niciun procuror nu-l atinge, nicio presă mainstream nu-l anchetează, niciun partid nu-l întreabă nimic.
El nu e în Guvern „în ciuda trecutului său”. Ci tocmai din cauza lui. Este util. Este controlabil. Este complice. Este produsul perfect pentru o Românie-colonie, cu guvernanți în genunchi și președinți de mucava.
Cazul Dragoș Anastasiu este definiția perfectă a României capturate:
- Un om cu legături externe,
- Cu istoric de mită,
- Cu acces la resurse publice,
- Numit de Bolojan,
- Acceptat de Nicușor Dan,
- Tolerat de partidele parlamentare,
- Spălat de DNA,
- Ignorat de presă obedientă,
- Felicitat de Berlin.
În timp ce poporul e jumulit de taxe, pensiile sunt înghețate, sporurile tăiate și sistemul de sănătate colapsat, în vârful statului stau oameni ca Anastasiu – plătiți cu zeci de mii de lei lunar pentru a face jocurile marilor rețele de interese.
Nu e doar o rușine. Este o insultă la adresa României oneste.
Este o invitație la crimă morală: „Dă șpagă, dar ai grijă să denunți primul. Te facem vicepremier.”
Disclaimer: Articol în curs de actualizare. Situația reprezintă o povestire exhaustivă a persoanei sursă și este în curs de actualizare. Această nu antrenează opinia Redacției sau jurnalistului, rolul presei fiind acela de a informa publicul, de a fi o platformă de exprimare a cetățenilor și de a fi câinele de pază al democrației.
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
